Intelectualii şi politica

În momentul de faţă are loc o discuţie referitoare la implicarea intelectualilor în politică, pornită de la semnalele lansate de Cristian Preda şi Sever Voinescu (acesta din urmă retrăgându-se imediat ce Boc s-a răstit un pic la ei). Mi se pare o prostie. Cristian Preda şi Sever Voinescu nu (mai) sunt intelectuali aşa cum Ion Iliescu nu (mai) este inginer, nici Boc sau Elena Udrea profesori universitari. Sunt politicieni. Acţionează politic. Demersul lui Preda nu are nici o legătură cu dezbaterea intelectuală. Omul îşi creează un alibi. Simte cum se murdăreşte de rahat şi încearcă să se cureţe. Din păcate pentru el, e prea târziu. Ar fi trebuit să reacţioneze mai demult, cam pe când se plimba cu EBA de mânuţă prin campania electorală sau când îl compara pe Traian Băsescu cu Corneliu Coposu.

Să aveţi un 2010 minunat!

14 comments to “Intelectualii şi politica”
  1. cristi, perfect de acord, cristi preda actioneaza ca un politician, n-are nici o treaba „intelectualitatea” lui sau a altora cu demersul sau. ce nu inteleg este de ce lipseste unica unitate de masura. cand preda tace cand e vorba de eba, sau cand comite aberatii comparatiste e de blamat (si sunt intru totul de acord), iar un politician (sau, ma rog, intelectual, ca asa se prezenta in campanie prin universitati) precum crin antonescu, cand promoveaza oameni precum norica (in acelasi context cu eba) sau cand declara ca iliescu e un om politic ce merita tot respectul pentru ca nu a omorat oameni in anii 90 (perfect adevarat, dealtfel, cu mana lui nu a omorat pe nimeni…) nu e de blamat, mai mult, tre sa luam de buna ca ar fi intruchiparea bunului simt in politica romaneasca. si, tot in spiritul unicei masuri, de ce oameni care vorbesc de nevoia de reforma, nu au prezumtia de nevinovatie, putandu-se considera, pana la proba contrarie, ca interesul e cel afisat si nu unul ascuns, in timp ce alti mari „reformatori” ai clasei politice romanesti, oameni care au promovat traficul de influenta pana la nivelul consiliului bnr, de exemplu?
    vorbim de rahat? arata-mi om politic roman curat! iar daca nu reusesti (fapt de care sunt sigur, daca esti cu adevarat sincer), introdu grade de murdarie, si ai sa vezi ca preda sta, inca, bine. asa ca, reforma sa fie!

  2. @vali,
    eu l-am luat la şuturi pe Crin pentru Norica şi, mai nou, pentru Stroe. Nici pe Tăriceanu nu l-am iertat.
    Problema lui Preda este alta, el chiar are potenţial – a organizat excepţional sommetul francofoniei, o performanţă majoră, este un profesor apreciat şi, în general, cam tot ce a făcut până să se implice activ în politică a fost demn de tot respectul. Cu atât mai mare este căderea şi dezamăgirea.

    În rest, da, există nuanţe de gri, nu doar alb şi negru.

  3. geoana? cine-i geoana? i-ai aplicat si lui aceleasi criterii de analiza ca lui preda („reforma” garantat vanghelie, de exemplu). te rog sa nu-mi raspunzi ca am comparat merele cu perele. e acelasi lucru. mai mult, e amuzant ca se vorbeste de reforma (absolut necesara) in partidul care a castigat alegerile (si criticam asta), iar cele care au pierdut se comporta ca niste mironisite neprihanite care nu au nimic de schimbat in garderoba (si, bineinteles, NU criticam asta).

  4. geoana? cine-i geoana? cel garantat vanghelie? bravo. critica-l in continuare pe preda. geoana a facut deja reforma.

  5. 🙂 nu, cristi. problema mea e alta. hai sa discutam despre idei, nu despre oameni. cu alte cuvinte, de ce criticam reforma si tacem acolo unde nu se reformeaza?

  6. Eu am criticat permanent PNL – deşi până la alegerile europarlamentare am votat doar cu ei, însă Norica a fost picătura care a umplut paharul (deşi nici cu Rareş Mănescu şi Antonel Tănase pe care au încercat să mi-i bage pe gât la ultimele rânduri de alegeri nu mi-e ruşine). Rămân în continuare alături de ei, dar critic, fără a le înghiţi toate prostiile.
    Cu PSD n-am nici o treabă. Am argumentat de ce am votat cu Geoană şi ceea ce se întâmplă îmi demonstrează că am avut dreptate.

    Reformarea partidelor nu se va face din interior, ci ca urmare a presiunii din exterior, a electoratului. „Reformarea” dinlăuntru înseamnă doar „daţi-vă voi la o parte să venim noi”.

  7. da, uite o discutie interesanta: pot partidele sa se reformeze din interior, sau doar din exterior e posibil? sincer, nu stiu, asta mai ales in conditiile in care toate partidele importante din romania nu au tregut pragul reformei nici din interior, nici datorita presiunii electoratului. astfel, daca un partid castiga alegerile, este invocata valoarea echipei castigatoare, daca le pierde, spune eventual ca le-a castigat, iar cand apare, totusi constiinta infrangerii, este invocata nevoia unitatii partidului in jurul conducatorilor impotriva vicisitudinilor soartei, nerecunostintei electoratului care nu stie sa voteze, sau, cum a fost in romania ultimilor ani, pur si simplu, unitatea impotriva lui basescu. nu le trece nici o secunda prin cap, celor care au pierdut alegerile, ca, pur si simplu si ei pot fi vinovati de ce li se intampla (uite inca un exemplu: este infierata tradarea parlamentarilor pesedei si penelei. corect. mizerabila e fapta lor. dar cine i-a promovat sa intre in parlament? aud?). bun. ne-am lamurit cu reforma din interior. reforma din exterior: nu ti se pare ciudat ca un parlamentat (ma rog, euro…) este cel care a impus un nou termen: pesedizarea pedeleului, referindu-se la practici identice cu ale lui nastase? de ce nu a venit aceasta critica din exterior, de la atatia analisti ai neamului.
    bun, ce vreau sa spun e ca reforma in politicul romanesc e tare grea 🙂 (profund, nu? 🙂 ). din aceatsa cauza, orice demers in directia unei reforme, indiferent de unde vine si cat de ipocrit e, e salutar. iar daca e ceva de criticat, e un ipochimen ca boc sau unul ca boul ala care spune ca reforma nu se face pe bloguri (altadata despre cat de mult greseste…), unul ca geoana sau ca antonescu care au dat din coate in fata invocand reforma si apoi transformandu-se in dinozauri in viata, iar nu preda…

    • 1) Reforma se face din exterior. Orice cerere ajunge să-şi producă o ofertă. În momentul de faţă „cererea” este stimulată de mass-media, care a promovat din 2000 modelul becalian, astfel că în partide au promovat cei care au corespuns acestui model (ironic, cel care a dat tonul a fost ProTV). Băsescu, Antonescu, Oprescu, dar şi ăia mai mici sunt toţi variante mai mult sau mai puţin reuşite ale modelului de mitocan de tip becalian şio a stilului manelistic de a face politică. Rezultatul a fost o pierdere totală de credibilitate atât a politicienilor, cât şi a mass-mediei. Momentan, nu a apărut o cerere reală pentru un alt model – deşi în Crin Antonescu s-au investit multe speranţe…
      2) Preda nu intenţionează să reformeze partidul, ci să-şi creeze un alibi, ceea ce este cu totul altceva. Şi, da, neanderthalianul de Olteanu are dreptate. Schimbarea unei organizaţii nu se face cârcotind pe la colţuri, ci discutând subiectele în interior. De aia spun că Preda caută alibiuri, nu soluţii. Însă, dacă nu există presiune externă, inerţia va limita orice modificare internă.

      PS Unele mesaje sunt „arestate” de akismet. Nu e intenţionat. Când le sesizez, le aduc înapoi.

  8. Subscriu la ideea ca respectivii domni nu (mai) sunt intelectuali, cel putin nu asta e capacitatea in care actioneaza.

    Un intelectual e in primul rand un spirit liber si critic in permananta, nu doar in anumite momente. Nu poti sa taci si sa inghiti candidatura Elenei Basescu justificand-o prin tot felul de acrobatii logice, dar sa te indigneze candidatura lui Prigoana jr. Un adevarat intelectual n-are mana, n-are tata, ca sa zic asa. Acesti domni n-or avea tata, dar au… tatuc.

Comments are closed.