Fâsâirea unui „mare proiect politic”

În urmă cu ceva vreme scriam că cea mai bună variantă de salvare a PD ar fi demisia preşedintelui şi cuplarea alegerilor parlamentare cu cele prezidenţiale, unde Mihai Răzvan Ungureanu ar fi putut juca un rol de locomotivă. Această variantă pare din ce în ce mai improbabilă. Traian Băsescu exersează rolul de preşedinte-ghiocel, Mihai Răzvan Ungureanu nu are chef de politică serioasă, iar PD nu mai simte nevoia să fie salvat.

Orbiri (in)voluntare

Odată cu schimbările politice care se întâmplă acum devine vizibil un fenomen care, nu aş spune neapărat că mă miră, dar mi se pare cel puţin ciudat. Din zona cu simpatii băsesciene (şi nu vorbesc acum de pupini, ci de oameni normali) apar avertismente şi viziuni apocaliptice, deşi lucrurile nu sunt cu nimic deosebite decât cele petrecute în 2005 sau 2009.

Aş fi picat bacul

Am citit într-un ziar subiectele la ediţia „pentru olimpici” a Bacalaureatului şi mi-am dat seama că, dacă la Română (în condiţiile în care sunt absolovent de Litere!) aş fi scos o notă de trecere, fiindcă experienţa îmi permite să descifrez cerinţele, la matematică nici măcar un subiect nu aş fi putut face. OK, au trecut 22 de ani de când am terminat liceul, dar tot nu este normal să nu pot face nici măcar un subiect în condiţiile în care, „la vremea mea”, fără şpagă, fără copiat, am luat un onorabil 8,50 (+/- ceva sutimi). Am făcut parte dintr-o clasă de elită a liceului, dintr-un liceu de elită al oraşului unde chiar s-a făcut ceva carte, în normele vremii. Am mai făcut şi 4 ani de economie la o particulară, unde am făcut matematică. Acestea fiind premisele, fie ceva este în neregulă cu mine, fie cu bacalaureatul.