Marele blond mai joacă încă o dată rolul victimei unei tentative de atentat. De data asta a fost doar pac-pac, presupusul atentator nu a mai riscat să-l aproape omoare 🙂
Acum este evident că Trump va intra în istorie. Nu cum vrea el, ci ca omul care a distrus complet Statele Unite. În mai puțin de jumătate de mandat el a reușit ceea ce China, Rusia și restul „sudului global” se chinuie de decenii: depolarizare și ruperea legăturilor între Europa și SUA. Omul a reușit performanța să-și îndepărteze toți prietenii, să distrugă economia SUA, dimpreună cu performanța de a fi de râsul tuturor.
Nu cred că acest publicity stunt mai schimbă ceva, nici măcar în plan intern.
În plan extern, Ucraina nu mai contează pentru apărare pe armele SUA (ale căror stocuri sunt deja sub limita de avarie ca urmare a aventurii din Iran), ci a ajuns să-și dezvolte propria industrie de apărare și să devină chiar exportator de soluții de securitate pentru foștii vasali ai SUA. Este prima care a reușit spargerea cu succes a dependenței. UE a lansat un program de opt sute de miliarde de euro pentru înarmare, de la care a exclus firmele americane. Începe și reducerea dependenței de alte sisteme americane, cu ar fi VISA/MASTERCARD/SWIFT. Nu sunt evoluții de azi pe mâine, dar direcțiile sunt clare. SUA nu mai este un partener de încredere, deci toată lumea ia măsuri de reducere a dependenței.
China și Rusia dezvoltaseră oricum deja alternative la SWIFT, doar că evident că nu era chiar momentul potrivit pentru ele, deci este posibil ca în viitor în locul unui sistem central posibil utilizabil discreționar să avem sisteme locale interconectate. Odată deschisă cutia Pandorei, putem considera că globalizarea se va redefini. Daunele colaterale în domeniul serviciilor financiare reprezintă sfârșitul SWIFT așa cum îl știm. Un sistem global cu tehnologie cu adevărat deschisă și guvernanță privată este extrem de dificil de stabilit și chiar mai dificil de menținut. Neutralitatea – incluzând întotdeauna pe toată lumea – este esențială pentru credibilitatea și supraviețuirea sistemului. O singură excepție declanșează stimulentul pentru dezvoltarea de sisteme alternative. Același lucru e valabil și pentru alte elemente gestionate global – WTO, de exemplu, ONU, OMS.
Franța și-a mutat rezervele de aur de la New York la Paris; politicienii din Germania și Italia dezbat dacă țările lor ar trebui să facă același lucru. Guvernele europene caută alternative la software-ul american, temându-se că firmele americane ar putea primi într-o zi ordinul de a întrerupe serviciile esențiale. Toate acestea pot fi respinse ca o toană, dar Europa este, la nivel colectiv, a doua cea mai mare economie din lume, cu a doua cea mai utilizată monedă de rezervă. Acțiunile sale contează.
Poate cea mai revelatoare schimbare se produce în dreapta europeană. Antiamericanismul era odinioară o doctrină a stângii – intelectuali parizieni, studenți radicali, partide antirăzboi. Dreapta era instinctiv atlantistă. Iar dreapta populistă a Europei îl vedea cândva pe Trump drept sfântul său protector. Dar Groenlanda, Iranul și disprețul general al lui Trump față de Europa l-au făcut pe Trump toxic din punct de vedere politic în întreg spectrul politic din Europa. Politicieni precum Nigel Farage din Marea Britanie, Marine Le Pen din Franța, Giorgia Meloni din Italia și mulți din partidul AfD din Germania s-au distanțat de Trump și de politica SUA. Chiar și în Ungaria, discursurile vicepreședintelui JD Vance pentru actualul prim-ministru Viktor Orban i-au afectat perspectivele electorale ale acestuia din urmă. Inclusiv la noi, nu prea mai se dă nimeni trumpist de și într-o vreme era bătaie pe șapca roșie.
O altă problemă majoră pentru SUA creată de Trump este întreruperea „brain drain”. Decenii întregi, „visul american” a atras milioane de emigranți în SUA, atât la vârf, prin universitățile de elită, cât și la baza societății acolo unde munca grea putea aduce o viață mult mai bună decât în țările de origine. Fără acces la mințile strălucite, SUA va regresa și mai mult. Nu ne place să recunoaștem, dar deja au cam pierdut cursa cu chinezii la cam toate palierele.
Părerea mea este că nu va mai dura mult și o bună parte din companiile americane vor căuta „azil politic” în UE sau o formă de relocare parțială pentru a nu fi terminate de transformarea SUA într-o Coreea de Nord. Pentru că pur și simplu nu vor mai putea face față competiției dacă rămân într-o țară înapoiată la mâna unui dictator nebun, fără acces la capital uman de calitate. Dacă oamenii de valoare nu mai vin SUA, firmele americane vor trebui să se mute după ei.
Schimbările acestea au trecut pragul unor mișcări temporare – „până pleacă nebunul” – ci devin tendințe pe termen lung din care SUA nu mai își poate reveni pentru că pur și simplu s-a pierdut încrederea.
