Una dintre promisiunile dezvoltării tehnologice a fost reducerea decalajelor. Accesul democratic la tehnologie promitea dezvoltarea generală. Dacă, în general, prosperitatea generală a crescut, sărăcia de azi e cu totul altceva decât sărăcia din anii ’80, așa cum și superbogații din anii ’80 (să ne gândim doar la serialele celebre – Dallas, Dinasty, Familia Guldenburg) par mai degrabă un fel de upper-middle-class de azi. Dincolo de promisiunea unei lumi mai conectate și mai echitabile, realitatea arată că tehnologia nu a redus diferențele sociale, ci, în multe cazuri, le-a adâncit. Acum toată lumea are practic acces la internet, deci la toată cunoștințele lumii, chiar dacă resursele tehnologice sunt diferite. Doar că unii le folosesc pentru productivitate, educație, alții pentru distracție. Internetul și, mai nou „inteligența artificială” sunt unelte ca oricare altele. Pe vremuri lumea se putea uita la Teleenciclopedia, Serata lui Iosif Sava sau la Album duminical ori Citadela. Puteai citi Ulysses de Joyce sau Shogun. Acum poți accesa Wikipedia, sute sau mii de cursuri gratuite de la mari universități, sau te poți uita pe TikTok la opiniile doamnei McDonalds din Canada. (dacă înțelegi gluma asta, ne vedem pe 1 la Catena când intră banii de la „casă”).
Doar că înainte diferențele între cei mai săraci și cei mai bogați nu erau atât de mari. Iar această diferență a fost amplificată de tehnologie. Inițial, cei care „știau calculatoare” au avut un avantaj față de cei care au intrat mai târziu în posesia unuia. A urmat apoi internetul, acum IA.
Automatizarea și digitalizarea au redesenat piața muncii. Joburile repetitive și slab calificate (așa cum au dispărut liftierele când s-au automatizat lifturile, dactilografele la apariția PC-urilor) sunt tot mai des înlocuite de mașini sau algoritmi, în timp ce profesiile care necesită competențe tehnologice sunt din ce în ce mai bine plătite și asta duce la un alt efect al revoluției tehnologice – concentrarea fără precedent a capitalului. Marile companii din domeniul tehnologic au ajuns să domine piețele globale, acumulând resurse financiare, date și influență. În acest context, competiția devine inegală. Micii antreprenori sau soloprenorii, simpli angajați nu dispun de aceleași instrumente sau resurse, ceea ce face ca diferențele economice să se adâncească și mai mult. Rezultatul?
- cei cu abilități digitale avansate câștigă mai mult și au acces la oportunități globale,
- cei fără aceste competențe riscă să rămână blocați în joburi nesigure sau slab remunerate.
Tehnologia promite o lume fără granițe: muncă de la distanță, afaceri online, colaborări internaționale. Însă doar cei conectați pot beneficia cu adevărat de această globalizare digitală. Pentru cei fără acces sau competențe, realitatea rămâne locală și limitată. Acest lucru s-a văzut cel mai bine în pandemie, în care unii au fost fericiți că putea lucra de acasă, alții trebuiau să ajungă zilnic la serviciu. Astfel, diferența nu mai este doar între bogați și săraci, ci între cei conectați și cei excluși. Inegalitatea tehnologică nu este un fenomen izolat, ci parte dintr-un mecanism care se autoalimentează. Lipsa accesului duce la educație slabă, aceasta la venituri mici, iar veniturile mici împiedică accesul la tehnologie. În oglindă, avantajele se acumulează pentru cei privilegiați: acces, educație, venituri mai mari – și din nou acces.
Dacă tehnologia, în general, a contribuit la adâncirea diferențelor sociale, apariția și extinderea rapidă a inteligenței artificiale riscă să ducă acest fenomen la un nivel fără precedent. Probabil unul dintre cele mai importante salturi tehnologice ale secolului, IA nu doar transformă economia, ci și reconfigurează raportul dintre cei avantajați și cei dezavantajați. În era inteligenței artificiale, simpla utilizare a tehnologiei nu mai este suficientă. Devine esențială înțelegerea și controlul acesteia:
- Cei care știu să folosească IA în mod strategic (analiză de date, automatizare, generare de conținut) își cresc semnificativ productivitatea.
- Cei care nu au acces la educație digitală avansată rămân în urmă.
Se conturează astfel o nouă formă de alfabetizare – „alfabetizarea în IA” – care separă și mai clar elitele de restul populației. IA poate crește productivitatea într-un mod spectaculos:
- companiile produc mai mult, mai rapid și mai eficient,
- costurile scad, iar profiturile cresc.
Însă beneficiile nu sunt distribuite uniform:
- acționarii și liderii organizațiilor acumulează câștiguri semnificative,
- angajații, în special cei vulnerabili, nu beneficiază în aceeași măsură.
Rezultatul este o concentrare și mai mare a bogăției. Inteligența artificială nu este doar o unealtă tehnologică, ci un factor care redefinește echilibrul de putere în societate. Fără politici și măsuri care să asigure acces echitabil și educație adecvată, IA riscă să devină cel mai puternic amplificator al inegalităților de până acum.
