„Buluța” de dreapta stabilește noi culmi ale penibilului fiind gata să iasă în stradă pentru că PSD-ul pe care-l urăsc din toată inima vrea… să iasă de la guvernare. La un moment dat cu vreo 2 ani în urmă scrisesem că anti-pesedismul s-a fâsâit. Acum cineva se străduie să-l resusciteze cu tot arsenalul din vremea „10 august” a schimbării de ADN. Imagini puternice – „șobolanii”, apocalipsă economică, inflație, criză, fug investitorii, Europa… Mândruță e surescitat, Caramitru în delir pregătit să iasă în stradă și să-și apere Conducătorul în Piața Victoriei, și pe toată social media a explodat o Cântarea Bolojanului, de pe marea scenă a țării pe micul ecran.
Ceea ce vor ei este în continuare o „soluție imorală” de tip băsescian, prin care ei să guverneze fără a-și mai bate capul că, totuși, PNL + USR sunt maxim 30%. Oricum ăialalții sunt proști, corupți, nu trebuie luați în seamă.
Este foarte amuzant cum „buluța” își găsește câte o icoană care de fiecare dată este „cel mai viteaz şi mai drept dintre traci” și fără el urmează neapărat Apocalipsa. Acum este rândul Mesiei de la Oradea, un politician mediocru de provincie care și-a făcut un piar agresiv în ultimii ani. Problema este că de fiecare dată Eroul nu se ridică la înălțimea așteptărilor. Marea reformă a lui Bolojan înseamnă 15.000 de suplinitori dați afară din învățământ, majorarea TVA și a unor taxe, măsuri care afectează în principal amărâții.
Nimic pentru atacarea decalajului de TVA deși acolo lucrurile sunt simple și măsurile la mintea cocoșului. Nimic despre creșterea gradului de colectare, decât tot așa, presiune pe ăia micii care oricum au un grad de conformare mult mai mare. Probabil doar simplul fapt că România nu a avut 3 luni buget a anulat toate „câștigurile” bugetare de până acum și nu văd cum mai poate fi evitată recesiunea.
Și mai amuzat este că precedentul „erou” al buluței, Nimicușor Dan, a căzut acum în dizgrație, acuzat de maxima crimă de „pactizare cu PSD”. Nici acest erou nu a făcut absolut nimic într-un an de zile de când e președinte, nu a reușit să pună șefi la serviciile secrete, deși la SRI postul e vacant de pe vremea lui Johannis. Dacă acesta a fost „ficus” sunt curios ce poreclă i s potrivește lui Nicușor, pentru că totuși, o plantă face fotosinteză.
Nici după un an nu este lămurită povestea anulării alegerilor, sursă de frustrare pentru o bună parte a populației, până la urmă o formă gravă de încălcare a democrației. Sigur că știm, intuim. Dar și fanii lui Călin Georgescu știu. Ceea ce înseamnă că legitimitatea guvernării este una oricum precară și Nicușor Dan nu are varianta „soluției imorale”.
Pe de altă parte, însă, e un lucru bun că Nicușor Dan nu este Traian Băsescu, deși acesta tot pare să se bage în seamă în jurul său. Dacă ar forța, așa cum vrea „buluța”, o guvernare de dreapta, sunt toate șansele să provoace o criză socială cu efecte imprevizibile pentru că mai bine de jumate din țară este deja „cu capsa pusă” și nemulțumită de efectele unei guvernări „de dreapta” care, culmea, pare să repete epoca de austeritate băsesciană. Pentru că legitimitatea guvernării nu este subminată doar de momentul anulării alegerilor, ci și de faptul că efectele reformei afectează doar partea cea mai vulnerabilă a societății care plătește costul austerității într-un moment în care sunt în desfășurare mai multe crize externe.
Situația PSD este una ingrată. Este teoretic cel mai mare partid din „coaliție” dar guvernarea este văzută – și asumată – ca una de dreapta, PNL-USR. Dacă în perioada anterioară PSD era vioara întâi și domina coaliția, de data asta este doar o anexă a guvernării. Nu sunt excluse anumite „beneficii”, cum pare să fie nominalizarea procurorilor, dar din punct de vedere al identității politice, PSD nu mai există. Pe de-o parte avem AUR care sapă masiv la baza sa, pe de altă parte impresia de impotență politică enervează restul electoratului său care vede că austeritatea lovește fix în ei. Nu trebuie uitat că strategia PSD a făcut să piardă de două ori alegerile prezidențiale prin „neprezentare”, nici Ciolacu, nici Crin Antonescu neintrând în turul doi, aspect care oricum a redus și mai mult baza sa electorală. Un an ca „partener ascuns” al guvernării (silent partner în engleză e mai clar) – prim-planurile fiind luate de Bolojan (și Nicușor Dan) împinge PSD în pragul dispariției electorale, deci partidul trebuie să demonstreze că există și se poate impune în fața „dreptei”, altfel îl paște extincția.
Aici cumva, interesul politic al lui Nicușor Dan se aliniază cu PSD. Ilie Bolojan a devenit el însuși jucător, cu agendă proprie – pentru că dacă nu avea, nu încuraja anti-pesedismul și nu se poziționa destul de agresiv împotriva partenerilor de coaliție. Nu știu neapărat dacă Nicușor se vrea „jucător” în sensul băsescian al cuvântului, dar este clar că dorește un al doilea mandat, or așa cum stau lucrurile în momentul de față PNL/USR se poziționează împotriva președintelui, ceea ce înseamnă că avem două grupări care încearcă să forțeze mâna președintelui.
Între cei 4 jucători – PSD, PNL, USR și Nicușor Dan, singurul care are o oarecare legitimitate este Ilie Bolojan, doar că suportul popular pentru el este unul redus, „eticheta” Ilie Sărăcie prinzând destul de bine tracțiune pentru că măsurile luate de el au lovit doar păturile oricum defavorizate. Nicușor Dan are „bolovanul” alegerilor anulate pe care nu l-a explicat nici până acum, la care s-a adăugat pasivitatea și indecizia primului an de mandat, PNL și PSD au pierdut propriu-zis alegerile prezidențiale și separat au scoruri electorale mai mici decât AUR, același lucru fiind valabil și în cazul USR care a aruncat-o rapid peste bord pe Elena Lasconi și a sărit în barca prezidențială, fără însă a fi foarte clar dacă sunt sau nu aliniați cu Nicușor Dan. O parte din PNL și o parte din USR sunt clar poziționați în spatele lui Ilie Bolojan, fiind aparent dispuși să meargă până la capăt, dar același lucru este dispus să-l facă și PSD.
Din păcate toți acești actori au fost votați nu pentru ei înșiși, ci pur și simplu „ca să nu iasă ceilalți”. PSD-PNL-USR au fost votate ca „partide democratice”, iar Nicușor Dan ca să nu iasă Simion. Așa cum se întâmplă, soluția de ieri a devenit problema de azi. O clasă politică lipsită de legitimitate care încearcă să supraviețuiască tot prin manevre în afara jocului democratic.
