În plină criză politică, Nicușor Dan face ce știe cel mai bine, adică… nimic. Omul are puțină treabă, dar să fim calmi, se rezolvă. Decât că de data asta avem cea mai mare criză politică din, hai să zicem, ultimii 100 de ani. Avem parte de un joc „playing chicken” între cele două mari partide istorice, doar că de data asta, cel care clipește moare. Celălalt mai trăiește cât să moară după un alt ciclu electoral, pentru că ambele sunt condamnate, așa cum cam peste tot în Europa partidele tradiționale s-au dus în favoarea celor noi. Alte generații, alte probleme, alte aspirații.
Nu sunt întru totul convins că vorbim neapărat de un „conflict între palate”, mi se pare prea devreme, însă pare să existe o coordonare între PSD și Nicușor Dan (și AUR). Nicușor Dan nu are profil de jucător și nici Bolojan nu este încă un pericol real pentru mandatul numărul 2. Am mai zis că Nicușor Dan vizează electoratul AUR prin anumite gesturi nepolitice, deci nu este foarte interesat de electoratul PNL-USR, deși acesta l-a votat (doar ca să nu iasă Simion). În plus, acest electorat este limitat la un circa 30%.
Problema reală este că dispare „centrul”, „moderația” – măcar la nivel de concepte. PSD se duce spre AUR, PNL spre USR, deci indiferent cine „clipește”, nimic nu va mai fi la fel.
Recunosc că eram convins că PNL va fi cel care va clipi. Aparent însă, a dat cu sec PSD-ului care acum se vede încolțit. În principiu, jocul nu pare terminat, Predoiu după un pas înapoi făcut imediat, revine azi, simultan cu Bolojan, cu oferta colaborării. Momentan, lupta continuă, manipulările continuă de fiecare parte.
Oricum, ambele partide aveau ca „soluție” pentru majoritatea politică cumpărarea de parlamentari de la alții. PNL are și dezavantajul că nu are negociatori (ca și USR, de altfel), ceea ce le limitează posibilitățile de coaliție. Numărul mare de parlamentari care a votat pentru demiterea guvernului excede pseudo-coaliția PSD-AUR, iar dacă PNL ignoră această opoziție va plăti politic.
Pentru că ceea ce nu înțelege „buluța” de dreapta este că deși „gașca veselă” (AUR, SOS, POT și câți or mai fi) este comică, ridicolă, rudimentară și cum mai spun ei, reprezintă politic mai mult sau mai puțin greșit o problemă reală. Electoratul ăla are niște probleme pe care nimeni nu le mai ascultă și le bagă în seamă. Mai mult, sunt batjocoriți și umiliți de „elita” câștigătoare, deși foarte mulți din această „elită” sunt în realitate la fel de precari.
România rămâne una dintre cele mai inegale societăți din UE. Estimările privind venitul median sunt mult mai relevante sociologic decât media. Diverse agregări INS/CNPP plasau venitul/salariul median net undeva în jur de 3.300–3.500 lei NET lunar. Asta înseamnă că jumătate dintre salariați câștigă sub acest nivel. Aceștia sunt grupați în orașele mici, dar sunt destui și în orașele mari. Până la urmă, companiile de retail sunt cei mai mari angajatori și acolo salariul mediu este sub 4000 lei net, cu toate beneficiile!
Datele despre distribuția veniturilor arată o concentrare masivă în zona salariilor mici și medii:
- aproximativ 7,8% aveau sub 2.000 lei net;
- circa 21,1% între 2.001–3.000 lei;
- 34,7% între 3001-4000 lei;
- aproximativ 26,1% între 4.001–7.000 lei;
- doar în jur de 10,3% depășeau 7.000 lei net.
Deci, un pic peste 30% din angajați au venituri mai mari de 4000 de lei, restul de ‘70% sunt sub acest prag. Fix oamenii ăștia au fost cei mai loviți de măsurile luate de Bolojan – majorarea TVA, „austeritatea” – coroborat cu crizele la care România asistă neputincioasă. Iar buluța își închipuie că oamenii ăștia s-au îndrăgostit brusc de Bolojan și PNL și se bucură de măsurile care le afectează veniturile. Sigur, asta nu înseamnă neapărat că a apărut o dragoste față de PSD (mai degrabă pentru AUR), dar cine își închipuie că PNL sparge topurile de popularitate trăiește o iluzie.
În plus, „elita” este complet lipsită de orice reflex democratic, cel mai flagrant fiind acela de a nu avea nici o problemă când „ai noștri” colaborează cu AUR, dar sunt indignați până la furie când „ai lor” colaborează, ceea ce se coroborează și cu statutul de democrație cu „regim hibrid”. România a devenit singura țară membră UE clasificată ca „regim hibrid”, asemeni Turciei și Bosniei, ca urmare a uneia dintre cele mai accentuate prăbușiri ale indicatorilor democratici înregistrate în 2024 în clasamentul global întocmit de Economist Intelligence Unit (EIU).
România se afla, de câțiva ani, pe o traiectorie descendentă în Indexul democrațiilor, iar raportul EIU arată că declinul în clasament ar fi continuat chiar și „fără dezastrul de la sfârșitul anului 2024”, când au fost anulate alegerile, situație rămasă în continuare nelămurită.
În cazul alegerilor prezidențiale din noiembrie 2024, cele mai importante servicii de informații românești, hrănite generos cu bani de la bugetul public, și-au ratat misiunea de a „proteja valorile democratice ale României” și de a „avertiza timpuriu asupra riscurilor și amenințărilor”.
Competența, bună-credință și echidistanța oamenilor din SRI și SIE este pusă la îndoială de ani buni. România este un caz unic în această parte a lumii: de ani întregi pompează bani în modernizarea și profesionalizarea serviciilor construite pe infrastructura umană moștenită de la regimul ceaușist, însă contribuabilul nu este informat pentru ce plătește miliarde de lei anual.
Serviciile secrete nu respectă nici minima obligație legală de a depune rapoarte anuale de activitate în Parlamentul României și nici nu fac publice evaluări periodice despre riscurile la care țara este supusă, așa cum procedează serviciile din alte state democratice.
După un an de zile de mandat al lui Nicușor Dan nu avem încă conduceri civile la serviciile secrete, dar buluța nu pare deranjată de acest lucru. Cum ar fi arătat ea însă dacă era președinte un pesedist?
