Al cui ești, țâcă?

Când eram copil, la țară la bunici asta era întrebarea de bază. În momentul în care aflau „al cui ești” atitudinea se ajusta în consecință. În politica românească întrebare este „de la ce serviciu” ești, maică? Cam complicat de răspuns pentru toată lumea 🙂

Pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă azi, să recapitulăm niște chestii:

1. AUR a câștigat alegerile parlamentare, dar a pierdut alegerile prezidențiale.
2. PSDNL au pierdut ȘI alegerile parlamentare, ȘI alegerile prezidențiale (de două ori).
3. PNL + USR au undeva la 25-27%. Și la alegerile anterioare, și în sondajele actuale. Nu-mi dau seama ce e în capul „buluței”, dar nu poți avea guvern minoritar cu partidele de pe locurile 3,4 și cu 30%. Încăpățânându-se să rămână la Palatul Victoria, Bolojan pierde, politic vorbind. Oricum, suportul popular pentru el este unul redus la buluța vocală, pentru restul eticheta Ilie Sărăcie a prins foarte bine. Iar buluța oricum poate găsi imediat un nou salvator.

Acestea ar fi chestiile „vizibile”. Trecem la chestiile „subtile”.

1. Nicușor Dan targetează puternic electoratul AUR. O grămadă de gesturi legionaroide, mers la mănăstiri când erau chestii mai importante „pe ordinea zilei”. A fost întronat oficial ca reprezentant al lui Trump în Europa. Ține ascuns rezultatul celebrei anchete cu privire la turul doi înapoi, chestie care nu are nici o logică dacă firele duceau la Est. Dacă duc peste baltă, e cu totul altceva. Cațavencii, punctează și ei schimbarea de semantică a lui Nicușor. În momentul de față, Nicușor a rămas singurul pilon american în Europa, după căderea lui Orban.
2. Astfel pus în lumină, angajat în sinergia evenimentelor, recursul la universalitate explică mult mai clar meandrele concretului: de ce urla ca nebun GeiDIVans la România, țară care probabil că nici măcar nu știa unde e pe hartă, de ce ȘI PNL ȘI PSD îndesau voioși voturi în urna lui Călin Georgescu, de ce PSD a simțit un imbold fix după ce a picat Orban. Și, desigur, de ce Nicușor se face că plouă când cu #turudoiânapoi. Pentru că nu cred că cineva trăiește cu iluzia că PSD și PNL sunt capabile să zică altceva decât „cât de sus, stăpâne?” când li se spune „Săriți!”. Și, desigur, de ce România nu are nici o treabă cu inițiativele europene decât atunci când e vorba de păpat ceva bani.

Acum putem reveni la ordinea zilei.

A devenit evident că România este în contra direcției europene actuale părând să aleagă SUA. Nicușor însă nu are anvergura lui Orban și nu-l văd cocoșindu-se la Bruxelles sau opunându-se prea vehement la chestiile care contează. Omul vrea cel de-al doilea mandat, are nevoie de măcar un partid care să-l ajute și acesta cel mai probabil va fi PSD, încântat să servească patria. Acum douăzeci de ani, Băsescu zicea că el vrea să o sugă de la „licuriciul cel mare” (în această lumină, insistența lui de a apărea în prim-plan și modul în care este promovat pare să aibă sens). În măsura în care cineva la Washington mai gândește strategic, au nevoie de un cap de pod în Europa, Nicușor e orișicât o alegere mai bună decât Călin Georgescu. Se leagă și ce spune președintele Serbiei aici:

„Cred că America își va construi propria structură, luând cinci până la zece țări din Europa, în principal din Europa de Est, nu sub controlul lor, dar sub influența predominantă a Statelor Unite ale Americii, creând probleme pentru Uniunea Europeană”, a spus Vučić.

Nu se poate spune că orientarea lui Nicușor este întrutotul greșită. România are graniță aproape directă cu Rusia, cad dronele într-o veselie și la ce harababură este la nivelul de vârf în Europa este destul de complicat să alegi. Este clar că viitorul este Europa. Dar americanii au o bază la Constanța acum. Și cum Trump și Puțin sunt prieteni, nu cred că unchiul Vova s-ar risca mai mult de niște tatonări. Pe de altă parte, Rusia dispune de ținte mai facile – sunt vreo 70.000 de soldați în jurul Țărilor Baltice care pot face o mică incursiune pe-acolo. Între Rusia și România sunt Ucraina și Moldova.

În ceea ce privește PSD, primarul sectorului 4 tocmai ce botezase un parc Donald Trump. Dragnea a plătit ceva milioane pentru poza cu șapca roșie acum câțiva ani, Ponta s-a băgat și el în seamă pe la reședința lui Trump. Evident că „alianța” cu AUR e conjuncturală, până la urmă și USR s-a aliat temporar cu AUR. Moțiunea este strict pentru a-l da jos pe Bolojan și a continua în aceeași formulă „pro-occidentală”.

PNL este pus într-o situație extrem de complicată. Prima reacție a partidului a fost să-și apere liderul, pe Bolojan, după ce a schimbat liderii ori de câte ori au cerut alții. Orban, Câțu, Ciucă. Dacă renunță și la Bolojan… Dacă nu renunță, probabil pierde guvernarea. Ținând cont de obișnuința serviciilor noastre de a umbla cu fundul în două luntri, cel mai probabil va fi păstrat Bolojan și, eventual, o parte din USR, ca partid de opoziție „europeană” într-un partid „de dreapta”, iar restul PNL se va topi în PSD mai devreme sau mai târziu. Există o grupare în PNL care este destul de antipesedistă și care a tolerat destul de greu colaborarea cu acesta, deci ar fi baza pentru nucleul unui nou partid. Acum, depinde și ce „indicații prețioase” primește Bolojan, pentru că aparent, deși PSD nu este neapărat plăcut – dovadă și scorurile sale în scădere (că scăderea are de fapt alte motive e o altă discuție) – antipesedismul nu mai are nici un pic de tracțiune, dovadă și mobilizarea redusă pentru apărarea lui Bolojan în ciuda isteriei influensărilor „de dreapta”.

Acesta poate fi un adversar serios pentru Nicușor în funcție de cum va bate vântul la momentul respectiv. Oricum există buluța de „dreapta” care se excită ca taurul când vede muleta roșie a toreadorului și imediat alde Găbiță Liiceanu, Caramitru, Mândruță îmbracă cămașa morții și ies la atac împotriva „a-ce-s-tui-pe-se-de-cri-mi-na-lî”. Au devenit atât de previzibili că au ajuns penibili. Și mai amuzant este că o țin lângă cu rușii, deși la modul real nu este nici un partid românesc pro-rus, în România fiind destul de înrădăcinat un sentiment anti-rusesc. Are în jur de 20-25% și potențial de coagulare mai mare.

Pe margine se încălzește din nou și Victor-Viorel, gata oricând să servească patria cu o trupă de parlamentari „balama”, adunați în funcție de unde este nevoie. De la PSD pentru PNL, de la PNL/AUR pentru Nicușor. Altfel, AUR, USR, simpli figuranți „corp ansamblu” cum se numește la teatru.