Spuneam în articolul de la începutul crizei guvernamentale că avem de a face cu un război de supraviețuire între PSD și PNL. Cine clipește primul, moare, celălalt mai trăiește să mai lupte încă o zi (expresia sună mai mișto în engleză). Așa cum stau lucrurile în momentul de față, PNL a clipit. Vestea nu a cedat mandatul, Predoiu a demisionat din conducere, deci se pregătește spargerea partidului.
Problema fundamentală a PSD este că de la Liviu Dragnea, partidul nu a mai avut lider. Viorica Dăncilă (oricum, peste Ciolacu și Ciucă – și în măsura în care se va materializa mandatul, peste Veștea), Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu au fost minioni, cu lesă scurtă, nu lideri. Partidul a fost un fel de „remorcă, caut tractor!”. S-a pus la dispoziția lui Johannis, acum s-a pus la dispoziția lui Nicușor. De când a început criza, Grindeanu s-a pitit de nu-l mai găsește nimeni, nu știu dacă a dat 2 comunicate de presă, nu e parte din negocieri, pare că află totul de la știri.
USR este oarecum în aceeași situație, el fiind oricum un partid de „nervi”, în sensul de variantă cu care votează lumea enervată de „ceilalți”. Nu are lideri, nu are personalități, nu știe să negocieze politic, acționează straniu și ilogic, iar membri săi ajunși în poziții de conducere se dovedesc a fi „aceeași mizerie”. Și ei sunt în căutarea unui tractor și l-au găsit în persoana lui Bolojan (oarecum firesc devreme ce pe Nicușor Dan l-au exclus din partid, oarecum ilogic din perspectiva faptului că au renunțat la candidata lor, Elena Lasconi, în favoarea lui, adică fix comportamentul ilogic de care ziceam mai sus).
De partea cealaltă, PNL se află într-o poziție ingrată. Indiferent cum, nu are majoritate fără PSD, nu poate trece un guvern minoritar. Bolojan nu este deloc farul luminos la care se uită națiunea cu elan și energie gata să se jertfească pe altarul austerității impuse de Luminăția Sa, din contră, este un bolovan legat de piciorul partidului. În afară de buluța restrânsă userizată, Bolojan nu e deloc simpatizat. Pe măsură ce trece timpul, și capitalul de simpatie inițial ca urmare a victimizării sale de către a-ce-st-pe-se-de-cri-mi-na-lî se diminuează. Lăsând la o parte „puciștii”, se pare că există și în tabăra „martorii lui Bolojan” o realizare că păstrarea lui ca premier este o piedică și au început să accepte ideea unui alt premier, adică exact ce ceruse PSD de prima dată, fapt care deja îi pune într-o postură ridicolă.
Din punct de vedere politic, fie dacă va fi Veștea, fie că va fi alt liberal propus chiar de PNL, Bolojan pierde. Politic vorbind, Nicușor Dan acționează în linia impusă de Traian Băsescu prima dată, când a avut ciocnirea cu Călin Popescu Tăriceanu, fiind îndreptățit să acționeze așa pentru că Bolojan este cel care a „deviat” de la linia directoare post alegeri intrând într-o logică anti-pesedistă care nu avea cum să nu ducă la ruperea coaliției. Dar, și dincolo de anti-pesedism, Bolojan era oricum pe un curs de coliziune directă cu președintele Nicușor Dan, iar acesta nu e neapărat salvator al PSD, ci al propriei poziții politice. Dacă va câștiga această bătălie politică, abia acum va începe cu adevărat epoca Nicușor Dan.
Timpul este de partea sa pentru că presiunea asupra PNL își va face efectul la un moment dat. Recrudescența anti-pesedismului nu face decât să crească AUR și zona „glumeților”, pentru că până la urmă, buluța trebuie să accepte că sunt doar maxim 30% și nu ai cum să ignori sau, mai rău, să disprețuiești restul de 70%. Ori, cum poate el, Nicușor Dan a încercat până acum chiar să fie un președinte al tuturor românilor, nu a unei singure bule. De aia a și fost gonit din USR, pentru că ideile sale sunt mai conservatoare (asta e o altă discuție, am mai povestit asta).
Cât despre mărețele reforme ale bolojenismului, a se scuti. Majorarea TVA o putea face orice babuin, să dea afară 30.000 de suplinitori, să scoată pe bursă firmele de stat profitabile, la fel. Iar povestea că „nu a fost lăsat de PSD” este altă glumă tristă. A anunțat Bolojan vreo reformă de comasare a localităților? De reducere a numărului de județe? De vreo acțiune în portul Constanța? De reducere a Gap-ului de TVA? Apropo de aceasta din urmă, e o măsură la mintea cocoșului care îți reduce în maxim 3 luni minim 30% din acesta – taxarea inversă obligatorie B22. Culmea, e o chestie atât de simplă pe care ar fi putut-o face orice… babuin.
Ceea ce se întâmplă din 2005 încoace cu președinții care ajung mai devreme sau mai târziu în conflict cu premierii sunt efectele schimbării constituționale din 2003, gândită pentru belarusizarea sub Adrian Năstase. Modificarea mandatului prezidențial la 5 ani face inevitabil conflictul la un moment dat, cu toate că acesta s-a petrecut mai ales între președinți/premieri proveniți din aceeași coaliție – Băsescu/Tăriceanu, Johannis/Orban, Câțu, Dan/Bolojan.
