Partide-remorcă

„Remorcă” este cuvântul care caracterizează cel mai bine partidele româneşti. Fără o „locomotivă” ele sunt pierdute, agonizează, incapabile fiind să acţioneze coerent şi logic. Şi acest lucru este valabil nu doar pentru evidentele partide de lider (PD, PRM, PIN, PLD etc.) ci şi pentru partide „de ideologie. Judecând după performanţa şi prestaţia liderilor, îmi este greu să-mi imaginez PNL-ul în afara guvernării altfel decât dormind în mediocritate.

Liberalii par să se agaţe de guvernare ca înecatul de un pai, singura lor strategie în cazul – din ce în ce mai probabil – al eliminării lor din fruntea guvernului fiind de a se înfăţişa ca victime ale FSN, ceea ce mă tem că nu este suficient. Poate doar în timpul lui Nicolae Văcăroiu să se fi văzut o mai mare doză de incompetenţă administrativă. Dacă de la un Adomniţei nu ar fi chiar o problemă, când vinde de la Varujan Vosganian (episodul cu avioanele este de antologie)… PNL nu mai are nici măcar avantajul ideologic, măsurile de stânga sau doar etatiste luate de guvernul liberal fiind mult mai multe decât măsurile liberale.

Desigur, PD-ul este cazul cel mai penibil dintre toate, declaraţiile recente ale lui Vasile Blaga fiind de un penibil total. Dacă Doamne-Fereşte! Traian Băsescu păţeşte ceva, cum mai stau ei la guvernare 20-30 de ani? Mai trec ei pragul electoral? Pentru un partid atât de dependent de o singură persoană ar trebui să fie ceva mai precaut în declaraţii. Desigur, domnul Blaga vorbeşte rar, probabil de aceea ţine ca fiecare zicere să rămână în amintire, mai ales că lumea a uitat deja prestaţia sa ca ministru de interne.

În fine, după ce a stat atâta vreme la remorca lui Ion Iliescu, PSD-ul se pregăteşte cătinel-cătinel să se pună la remorca PD-ului, singurul care îi poate garanta pe termen mediu prezenţa la guvernare.

2 comments to “Partide-remorcă”
  1. No, we are not!
    Fie ca ne vine sa credem sau nu, viata exista si in afara politicii.
    Lasand deoparte filozofia, a inceput sa mi se cam rupa de politica si politicienii nostri; o atitudine putin nesanatoasa, e drept, dar din pacate am cam ajuns la limita saturatiei personale.
    Sunt convins ca nu sunt singurul, trendul prezentelor la vot din ultimii ani confirmand raspandirea accentuata a acestui „feeling”.

Comments are closed.