Chestii despre criză 4

Apocalipsa

Este clar că se încearcă un push către repornirea economiilor fiindcă pentru toată lumea costul devine insuportabil.

Ceea ce se întâmplă acum în SUA (link de la BBC, ca să nu mai zică fanii mei că e propagandă rusă sau chineză) este incredibil pentru ceea ce se cheamă o „țară dezvoltată”, zici că e unul din episoadele propagandei comuniste „Din lumea occidentului” care se dădeau pe vremuri la TV. Cozile alea enorme la „cantinele sociale” – ca să vorbim în termeni locali – arată falimentul economic. Se vorbește de 30% dintre americani care nu pot trăi fără cecul trimis de Trump. Diferența între SUA și Venezuela este că americanii vin la cantină cu mașina.

Norocul nostru a fost că nu am ajuns încă acolo, spre marea disperare a psihopaților de pe blogul BNR (serios, articolele alea țin de patologie, nu de economie). Europa are încă bune rămășițe ale statului social care, în ciuda eforturilor disperate, nu a fost demantelat complet nici la noi.

În România s-a reușit gestionarea decentă a situației în ciuda politicienilor. Asta pentru că, dincolo de politrucii numiți politic, s-a format o tehnocrație administrativă care reușește să țină țara asta funcțională, repet, în ciuda politicienilor.

Dar este clar că omenirea are de ales între a muri de foame sau de virus. Întrebarea reală este dacă medical este chiar OK această repornire, care este clar una politică deoarece costul economic nu mai poate fi gestionat. Așa cum este dificil de estimat câți sunt purtători asimptomatici, câți au luat deja virusul, este și greu de estimat câți ar fi fost afectați fără măsurile de carantinare.

Pentru că dacă dai drumul, răspândirea poate reîncepe și o iei de la capăt. Un vaccin nu cred că apare așa de repede. Teoretic vine vara, orice virus este instabil la peste 25 de grade, dar asta ar limita o eventuală răspândire „comunitară”, dar până acum nu au fost documentate cazuri cu „autor necunoscut”. Cei care au luat au fost fie cu cineva din familie sau locul de muncă, fie au luat-o din spital.

Scenariul lui Tudor Galoș este unul extrem, dar conține unele idei corecte. Virusul este aici pentru a rămâne și trebuie să ne obișnuim, cu el și altele care pot apărea.Spun că este unul extrem deoarece încetul cu încetul va crește capacitatea de gestionare a sistemelor sanitare și clar statele vor crește numărul de paturi în spitale. Sunt scheme de tratament care adresează simptomele reducând severitatea. Deci, valurile următoare nu vor mai fi atât de grave. Dar nu se va termina la oprirea carantinei. Este doar finalul primului episod.