Trăim o perioadă în care suntem inundați cu mesaje despre inteligența artificială și cum în curând ne va înlocui cu totul. Trebuie însă să înțelegem mai bine contextul. 95% din „creșterea economică” actuală vine de la AI și un număr restrâns de companii care își plimbă banii și acțiunile de la una la alta într-o uriașă schemă Ponzi. NVidia mai anunță ceva, OpenAi susține NVidia, mai scoate și Anthropic ceva… Toate articolele care laudă performanțele AI seamănă cu anunțurile imobiliare: „cumpără ACUM! Mâine se scumpește!” Apelează la emoții puternice, induc FOMO. De aceea, toate mesajele care vin din zona aceasta trebuie luate cum grano salis, pentru că 99% din ele vin de la oameni care vor să vândă ACUM!
În realitate AI nu are un business case clar și o formă reală de monetizare. Singura adopție pe scară largă este programarea, zonă în care se văd și primele efecte economice ale reducerii cererii pentru programatori. Dar, așa cum am mai spus, valurile actuale de concedieri nu au legătură cu AI, ci sunt pur și simplu un efect al schimbării de optică. În perioada anterioară companiile, mai ales din zona IT au angajat în exces, acum reduc acest exces, și am dat exemplul ORACLE care concediază tot ce a angajat în plus din 2020 încoace.
Problema reală pe piața muncii este că, întrucât IT angaja într-o veselie, a scăzut oferta de alte joburi, iar companiile din alte industrii nu au putut face față competiției salariale și astfel au găsit alte forme de a-și asigura operațiunile – eficientizare, automatizare procese, astfel încât acum se descurcă cu mai puțin angajați, iar excedentul din IT nu poate fi absorbit în momentul de față. La asta se mai adaugă și incertitudinile economice cauzate de mandatul lui Trump care a bulversat absolut tot, astfel că în momentul de față cam toată lumea este „precaută”. Și mai trebuie înțeles un aspect economic de bază. Dacă o companie are un câștig de productivitate de 10%, asta înseamnă că va renunța la unul din zece angajați, pentru că pur și simplu piețele nu pot absorbi o cerere suplimentară de 10% decât foarte greu și foarte rar.
Revenind la AI, în afară de programare, mai este folosit la SPAM. Conținutul generat cu inteligența artificiale – texte, imagini, filmulețe – inundă feed-urile pe toate rețele sociale, cu un efect mai degrabă invers: oamenii se retrag, consumă mai puțin, conținutul generat de roboți ajungând să fie consumat în mare parte tot de roboți. Și astfel AI se auto-distruge pe străvechiul principiu GIGO – Garbage IN, Garbage OUT. Cum conținutul „uman” a fost epuizat în trainingurile inițiale, acum AI se auto-întreține prin conținut generat tot de AI, ceea ce la un moment dat va duce la o implozie.
Alte implementări cum sunt „agenții” de suport sunt în realitate generatori de frustrări pentru clienții și utilizatorii reali. De câte ori v-a ajutat Dana de la emag? Andreea/Toby (era să scriu Doby) de la Vodafone? Pentru că tot ce fac ei este doar să împiedice accesul la un operator uman. (Side note: sigur că empatizez cu oamenii de la suport care sunt abuzați și de angajatori, și de clienți, însă ANPC ar trebui să oblige firmele să aibă un număr de telefon de suport – măcar în timpul orelor standard – la care să răspundă un om).
O altă problemă care începe să apară este că, în ciuda schemei Ponzi, companiile nu pot susține la infinit financiar funcționarea sistemelor. Microsoft a anunțat schimbarea modalității de alocare a resurselor în GitHub Copilot, probabil unul dintre cele mai utilizate sisteme de către programatori. Anthropic are și el diverse limitări netrasparente pentru Claude (eu personal m-am trezit cu resursele alocate pe zi consumate cu un singur prompt, care nici măcar nu cerea resurse serioase fiind vorba de modificarea unui singur fișier). Tot Microsoft s-a văzut în fața unui val imens de critici după încercarea de a forța integrarea AI la nivel de sistem de operare.
Când cea mai mare parte a uzajului este generarea de texte, imagini și filmulețe mai mult sau mai puțion haioase, ele pur și simplu au creat o bază de utilizatori care nu vor plăti niciodată, care însă au consumat aiurea resurse care puteau fi utilizate productiv în altă parte. Pentru că AI pentru utilizatorul „casnic” este doar un Let Me Google That For You (pentru cine-și mai aduce aminte) sau un alt Tamagotchi.
Și mai amuzanți sunt acei „intellectually challanged” care folosesc AI pentru organizarea mailului și calendarului și care nu mai sunt capabili să comande două legături de pătrunjel pe Glovo fără un agent AI. Dacă ai nevoie de organizarea mailului și calendarului, nu AI este soluția, pentru că nu asta e problema ta.
Sigur că există utilizări serioase și productive pentru AI. Cel mai important este prelucrarea unor cantități mari de date, identificarea de modele și tendințe, structurarea datelor. „Programarea” nu înseamnă neapărat dezvoltarea de aplicații, ci și un script de prelucrare a unor fișiere excel, de extragere a unor date din diverse baze de date sau de transformare a unor fișiere, de rutare a unor mailuri către. Doar că acestea exced propriu-zis nevoile unui om obișnuit, fiind mai degrabă pentru companii.
AI este încă destul de departe de a fi acea industrie „disruptivă” care ni se predică și nu reglementările europene legate de GDPR, proprietate intelectuală, drepturile consumatorilor sau reglementările specifice AI sunt „obstacolul”.
