Spuneam în articolul de la începutul crizei guvernamentale că avem de a face cu un război de supraviețuire între PSD și PNL. Cine clipește primul, moare, celălalt mai trăiește să mai lupte încă o zi (expresia sună mai mișto în engleză). Așa cum stau lucrurile în momentul de față, PNL a clipit. Vestea nu a cedat mandatul, Predoiu a demisionat din conducere, deci se pregătește spargerea partidului.
Problema fundamentală a PSD este că de la Liviu Dragnea, partidul nu a mai avut lider. Viorica Dăncilă (oricum, peste Ciolacu și Ciucă – și în măsura în care se va materializa mandatul, peste Veștea), Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu au fost minioni, cu lesă scurtă, nu lideri. Partidul a fost un fel de „remorcă, caut tractor!”. S-a pus la dispoziția lui Johannis, acum s-a pus la dispoziția lui Nicușor. De când a început criza, Grindeanu s-a pitit de nu-l mai găsește nimeni, nu știu dacă a dat 2 comunicate de presă, nu e parte din negocieri, pare că află totul de la știri.
USR este oarecum în aceeași situație, el fiind oricum un partid de „nervi”, în sensul de variantă cu care votează lumea enervată de „ceilalți”. Nu are lideri, nu are personalități, nu știe să negocieze politic, acționează straniu și ilogic, iar membri săi ajunși în poziții de conducere se dovedesc a fi „aceeași mizerie”. Și ei sunt în căutarea unui tractor și l-au găsit în persoana lui Bolojan (oarecum firesc devreme ce pe Nicușor Dan l-au exclus din partid, oarecum ilogic din perspectiva faptului că au renunțat la candidata lor, Elena Lasconi, în favoarea lui, adică fix comportamentul ilogic de care ziceam mai sus).
De partea cealaltă, PNL se află într-o poziție ingrată. Indiferent cum, nu are majoritate fără PSD, nu poate trece un guvern minoritar. Bolojan nu este deloc farul luminos la care se uită națiunea cu elan și energie gata să se jertfească pe altarul austerității impuse de Luminăția Sa, din contră, este un bolovan legat de piciorul partidului. În afară de buluța restrânsă userizată, Bolojan nu e deloc simpatizat. Pe măsură ce trece timpul, și capitalul de simpatie inițial ca urmare a victimizării sale de către a-ce-st-pe-se-de-cri-mi-na-lî se diminuează. Lăsând la o parte „puciștii”, se pare că există și în tabăra „martorii lui Bolojan” o realizare că păstrarea lui ca premier este o piedică și au început să accepte ideea unui alt premier, adică exact ce ceruse PSD de prima dată, fapt care deja îi pune într-o postură ridicolă.
Din punct de vedere politic, fie dacă va fi Veștea, fie că va fi alt liberal propus chiar de PNL, Bolojan pierde. Politic vorbind, Nicușor Dan acționează în linia impusă de Traian Băsescu prima dată, când a avut ciocnirea cu Călin Popescu Tăriceanu, fiind îndreptățit să acționeze așa pentru că Bolojan este cel care a „deviat” de la linia directoare post alegeri intrând într-o logică anti-pesedistă care nu avea cum să nu ducă la ruperea coaliției. Dar, și dincolo de anti-pesedism, Bolojan era oricum pe un curs de coliziune directă cu președintele Nicușor Dan, iar acesta nu e neapărat salvator al PSD, ci al propriei poziții politice. Dacă va câștiga această bătălie politică, abia acum va începe cu adevărat epoca Nicușor Dan.
Timpul este de partea sa pentru că presiunea asupra PNL își va face efectul la un moment dat. Recrudescența anti-pesedismului nu face decât să crească AUR și zona „glumeților”, pentru că până la urmă, buluța trebuie să accepte că sunt doar maxim 30% și nu ai cum să ignori sau, mai rău, să disprețuiești restul de 70%. Ori, cum poate el, Nicușor Dan a încercat până acum chiar să fie un președinte al tuturor românilor, nu a unei singure bule. De aia a și fost gonit din USR, pentru că ideile sale sunt mai conservatoare (asta e o altă discuție, am mai povestit asta).
Cât despre mărețele reforme ale bolojenismului, a se scuti. Majorarea TVA o putea face orice babuin, să dea afară 30.000 de suplinitori, să scoată pe bursă firmele de stat profitabile, la fel. Iar povestea că „nu a fost lăsat de PSD” este altă glumă tristă. A anunțat Bolojan vreo reformă de comasare a localităților? De reducere a numărului de județe? De vreo acțiune în portul Constanța? De reducere a Gap-ului de TVA? Apropo de aceasta din urmă, e o măsură la mintea cocoșului care îți reduce în maxim 3 luni minim 30% din acesta – taxarea inversă obligatorie B22. Culmea, e o chestie atât de simplă pe care ar fi putut-o face orice… babuin.
Ceea ce se întâmplă din 2005 încoace cu președinții care ajung mai devreme sau mai târziu în conflict cu premierii sunt efectele schimbării constituționale din 2003, gândită pentru belarusizarea sub Adrian Năstase. Modificarea mandatului prezidențial la 5 ani face inevitabil conflictul la un moment dat, cu toate că acesta s-a petrecut mai ales între președinți/premieri proveniți din aceeași coaliție – Băsescu/Tăriceanu, Johannis/Orban, Câțu, Dan/Bolojan.
Câteva chestii legate de reformele lui Bolojan:
In primul rând nu au fost reforme reale menite să scadă deficitul ci doar chestii prin care să tragă de timp (până la ce nu știu exact). Creșterea TVA de la 19% la 21% după calculele MF nu aduce cine știe ce bani la buget. Ochiometric eu zic că e nevoie să se ducă TVA înapoi la 24% pt a avea un impact serios asupra veniturilor publice.
Pe partea de cheltuieli, Romania nu prea are cheltuieli sociale mari în afară de pensii. Daca e vorba de tăiat pt a reduce deficitul, trebuie tăiat de la investiții iar asta duce la scădere economică și mai drastică.
E multă risipă in acele cheltuieli cu investițiile (e.g. nu avem fotbal de ce stadioane se construiesc), dar chiar și acea risipă duce la creșterea PIB.
Ajustarea deficitului trebuie făcută, dar riscul e să ajungem din nou la o situație tip 2009-2010 când „sistemul bancar” se gripează, cursul o ia in sus și avem iar nevoie de ajutor extern (FMI, Comisia Europeană etc).
Ultima chestie, gap-ul de TVA al româniei nu e atât de mare cât pare in studiul ăla.
Gap-ul e calculat ca diferență între cât ar fi veniturile din TVA într-o economie perfectă și cât sunt in realitate.
Atunci când se calculează „economia perfectă” se folosesc niste estimări care nu au nicio treabă cu realitatea pentru autoconsum, firme mici și alte câteva chestii. De acolo vine gap-ul uriaș.
Daca schimbi metodologia de calcul, gap-ul e undeva intre cel al Poloniei și Bulgariei.
Bulgăria a avut aceeași problemă și au schimbat metodologia de calcul. A dispărut vreo 10-15% din gap doar așa.
Alta paranteză, tot legat de metodologia asta cu gap-ul, acum vreo 2 ani cateva tari aveau gap pe invers, adică colectau in practică mai mult decât puteau teoretic. Una din acele țări cu gap invers era Olanda, prin care intră circa 100 miliarde de euro de marfă ilegală în fiecar an. Care marfă ilegală evident că nu e impozitată cu TVA, dar cumva autorii studiului nu o pun la gap și chiar consideră că ăștia colectează mai mult decât trebuie.
TLDR: gap-ul de TVA e calculat prost și nu e atât de mare.
Și ca să închei cu TVA, taxarea inversa la b2b are efect neglijabil asupra gapului și colectării TVA pt că nu face altceva decât să mute problema la ultima persoană din lanț. Iar acea ultimă persoană din lanț, daca face fraudă, dispare cu toți banii de TVA, nu doar bucățica lui din lanț cum e acum. Fix asta se întâmplă în SUA unde au sales tax care functioneaza așa.
10% inflație, 5% creștere curs, deja ai redus 15% din deficit 🙂 Părerea mea este BNR profită de scandalurile politice să mai mute cursul la un nivel convenabil, mutând vina (vorba vine, că tot politicile dezastruoase au condus aici) pe clasa politică.
Că gapul de TVA e prost calculat și eu sunt de acord, efectiv nu avea cum să fie atât de mare, pentru nivelul de fraudă real e sub 10%, în fine, să zicem 10%, în fine, +/- 1-2%, insolvențele frauduloase 2-3% din PIB cu totul, doar că nu am găsit pe nicăieri o metodologie.
Statul român se împrumută mult in USD și euro, cam 50% din datorie e in USD și euro.
Împrumuturile astea sunt plătite în euro și USD deși statul român are veniturile în Ron. Deprecierea cursului face împrumuturile mai scumpe.
Statul se împrumută 1 miliard de euro la curs de 5 Ron/ euro la 5% pe 1 an. A primit 5 miliarde de lei practic și trebuie să dea înapoi 1.05 miliarde euro adică 5.25 miliarde ron. După 1 an cursul e la 5.2 Ron / euro și trebuie să dea înapoi 5.46 miliarde Ron, cu 200 mil Ron in plus doar din curs. Practic, la fiecare miliard de euro împrumutat se adaugă în jur de 200 mil de Ron cost doar din depreciere.
Jumătatea cealaltă din împrumuturi e în Ron și multe din ele sunt cu dobândă variabilă. Inflație mare, dobândă mare, dobânzi mari.
Inflația și deprecierea cursului adâncesc deficitul drastic.
Din cauza asta BNR nu țintește inflația în România ci practică managed float. Adică se asigură că deprecierile sunt predictibile și odată ce au loc situația rămâne pe loc o perioadă, până reușește statul să își asigure veniturile necesare. Tot din cauza asta BNR nu ridica dobânzile in funcție de inflație ci în funcție de necesarul de valută din piața.
In 2009-2010 a fost nevoie de intervenția FMI pt că retragerile masive de valută din România riscau sa ducă cursul la 6-7 lei / euro. BNR nu avea lichidități să țină cursul la nivelul necesar pt ca statul român să plătească împrumuturile și dobânzile. Așa că ne-am dus la FMI să ne dea bani. Banii de la FMI sau dus toți la BNR, nici măcar 1 euro sau USD nu a ajuns la guvern. Dar banii aia au permis BNR să țină cursul stabil până a reușit statul să aducă deficitul sub control și să dispară riscul de faliment.
Exact același risc există și acum și e destul de mare.
Ce e diferit acum fata de 2009-2010 e că intră mult mai mulți bani din fonduri europene și granturi. Dar și cu ăștia e un risc real ca Romania sa pățească la fel.
Legat de gap-ul de TVA, cam toată lumea știe ce e de făcut ca să se reducă. Dar e mult de muncă și e nevoie de oameni competenți plus voință. Voință nu există momentan. Oameni competenți sunt puțini iar muncă multă nu se prea face la ANAF.
Ce zic eu e că nu există o soluție ușoară de a face bani pt stat din gapul ăla. Polonia și-a redus serios gapul dar le-a luat 10 ani și în continuare au cel mai agresiv fisc cu care am lucrat vreodată.
In acest moment cred ca asistam la o tranzitie politica sa ma exprim asa. Partidele asa-zis istorice PSD/PNL sunt in acest moment lipsite de lideri, de idei si de oameni cu idei. Inteleg obsesia pentru ciolanu politic al multora si dorinta puterii pentru unii, dar epoca aia simpla de a face politica s-a incheiat. Romania din 2000 incoace a avut urmatorul stil de a face politica: pupam in bot pe partenerul strategic, luam cat putem de la UE si dam cat putem, in tara noi suntem jupani, iar celor care nu le convine au optiunea plecarii din tara. Toata clasa politica a iubit acest mod de a face politica caci este simplu si nu prea ai mari batai de cap. In afara de perioada in care Base a ajustat negativ situatia mai ceva ca Bolojan, lucrurile s-au desfasurat in cheia asta. Absolut nici un lider politic nu s-a gandit ca modul asta nu poate dura la nesfarsit, caci ar fi avut niste idei in privinta asta. Asta s-a vazut in modul in care din 2020 incoace toata povestea s-a gestionat, incepand de la pandemie si culminand cu razboiul din vecini. Si toata tevatura din ultimele luni arata in continuare defazarea de care vorbesc.
O alta chestie care devine deranjanta este urmatoarea. Nu mi se pare normal ca un partid care are 10-14 procente la alegerile parlamentare sa dea prim-ministrul si apoi acel prim ministru sa se apuce sa faca ce-l taie capu. Cum nu mi se pare normal ca un partid de stanga sa faca alianta cu unul de dreapta, este o bataie de joc la adresa democratiei si a celor care se duc sa voteze. Cred ca toata povestea asta se poate rezolva cu schimbarea pragului electoral fie la un procent mai mare, ori numarul de voturi sa reprezinte un procent din populatia cu drept de vot. Genul asta de masura ar inchide toate combinatiile politice si ar da un parlament mult mai clar si cu o oarecare legitimitate. Categoric ne-ar duce intr-o situatie in care parlamentul ar fi bipartinic si ceva electroni liberi, dar am inchide gura tuturor zgomotosilor care cred ca sunt buricul pamantului. In acelasi timp am da o importanta mai mare alegerilor parlamentar ca na parca eram republica parlamentara ultima data.
Membrii USR ajunsi in pozitii de conducere nu mi s-au parut deloc acelasi mizerii.
Ok, nu or fi perfecti, dar sunt la ani lumina in fata comparativ cu mizeriile reale.