Există următoarele premise determinante:
1) România este o ţară cu o populaţie săracă şi preponderent prost instruită.
2) Forţa de muncă este slab spre mediu calificată, cu rare vârfuri.
De aici rezultă ce anume se produce în România: produse ieftine care satisfac nevoile de bază – mâncare, băutură, electrocasnice ieftine sau produse destinate exportului dar cu grad redus de complexitate şi valoare adăugată mică. Aici se mai adaugă ceva servicii de complexitate medie (servicii de suport pentru marile corporaţii – ORACLE, HP etc.).
Industria alimentară
La nivel naţional s-au ridicat câteva companii care lucrează la standarde occidentale – pâine, mezeluri, lactate, conserve, băuturi alcoolice, băuturi răcoritoare. O industrie care a tras după sine şi agricultura, care s-a dezvoltat foarte mult, mai ales atrăgând fonduri europene. Există foarte multe ferme la nivel occidental (realizate pe bani europeni) dar şi altele dezvoltate pe banii investitorilor. Din păcate, pe lângă acest grup, mai există – estimare proprii – un grup care generează o cifră de afacere dublă faţă de primul grup, nefiscalizate. Întreprinderi şi ferme mici, de interes local.
În această zonă sunt de apreciat eforturile ANSVSA (sau cum se numeşte acum) care a impus, prin controale dese şi amenzi, standarde ridicate de calitate şi sănătate, astfel că în proporţie foarte mare, peste 90%, lucrurile sunt în regulă din punct de vedere al siguranţei alimentare, fiecare unitate de industrie alimentară având obligaţia de a implementa standardele HACCP. Chiar dacă în multe locuri implementarea este formală, faptul că există nişte proceduri de igienă şi un control periodic îmbunătăţeşte mult lucrurile.
Rămâne problema fiscalizării, în special în zona industriei de panificaţie şi a băturilor alcoolice.
Produse pentru casă şi construcţii
Frenezia construcţiilor a dus la apariţia unei industrii a construcţiilor bine dezvoltate – pe partea de producţie. S-a investit mult şi produsele sunt de bună calitate. Mai ales după 2000 când Inspectoratul de Stat în Construcţii a început să-şi facă mai serios datoria, calitatea produselor „puse în operă” a crescut. Avem fabrici de ciment, gresie/faianţă, cărămizi, vopseluri, agregate, parchet etc.
Cu tradiţie îndelungată este şi industria mobilei, unde nu s-au ridicat prea multe firme – Elvila, Lemet, Silvarom, Mobexpert – dar sunt multe făbricuţe mici, de interes local.
Tot în această zonă mai sunt – din ce în ce mai puţine, din cauza concurenţei chinezeşti – ateliere de mase plastice, dar este vorba de firme/ateliere mici.
Produse industriale
Lipsa unei forţe de muncă de înaltă calificare creează dificultăţi în fabricarea unor produse complexe. Aici salvare apare tot din industria auto, unde noul model Ford care se va produce la Craiova este un produs „normal”, adresat pieţei occidentale, spre deosebire de Logan, care era un produs „low-cost”. Logan a fost o mare reuşită pentru România, deoarece a condsus la apariţia unui hub auto important, pe lângă Renault venind mulţi producători de componente. Asta poate fi o vulnerabilitate în viitor, deoarece este evident că industria auto va încetini.
Sunt convins că noua generaţie de Logan va fi mai complexă şi mai scumpă. Pe de-o parte, faţă de 2005, salariul mediu s-a dublat şi perspectivele sunt de creştere, deci Renault are nevoie de produse mai scumpe pentru a păstra marja de profitabilitate, dar şi aşteptările generale ale populaţiei sunt superioare. Logan era o maşină excelentă în România anului 2005, acum se mai vinde doar la firme sau la taximetrişti. Se ştie deja că noul Logan va fi mai mare şi cel mai probabil va avea în dotarea minimă aer condiţionat, ABS, 4 airbaguri, ceea ce înseamnă un preţ minim în jur de 8000 de euro. Cel mai probabil va fi asemănător cu Megane 2 Sedan, după moda care deja a prins (vezi Opel, Skoda, Ford – care păstrează încă în producţie modelul anterior cu nume diferite).
Rămânând la mijloace de deplasare, mai avem doi producători de biciclete, ceva asamblori de tractoare, camioane la Braşov care produc pentru armata SUA, fabrici de reparaţiii avioane (nu ştiu dacă cea de la Craiova mai funcţionează).
Avem un producător de electrocasnice – Arctic – plus câţia asamblori – Philips, DeLonghi şi probabil alţii.
Avem câţiva producători de ţevi, confecţii metalice, echipamente sub presiune, confecţii. Din păcate, exceptând industria auto, toate celelalte au valoare adăugată mică.
Exploatarea resurselor
România cunoaşte un boom al energiei regenerabile. Momentan sunt semnate contracte pentru 5000 MW, un pic mai mult decât centrala de la Cernavodă la capacitate maximă. Din câte ştiu, momentan sunt funcţionali în jur de 1000 de MW şi sunt proiecte de încă 8000 MW. Noul boom care înmugureşte este energia solară, unde ştiu câteva parcuri în pregătire.
În câţiva ani România va deveni un juctor important în zona energiei, de aceea Transelectrica este o miză enormă pe termen lung.
România are resurse importante: petrol, gaze, cărbune, diverse minerale.
Da, dar ai uitat un lucru : Romania are romani nu germani ! Asa ca producem ce putem. In plus de asta avem un aliat in a produce asa cum producem : statul roman! Nu se doreste sa ne ridicam, sa crestem , sa diversificam industriile in nici un fel.
Pingback: Ştirile zilei - 28 februarie 2012 | Zero Ştiri
Pe langa toate astea Romania mai produce multe „creere” care merg, majoritatea, la export.
Cred ca se putea pune si investitiile, importante zic eu, din industria electronica – Celestica, SHC, Hanil, Plexus. Nu stiu daca ai cuprins si industria grea de la malul marii – fabricantii de vapoare.
Da, de şantierele navale ştiam dar uitasem, însă de industria electronică nu. Mulţumesc.
„Exportul de creiere” nu l-am luat în considerare, din două motive:
1) Nu este „producţie românească”, este o realizare individuală, nu a sistemului românesc de învăţământ.
2) Din păcate, nu este foarte numeros, din cauză de motiv 1.
PS La export de creiere mă refer la cei implicaţi în cercetare/dezvoltare, nu la oricine a absolvit o facultate sau a căpătat o specializare – gen doctor, inginer etc.
Intrebare:
– Vazusi cam cate cadre medicale – cetateni romani, scoliti si formati in Romania – lucreaza „afara”? Eu zic ca e un adevarat exod, mai ales ca e la moda acuma dezastrul din sistemul medical. Dupa ce afli rezultatul sa imi zici te rog daca nu pare a megaexport de „creere”.
Nu cred ca exista realizare individuala fara o oarecare instruire pe un motiv foarte banal si bine stiut din mosi stramosi – nimeni nu se naste gata invatat. Se aplica in majoritatea domeniilor, poti sa ai talent nativ pentru anumite discipline dar daca nu au suport bun (fie si primii 8 ani de scoala) se iroseste.
Eu as mai zice ca ai uitat si de industria textila… buna/rea si slaba cum e, exista si produce.
Stiai ca multe modele de Blackberry sunt ansamblate, chiar produse in Ro? Servere IBM si aparatura medicala performanta, componente electronice pentru administratia USA – a se citi armata u s and a.
A plecat Nokia a venit Bosch si DeLoghini parca la Cluuuuj – investitii de 70 mil E – cel putin asa citeam in presa.
Nu pricep de ce ar fi romanul mai putin calificat ca taranul tailandez sau vietnamez care produce adidasi/procesoare/blugi. Chestia asta cu – nu avem mana de lucru calificata – e un zvon eftin.
Cu jumatate din forta activa disponibila inainte de 89 Romania produce de peste 3 ori mai mult decat acum 22 de ani. Daca nu am fi avut o guvernare de kkt toti acesti ani puteam sa ne batem cu francezii sau nemtii ca nivel de trai. Atata vreme cat factorii de decizie se scarpina in cur si poarta batalii prin presa putem noi astia mici produce si oo de aur ca tot nu conteaza, are cineva grija sa se risipeasca tot ce nu le intra in buzunare.
Cu doctorii cunosc foarte bine situaţia, fiind implicat atât direct, cât şi indirect. Am spus mai sus că nu consider export de creier, ci de forţă de muncă. E şi nu e acelaşi lucru.
Cu forţa de muncă este însă o problemă reală şi toţi clienţii mei se confruntă cu asta, nu este deloc un zvon. Şi vorbim atât de poziţii simple – lăcătuşi, electricieni, sudori – cât şi de poziţii superioare: ingineri, manageri de nivel mediu…
Hm, eram aproape sigur că am notat pe undeva textilele.
Nu ştiam de blackberry, de celelalte ştiam câte ceva.
Despre comparaţia cu ’89, vezi şi aici.
Foarte bun articolul cu comparatia. Nu il vazusem, my bad, am intrat de la zoso – zero stiri – direct pe postul asta.
Cu forta de munca calificata e iar cu cantec – cred ca ar trebui zis – negri pe plantatie calificati, greu de gasit. In urma cu cativa ani am umblat sa ma angajez si eu pe la diverse firme ca nu mai imi convenea salariul: era plin de joburi pe 14-15 milioane dar 3 in 1 adica trebuia sa fii admin de retea, om de intretinere pe computere si imprimante, designer web si programator in diverse limbaje… Patronii nu vor sa inteleaga, ca sudor nu inseamna si mecanic. Eu m-am specializat pe retele, administrari de servere etc, dar nu am deloc „simt” pentru design, nu imi place sa fac programare pentru ca simt ca nu as putea fi bun, e foarte greu sa explici asta si sa te si faci inteles.
Am niste cunostinte la diverse agentii de recrutare, foste colege de facultate si mai stam de vorba despre situatia pe piata muncii. Inteleg ca sunt extrem de putine firme serioase. Toata lumea vrea personal calificat dar pe bani putini gen fochist atestat pe 10 milioane, programator cu experienta pe masia cu comanda numerica la 15 milioane etc etc. adica cam jumatate de salariu.
Cel mai bun amic de al meu, mare patriot, a plecat in cele din urma in Belgia, e un mester foarte bun in construcii – zidarie, tamplarie, termopanist – s-a saturat sa isi rupa oasele pe un 15-20 milioane pe luna si sa faca scandal cu patronul pentru fiecare leafa. E ridicol, acolo lucreaza 8 ore pe zi si ia intre 2000 si 2500 E/luna si nici nu e cine stie ce munca complicata. Mai mai ca imi vine si mie sa nu mai imi mananc nervii in telecom si sa ma duc la o munca de apasa doar 2-3 butoane 8 ore pe 2000 E, fara deadline, fara manageri idioti, fara responsabilitati.
Daca am avea un cadru legislativ decent si mai putina coruptie in administratie am fi visul oricarui antrepenor din vest pentru ca avem salarii de 10 ori mai mici. Cei obisnuiti cat de cat cu un asemenea sistem fac averi la noi cu costuri minime – un exemplu viu sunt italienii.