Unul dintre cele mai deranjante defecte ale românilor este lipsa de empatie. Pentru un român, nu există celălalt. De fapt, există, dar este un prost, un fraier, care nu știe nimic și care trebuie educat, învățat ce e bine. Vrea un fraier să-și cumpere un căcat verde și face greșeala să întrebe undeva. Imediat sar 10 oameni inteligenți să-i spună că căcatul verde este o prostie, că nu are nevoie de căcat verde, ci de unul albastru. Alții sunt și mai inteligenți. Fraierul nici măcar nu are nevoie de rahat, că doar e fraier. Trebuie să-și cumpere perje. Dar vin alții și mai inteligenți și spun că perjele sunt o prostie. După care se găsesc alții să accepte compromisul că rahatul cu perje, fie el și verde merge.Orice discuție, indiferent de domeniu, eșuează în monologuri paralele. Miza nu este să-l convingi pe celălalt, ci să i-o zici. Eu am ajuns destul de târziu în Occident și atunci întâmplarea a făcut să ajung într-un oraș mai urât și mai murdar decât Bucureștiul: Munchen. În trenul de navetiști cu care m-am întors dintr-un orășel satelit unde avusesem treabă răgăsisem toate caracteristicile CFR: murdărie, călători nespălați care beau bere ieftină și stau cu picioarele pe banchete. Taximetristul care mă luase de la aeroport puțea a transpirație mai rău decât a puțit vreodată vreun taximetrist din București.Hotelul de 4* în care am stat avea camerele concepute pentru pitici agorafobi. Am văzut bucătării de garsoniere mai spațioase decât cei maxim 8 mp pe care cel care mă invitase plătise 120€/noapte.
Am învățat că „afară” nu este chiar tot timpul lapte și miere și că există o mare diferență între pliantele turistice și viața de zi cu zi. Am evitat „șocul cultural”. Parțial. Fiindcă șocul cultural a venit din altă parte: de la oameni. Prima dată am sesizat diferența când am început să accesez internetul, destul de devreme, prin 97-98 și am ajuns pe forumuri de discuție. Oricât de stupidă era întrebarea, primeai un răspuns politicos, uneori însoțit de o ironie sau o glumă prietenească care nu te făceau să te simți fraier. Ulterior, au apărut și s-au dezvoltat forumurile locale. Care au devenit rapid niște cloace infrecventabile. Miștouri ieftine, violență verbale, divagații, trolări…
Forumurile sunt o reproducere a emisiunilor TV de la posturile de știri. Băsiști vs. anti-băsiști. Creditaci vs. chiriași. Mașini franțuzești vs. mașini nemțești. La casă vs. la bloc. Ciuvici, Tatoi, Pieleni, Mirceazazi și Radubanci – toată fauna de experți TV care își dau cu părerea competentă despre orice, de la triangulația semnalului GSM până la întârzierea ciclului la femeile din zodia Vărsător și contribuie la propagarea mizeriei.
Dacă te uiți la oamenii de pe stradă din România, majoritatea sunt încruntați, distanți, reci. La haine predomină culorile închise „anti-jeg”. Dacă întrebi pe cineva pe stradă ceva legat de direcție sau o simplă informație, de cele mai multe ori primești un „nu știu” scurt și grăbit, fără ca celălalt să se uite măcar la tine. Sau dacă se uită, mai repede e disprețuitor, „uite, fraierul ăsta n-are și el hărți pe telefon/nu știe să caute pe gugăl”.
Din păcate, nu se întâmplă ca în reclama la nu știu ce farmacie, fericirea nu se poate învăța.
Nu eşti singurul care a observat că românii nu zâmbesc.
(În schimb la München a fost mişto în 2000, mai ales că era prima ieşire din România. Şoc cultural, dar în sens pozitiv.)
Mi-a plăcut muzeul BMW, atât am apucat să văd, dacă aș mai fi stat o zi puteam vedeam și un meci al lui Bayern. În rest, oraș industrial tipic, vizitat într-o perioadă „neturistică”, cred că era luna mai. Eu am fost acolo cu treabă și nu am avut timp să explorez decât seara, prin jurul hotelului.
Eu obisnuiesc sa umblu pe strada imbracat cu haine in culori deschise sau aprinse: galben, albastru, tocmai pentru ca acum cativa ani mi s-a luat de gri-ul si maro-ul si negrul atot-prezente in viata noastra. Si nu am harta pe telefon si prefer sa intreb pe cineva cum ajung la destinatie daca nu m-am documentat bine de acasa. Pentru majoritatea oamenilor lumea e gri, intr-adevar. Eu prefer s-o vad in culori mai calde.