Buluța a găsit un nou prilej să-și hrănească tristețile provinciale factcecărind discursurile președintelui cu ocazia zilei Europei. Buluța a uitat că în 2017 Nicușor a cam fost dat afară din partidul pe care îl fondase pe tema referendumului Coaliției pentru familie. Am găsit un interviu interesant din vremea aceea, în care omul își exprimă foarte clar opiniile. Faptul că el și George Simion au colaborat mai mult sau mai puțin în trecut nu este nici asta deloc întâmplător. Din perspectiva asta, România a avut doar 2 politicieni WYSIWYG – Nicușor Dan și Ion Iliescu.
Doar că buluța l-a urcat pe Nicușor Dan pe un piedestal, inventând-i calități pe care acesta nu le are – și cred că nici nu și le dorește. Am mai spus că această biluță are un talent de a-și crea eroi care o dezamăgesc mai mult sau mai rapid. Dragostea cu Nicușor nu a durat foarte mult. Nici cariera lui în USR nu a durat, linia de separație fiind practic aceeași – conservatorism vs. progresism.
Nu cred că Nicușor se deplasează către AUR ca partid politic, cât mai degrabă vizează electoratul acestuia. Îl cred în continuare ancorat într-o viziune occidentală, democratică. Cuvântul cheie fiind aici democrația, o chestie pe care buluța nu pare să o înțeleagă. Buluța este blocată în viziunea băsesciană, atâta timp cât este în interesul nostru, orice este permis. Nicușor Dan încearcă să fie un președinte al tuturor românilor, iar asta a atras mânia buluței care îl vrea doar pentru ea. Dintre toți președinții de până acum, este cel care încearcă cel mai mult să rămână în cadrul constituțional și să-și păstreze distanța fața de partidele politice. În plus, discursul lui Nicușor a fost unul pentru publicul intern, pentru toți românii, nu a fost intenționat ca mesaj pentru Europa sau pentru SUA. Aici iar avem obsesia provincială, „ce-o să zică lumea?”.
Cristian Pîrvulescu zice o chestie interesantă:
Nicușor Dan este un președinte cu o cultură politică profund conservatoare, poate mai conservatoare decât lasă să se vadă discursul său public, și asta nu e neapărat un defect, e o identitate. Problema nu e conservatorismul în sine, ci decalajul dintre o clasă politică, inclusiv președintele, care subestimează sistematic cât de mult s-a liberalizat societatea românească în ultimele decenii. Sigur, președintele încearcă să gestioneze acest decalaj cu onestitate – și asta îl diferențiază de mulți dintre predecesorii săi, care pur și simplu îl ignorau sau îl exploatau electoral. Dar onestitatea nu e suficientă, dacă nu e însoțită de o recalibrare instituțională reală. Și, în orice caz un președinte nu e deasupra criticii – și mai ales nu e deasupra presiunii democratice a unei societăți care a evoluat divergent dar, în orice caz, mai repede decât instituțiile sale.
Părerea mea este că nu e chiar așa. Din contră, se supraestimează progresismul societății. Dacă ne uităm la anumiți indicatori observăm un profil mai degrabă conservator decât progresist, de exemplu pelerinajele religioase – Sfânta Parascheva de la Iași, Mănăstirea Nicula, Sfântul Dimitrie chiar în București, numărul mare de persoane care participă la slujbele de duminică, inclusiv în București, extinderea agresivă a sectelor penticostale care au cucerit Ardealul și acum se extind în Moldova, numărul foarte mic de persoane care s-au declarat atei la recensământ (în creștere, dar totuși o minoritate redusă). Asta dacă luăm în calcul doar aspectul religios. Dacă aducem în discuție și alte teme – minorități sexuale sau naționale, familia, deschiderea față de străini devine mai clar că este mai degrabă contrariul, instituțiile au evoluat în general mai mult decât societatea. De aceea Trump are mai mulți simpatizanți în România și UE e văzută ca „aia care ne bagă gheii pe gât, ne pune să mâncăm lăcuste și greieri”. De aia un partid declarat progresist ca USR nu trece decât conjunctural de 10-12%. Evident că și Nicușor e mai apropiat de Trump și Maga și încearcă să păstreze o relație utilă cu SUA, deși nu cred că intenționează o îndepărtare de Europa sau să creeze probleme gen Victor Orban. Posibil să vizeze și în domeniul extern o oarecare echidistanță, nefiind structural un jucător.
Avem un electorat conservator nu e reprezentat decât de AUR după ce PSD l-a abandonat deși de curând au șters din statut „progresismul”. O parte votează cu PNL pe filiera penticostală, această grupare fiind bine reprezentată în filialele din Ardeal. Acest electorat este vizat de Nicușor Dan în perspectiva celui de-al doilea mandat, cu sau fără sprijinul celor 2 partide, PSD și AUR. Din punct de vedere politic, buluța exagerează când și-l asumă pe Nicușor Dan, nu ea l-a făcut președinte. El a fost votat ca să nu iasă George Simion de o categorie largă de electorat, nu doar de USR și PNL.
Acest electorat al AUR nu poate fi preluat integral, pentru că o parte din el este în mod autentic „supărat”, iar Nicușor Dan este parte a problemei, fără vreo soluție. Dar restul „se joacă”.
