Acum că, cel puțin teoretic, Nicușor Dan ar fi amenințat cu dizolvarea Parlamentului, avem un guvern care va trece. Multă lume analizează politica la modul emoțional, dar partidele sunt organizații raționale (ca să zicem așa), în sensul că ele reacționează în funcție de propriul interes. Până acum, interesul tuturor era să continue criza. Pentru PNL și USR la începutul crizei a fost OK pentru că victimizarea le-a adus simpatie și ceva mobilizare în rândurile suporterilor proprii, pentru AUR era OK că și ei creșteau în sondaje, doar PSD părea perdant, deci nici ei nu aveau interes în a rezolva cumva pâna nu se stabiliza situația pentru ei. Care este situația acum?
PNL, după valul inițial de simpatie și mobilizare a fanilor, începe să piardă. Oricum Bolojan este o piatră de moară, care a adus doar ceva voturi de la USR, în vreme ce restul lumii îl vede ca pe un Emil Boc în 2009, sinonim cu „criză și austeritate”. Nu știu dacă ce zicea Rareș Bogdan cu PNL la 12% este adevărat, dar foarte departe de adevăr nu este.
USR cere alegeri anticipate pentru a evita ajungerea în zona periculoasă a pragului electoral. Au apărut sondaje care îi dau sub 10%, ceea ce este normal pentru că o parte din susținătorii lor au migrat la PNL sau AUR. Nu au lider, la modul sincer mă gândeam că vor profita de ocazie și aduce un nou președinte mai viabil și mai activ, cum este ministra de la mediu sau chiar Miruță „2 centimetri”. Au rămas cu Fritz care joacă rolul victimei însă nu cred că îi ajută foarte tare.
Cele două partide sunt acum sinonime cu blocajul politic, de aceea PNL a devenit foarte maleabil, desigur încercând să păstreze aparențele de „inflexibilitate” pentru suporteri.
De partea cealaltă, PSD primește un nou guvern Cioloș, deci poate spune că așteptarea a meritat. Timpul rămas până la alegeri nu mai așa de mare, are „greaua moștenire” a „dezastruoasei guvernări liberale” ca scuză pentru situația grea și poate, în anumite limite, să-și răsplătească electoratul și să revină.
AUR e în plin proces de melonizare, ultimele luări de poziție ale lui Peiu și Dungaciu au schimbat registrul. Dezastrul electoral care se prevede al lui Trump, radicalizarea Europei împotriva Americii lui Trump și a lui Putin schimbă scena politică generală și nu prea mai rămâne loc pentru alde Simion și Țăcălin.
Din punct de vedere economic, corecția nu este încă dureroasă, un 2% cât e posibil să fie recesiunea anul acesta este suportabil, probabil că și anul viitor vom rămâne tot în teritoriu negativ, dar nu se compară cu situația din 2008. Evident că ne-a prins și la un alt nivel față de acel moment (deși cifrele generale sunt relativ asemănătoare). Dar trecerea de la 3,6 lei pentru un euro la 4,2 e una, de la 5,1 la 5,3 e altceva. Un 10% minus la PIB este ceva, un 2% e incomparabil. Deficitul probabil va ajunge la 4% sau pe-acolo, o performanță bună, chiar dacă ea este complet artificială – au fost 3 luni fără buget, apoi, fără nici o rectificare bugetară fiindcă nu exista un guvern cu puteri depline și astfel nu s-au angajat alte cheltuieli „nebugetate”.
Sigur, ar fi fost minunat dacă Bolojan ar fi făcut ceva reforme în afară de a mări TVA și a da afară câteva mii de suplinitori, dar asta e, nu le putem avea pe toate. Părerea mea este că în Opoziție PNL se va sparge, cu „puciștii” pe de-o parte, cu Bolojan, pe de altă parte, și USR care nu are viitor decât în combinație cu „aripa useristă” din PNL sub conducerea acestuia.
Dar vorba marelui nostru filosof Gheorghe Hagi, o să vom vedea.
