Senatorul PSD Cătălin Voicu stă deja de un an de zile în arest. Încasările din TVA cresc în continuare, deşi în mod normal efectul majorării acesteia în vara trecută ar fi trebuit să dispară. Liga Profesionistă de Fotbal nu a reuşit să vândă decât trei din cele 9 pachete TV. Celebrul Sorin Ovidiu Vântu a fost arestat pentru 29 de zile şi sunt şanse ca acest termen să tot fie prelungit pe modelul „Voicu”. Escrocii Dinel Staicu, Necolaiciuc sau Nicolae Popa au fost repatriaţi. Şeful SRI Alba a fost arestat.
Aparent, între aceste ştiri nu există nici o legătură. Şi totuşi… Sunt tot atâtea semne că „sistemul” nu mai funcţionează ca înainte, în nici unul din domeniile pe care le controla: politică, afaceri, instituţiile statului.
Arestarea senatorului PSD a fost prima breşă importantă în „sistem”. Cătălin Voicu, Florin Costiniu, Costel Căşuneanu şi Marius Locic au fost trimişi în judecată de procurorii DNA pentru corupţie. Procesul a început în 14 iulie 2010, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Senatorul Cătălin Voicu, aflat în arest preventiv din 30 martie 2010, este judecat pentru trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte de corupţie.
Florin Costiniu, fost preşedinte al Secţiei civile şi de proprietate intelectuală a instanţei supreme, este judecat pentru complicitate la trafic de influenţă, Costel Căşuneanu, asociat la SC PA&CO Internaţional SRL Bacău, pentru cumpărare de influenţă, iar Marius Locic, administrator al SC Locic Imobiliare SRL, pentru cumpărare de influenţă, fals în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu fapte de corupţie, participaţie improprie la fals intelectual la legea contabilităţii în legătură cu fapte de corupţie. Aceştia au fost şi ei arestaţi preventiv, dar în 13 aprilie 2010 au fost puşi în libertate. Cătălin Voicu era unul dintre cei care „rezolvau” problemele cu Justiţia ale politicienilor şi nu numai.
Procurorii Ministerului Public au cerut arestarea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu, după ce fusese reţinut pentru 24 de ore. Judecătorii au decis să dea curs cererii procurorilor. Sorin Ovidiu Vântu este acuzat de favorizarea fugii din ţară a lui Nicolae Popa, fostul director al Gelsor. De numele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt legate dosare complexe din justiţie – prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii, a Fondul Naţional de Acumulare şi a Băncii de Internaţionale de Dezvoltare. Vîntu a reuşit să scape de orice acuzaţie. A ajuns în faţa justiţiei într-un singur dosar, cel al prăbuşirii BID. Condamnarea a venit însă, după ce faptele s-au prescris. Sorin Ovidiu Vîntu era „producătorul” de cash al sistemului.
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Hunedoara l-au reţinut pe locotenent colonelul SRI Ioan Târnu, directorul biroului Alba, care a ajutat un grup de 23 de inculpaţi, cercetaţi în stare de arest preventiv, constituiţi într-un grup infracţional organizat, specializat în săvârşirea de furturi de utilaje din state ale Uniunii Europene. Valoarea estimată a prejudiciului este de 4.500.000 euro.
În cursul cercetărilor s-a stabilit că activitatea infracţională a membrilor grupării a fost sprijinită de către inculpaţii TARNU IOAN, locotenent-colonel, şeful Direcţiei Judeţene de Informaţii Alba şi SCHIAU LIVIU, subcomisar de poliţie la Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Alba-Iulia. Ei asigurau „protecţia” operativă „băieţilor deştepţi”.
LPF este poate unul dintre cele mai bune exemple de „haiducie”. Banii din TV sunt probabil singurii bani „albi” din fotbalul românesc. Au profitat de o conjunctură specială – boomul economic din 2008 şi concurenţa RCS-Romtelecom şi au obţinut sume record pentru drepturile TV. Sume mult prea mari pentru realitatea fotbalistică. Costi Mocanu, şeful ProTV, estima că preţul corect pentru un meci de fotbal ar fi de 60.000 euro. Asta ar însemna 2.000.000 de euro pe an pentru a transmite un meci pe etapă, şase milioane pentru 3 ani. Asta înseamnă că, totuşi, LPF a luat între de două şi de trei ori mai mult decât merită. Motorul fiind aceeaşi concurenţă RCS-Romtelecom.
Cu banii din 2008, LPF şi cluburile de fotbal nu au făcut nimic. Performanţele au început să lipsească, de spectacol nu prea mai poate fi vorba iar din branduri puternice precum Steaua, Dinamo, Poli Timişoara sau Universitatea Craiova s-a ales praful. Circul penibil generat de preşedinţii cluburilor a distrus totul.
Explicaţia creşterii încasărilor din TVA stă, printre altele, şi în arestările din vămi. E un semn că autorităţile fiscale încep să-şi facă datoria. De altfel, nenumărate ştiri arată că, de la începutul anului s-au înmulţit controalele, de orice fel. ITM, Garda Financiară, Mediu & celelalte şi-au înteţit activitatea. Costul conformării cu legislaţia creşte. Şi este normal să fie aşa.
De la an la an, şurubul se strânge şi rămân pe piaţă numai firmele care într-adevăr pot face faţă unui mediu concurenţial, respectând legislaţia. Nişa economică ce alimentează financiar sistemul se îngustează de la an la an, iar criza economică a avut darul de a accelera procesul.
Aceşti oameni au trăit într-o lume a lor, încurajaţi de nişte bani nemunciţi, cheltuiţi aiurea de fraieri. În 2007, România a intrat în Uniunea Europeană. De atunci, regulile jocului se schimbă. Mai lent la început, mai accelerat din cauza crizei, dar ne apropiem de modelul Occidental de a face afaceri.
Trecerea în rezervă, pensionarea şi chiar trimiterea în instanţă a multor generali din serviciile secrete şi şefi din magistratură au făcut posibilă venirea unei noi garnituri de şefi în unele instituţii şi acset fenomen a dus şi la o schimbare de mentalitate.
De ce nu-şi mai poate apărea sistemul oamenii?
1) Politica de resurse umane dezastruoasă. În trecut, „sistemul” avea o politică de resurse umane profesionistă. În aparat intrau numai „oameni de nădejde”, care „corespundeau”. După Revoluţia din ’89 însă, politica de selecţie s-a schimbat, permiţând acceptarea în sistem şi a unor oameni care nu mai corespundeau, ci din contră. Liderii au căutat să-şi securizeze conducerea, promovând mediocrităţi. Este de-ajuns să ne uităm la ce se întâmplă în partidele politice, componenta cea mai transparentă a sistemului. Între un Hrebenciuc şi un Bănicioiu este o diferenţă colosală. La PD, nici măcar nu poate exista comparaţie între Băsescu-Blaga şi noua generaţie reprezentată de Roberta Anastase, Hoară sau Tălmăcean. Importul „stranierilor” din societatea civilă – Macovei, Preda, Voinescu – se dovedesc insuficiente. La PNL diferenţa se vede deja la actuala conducere a partidului, de o mediocritate absolută, care permite unui mediocru cu mult tupeu să domine autoritar. Acolo unde există, profesioniştii sau competenţele sunt marginalizate. Astfel, puterea de influenţă a politicului a scăzut. Pe de altă parte, în administraţie, de exemplu, au apărut tineri mai puţini dependenţi de sistemul de relaţii, fără de care practic nici nu s-ar mai putea face administraţie. Şi Voicu, şi Vîntu sunt exemple de „lideri” ai sistemului care, în trecut, ar fi rămas unde erau de fapt… Unul plutonier, iar celălalt gestionar de Aprozar. Promovând mediocrităţi, sistemul începe să aibă probleme pe măsură ce oamenii vechi părăsesc de voie-de nevoie prim-planul. Cei noi fie nu ştiu să răspundă la comenzi, fie le este frică, fie nu pot, fie nu mai vor. Revin la exemplul politic, cel mai clar, PNL, care, datorită mediocrităţii nu a reuşit în doi ani să preia nemulţumirea populară faţă de dezastruoasă guvernare PD şi să devină principala forţă de dreapta, preferând să rămână o remorcă PSD. Mediocritatea clasei politice a fost prima mare lovitură primită de sistem.
2) Epuizarea resurselor financiare. Întărirea controlului, supravegherea europeană şi a organismelor financiare internaţionale (FMI, Banca Mondială) a limitat resursele financiare care să alimenteze sistemul. A venit şi criza financiară internaţională cu restricţiile sale şi iată cum mogulul cu averi de milioane de euro se cocoşeşte şi ajunge la puşcărie pentru un mezelic de 150.000 de euro cât încerca să scoată de la „tânărul lup” Ghiţă prin ameninţări ridicole de golan de cartier. Firmele mari au început să refuze „dreptul”, preferând să se retragă (Mercedes, Colas şi alţii). Banii de la buget sunt puţini, obligaţiile multe şi greu de satisfăcut. Da, încă se mai fac afaceri, dar anvergura lor e mai mică. Una sunt „tunurile” de altădată şi alta este un stadion rural sau o zugrăvire de biserică. Fiindcă nu i-a dus mintea mai departe, majoritatea şi-au îngropat banii în imobiliare unul dintre domeniile cele mai afectate.
3) Creşterea transparenţei. Evoluţia media, creşterea explozivă a internetului a făcut ca lucrurile să devină mult mai transparente. Ziariştilor (şi nu numai) le era mult mai greu să afle informaţii despre oamenii politici sau despre diverşi funcţionari. Aici, exemplul de manual este Adrian Năstase, a cărui carieră politică a fost înfundată de o banală declaraţie de avere. Liderul atotputernic a devenit peste noapte subiect de bancuri, dar şi de anchete. Chiar dacă a reuşit să evite contactul cu Justiţia, cariera lui politică s-a încheiat odată cu mătuşa Tamara. Pozele caselor şi maşinilor diverşilor potentaţi apar instant pe internet. Averile lor sunt disecate la televiziuni. Oricând te poate filma cineva cu telefonul mobil sau înregistra şi publica discuţia pe internet. Toate acestea au dus la şubrezirea sistemului şi la creşterea neîncrederii. În faţa unei propuneri „de nerefuzat”, mulţi se gândesc dacă este „reală”, sau o „provocare” şi din ce în ce mai puţini sunt dispuşi să accepte riscurile. Până şi preşedintele a fost prins cu „vânzări anterioare”. Cazul Botiş este unul exemplificator: pietricica ce a declanşat avalanşa a fost un material publicat de un site local, citit întâmplător de un ziarist de la Realitatea. Toate acestea fac din căderea politicienilor corupţi o simplă problemă de „când?” şi „cum?”.
4) Eşecurile. Cazurile Voicu, Vîntu sau al şefului SRI de la Alba au spulberat invincibilitatea. Sistemul nu-şi mai apără oamenii şi asta îi face pe toţi mai precauţi. Faptul că politicienii au început să facă potecă la Parchet arată că nici măcar un membru al guvernului nu este protejat. Faptul că idioţii de la PSD merg în grup alături de inculpat la parchet după ce s-au umplut de ridicol în urmă cu ceva ani în cazul Bivolaru, arată atât lipsa de discernământ, dar şi incapacitatea de a înţelege încotro merg lucrurile. E o degringoladă generală.
Nici una din cauzele de mai sus nu ţine propriu-zis de voinţa politică şi nu poate fi asumată de vreun partid. Pur şi simplu, e un bolovan care a luat-o vale şi începe să producă avalanşa. Bate vîntul schimbării…
Superb articol 🙂
Atat voiam sa zic!
S-o crezi tu! Pur şi simplu sistemul se raţionalizează, scapă de oamenii care nu-i mai folosesc! Naivule! Când i-or apuca de momiţe pe Băsescu, Videanu, Udrea şi compania, mai vorbim! Până atunci e doar impresie artistică…
Este ceva in ce spui, chiar ma gandeam si eu la asta si ma intrebam in ce masura vedem inceputul unei schimbari. Dar concluziile mele sunt deocamdata diferite si mult, mult mai precaute. Nu vreau sa incep o discutie teoretica despre indicatorii de calitate a guvernarii, care au scazut de cand e PDL la putere. Mentionez doar cateva lucruri concrete:
1. Mai toate exemplele tale (cu exceptia retragerii firmelor straine, care cu greu poate fi vazut ca un lucru pozitiv) se refera la politie-justitie. Este o componenta absolut necesara, dar departe de a fi suficienta. Coruptia „sistemului” se combate nu doar prin anchete si trimiteri in judecata (pentru fiecare hot prins sunt multi altii care isi vad de treaba linistiti), ci si – foarte important – prin masuri preventive. Adica mai multa transparenta si integritate in administratie, in companiile de stat, in achizitiile publice, diminuarea controlului politic asupra administratiei etc. Lucrurile astea nu se pot realiza peste noapte si implica reforme de substanta, de genul carora nu prea am vazut nimic pana acum. Dimpotriva, am vazut cum puterea actuala a depasit orice limite si a stabilit noi precedente (deci o influenta proasta si pentru viitor) in materie de subordonare politica a institutiilor statului. Nu elaborez aici, am scris pe larg pe blogul meu, vezi si anchetele lui Tolontan la MTS s.a.m.d.
Pe scurt, ce mi-as dori sa vad sunt reforme de subtanta (se stie in mare masura ce ar trebui facut, doar ca nu exista vointa de a o face) care sa elimine zonele de coruptie si monopol din economie, sa curete sectorul public si sa-l faca transparent si in serviciul cetateanului (nu al stapanilor politici). Or, tocmai asta nu se intampla. In mintea lui Boc, reforma inseamna taierea salariilor si lasarea oamenilor sa moara cu zile prin spitale; plus plasarea oamenilor partidului in posturi unde ar trebui sa nu fie decat profesionisti; plus cheltuirea banilor publici in functie de oportunitatile de ‘parandarat’ (le taiem oamenilor din pensii si le facem sali de sport si borduri triple).
2. Fara reforme de substanta care sa scoata administratia, justitia si structurile de forta de sub stapanirea politicului si sa le puna in slujba cetateanului, spectacolul pe care il vedem cu arestari si trimiteri in judecata ramane ceva superficial, care poate fi interpretat in multe feluri. De exemplu, ca efect colateral al luptelor politice pentru putere (taberele din interiorul PDL de ex., sau puterea cu opozitia). In plus, in conditiile controlului politic trendul se poate usor schimba peste noapte: dupa un val de arestari sa vezi si un val de eliberari, sau anchete pornite cu mare tam-tam care nu sunt niciodata finalizate s.a.m.d.
Eu nu am incredere ca vreo tabara politica ar avea vreo vocatie sa curete sistemul daca i se dau pe mana toate institutiile (promisiunea asta, implicita sau explicita a reprezentat strategia politica a lui Basescu de cand il stiu). As vrea sa vad renuntarea explicita la programul de subordonare politica a tot ce misca, respectul pentru profesionalism si integritate in sectorul public si – important – introducerea unor garantii clare impotriva abuzului politic; de cand e la putere, dimpotriva, PDL s-a ocupat mai mult cu distrugerea sistematica a brumei de garantii care existau (fragile, recunosc – si asta o imput intregii clase politice).
3. Controalele de care spui ca s-au intetit – nu zic neaparat ca e un lucru rau, desi o perioada de recesiune probabil nu e cel mai bun moment sa inaspresti controalele. Dar felul in care micii intreprinzatori sunt tratati de stat este o sinistra bataie de joc – si incerc sa-mi masor cuvintele. Stiu din multe exemple concrete cum pur si simplu statul face aproape imposibila viata celor care vor faca ceva independent.
4. Daca te uiti la circuitul resurselor, chiar in conditiile crizei, vezi ca puterea a avut de fapt pe mana (daca pui la socoteala si imprumuturile externe, accesul la fonduri europene etc) mai multi bani decat inaintea crizei. Lor nu le-au lipsit resursele, tunuri mari continua sa se dea, firmele de partid o duc foarte bine si 90% se fura mai mult sau mai putin in interiorul cadrului legal (numai cei care sunt peste masura de lacomi sau nerabdatori isi asuma unele riscuri). Cand a fost de strans surubul, cei vizati in primul rand au fost amaratii. Iar asta se vede cu ochiul liber – saracia si disperarea au crescut, viata e din ce in ce mai grea pentru foarte multi care nici inainte nu o duceau bine, dar apucasera sa-si traga un pic sufletul. Boc deja se lauda cu succesul iesirii din criza, dar asta s-a facut pe spinarea cetatenilor si cu costuri sociale mult mai mari decat in alte tari aflate in situatii comparabile. Iar sistemul continua, e vorba doar de schimbarea unora (‘ai lor’) cu altii (‘ai nostri’).
5. Nu neg ca s-ar putea sa asistam la o miscare pozitiva in zona justitiei – foarte bine! Trebuie salutata si sustinuta. Dar drumul ramane foarte lung… Pentru a declansa o dinamica pozitiva a schimbarii e nevoie de mult mai mult. Vezi experienta Italiei cu ‘mani pulite’: o justitie, chiar eroica (a noastra nu este eroica, sa fim seriosi), nu poate de una singura sa reformeze politica si societatea.
Sunt de acord cu tine – sistemul nu își mai atrage oameni capabili pe motiv că cei capabili se duc pe sectorul privat sau pleacă, se înconjoară de mediocrități și începe să dea rateuri. Cele pe care le enumerezi sunt niște rateuri care (zic eu) vor duce spre o curățare a sistemului. Nici nu m-am gîndit că mediocritatea e cea care va scăpa de corupție nesimțită sistemul, dar ce spui acolo pare corect.
Păcat că nu e o mișcare conștientă. Dar partea bună e că există două tabere care sunt dispuse să se vîneze una pe cealaltă, decît o singură cloacă al cărei interes să fie acoperirea tuturor oamenilor din sistem.
Postarea asta a ta mi-a dat speranță 🙂 Vivat Mediocritas!
Pingback: Scurte #30 | Claudiu
Mai pe la mijlocul articolului am zis că e plin de naivități. Spre final abia am realizat că e vorba de un soi de optimism pe care nu-l înțeleg. Niciun sistem nu mai funcționează, cel mult mai este vorba de inerție. Voicu, Popa, etc. sunt doar pregătiri pentru argumentele din campania de anul viitor cu privire la ”țepele din Pța Victoriei”. Atât și nimic mai mult, eventual o să verse și o lacrimă că a fost învins de securiști așa cum și-a justificat și COnstantinescu neputința.
În rest, doar eforturi să pară că am ieșit din criză. Totuși, sunt tot mai multe șanse să o luăm iar în jos…
@all
Îmi cer scuze, de ceva vreme hostul are probleme şi nu mai primesc mailurile de notificare cu comentarii.
@Rational idealist
1-2 Transformarea cea mai importantă a avut loc prin transferul de la nivel central la nivel local. Nivelul businessului este mai scăzut, oportunităţile mai rare, şansele de defecţiune mai mari. Apropo de asta, la congresul PD, Blaga a avut o observaţie interesantă apropo de numirile „politice” şi „politizare”. A dispărut controlul politic. Putem vorbi mai degrabă de feudalizare, ceea ce este un model de organizare inferior.
3) Eu sunt pe cont propriu din 2002 şi evoluţia este colosală. În 2002, ca să plătesc pe firmă hostingul, trebuia să completez la maşina de scris o declaraţie de plată externă sau ceva similar pe care să o depun la bancă, erau vreo 7 declaraţii lunare de depus, orice interacţiune cu una din agenţiile statului era un coşmar… Acum se mai simplifică procedurile şi diferenţele faţă de sistemul britanic pe care încep să-l cunosc la prima mână nu mai sunt chiar atât de mari.
4) Statistica nu prea îţi dă dreptate. Chiar şi diminuate de deciziile guvernamentale, veniturile pensionarilor şi bugetarilor sunt mai mari decât în 2008. Erauu nişte calcule la Khris.
5) Nici eu n-am spus că schimbarea e iminentă. Ci doar că a început.
@Mihnea
eşti tu prea pesimist 🙂
:)) amice, tu chiar crezi ce ai scris in postul asta?! Naiv…
„veniturile pensionarilor şi bugetarilor sunt mai mari decât în 2008” ????
Zi de puterea de cumparere , zi de preturile alimentelor, nu de venituri.
Din punctul meu de vedere, nu vad nimic bun: mancare din ce in ce mai scumpa, utilitati la fel, drumuri la fel, mai nou se schimba bordurile si in Pitesti.
Deci despre ce vorbim ?
Chiar aşa, mArius, despre ce vorbim?
Eu fac cumpărăturile în fiecare săptămână şi nu am sesizat mari diferenţe la preţurile alimentelor, cu deja celebra excepţie a cartofului. În rest, legumele, carnea, lactatele sunt cam tot pe-acolo. Majoritatea utilităţilor sunt în euro, deci în ultima vreme chiar s-au mai ieftinit. Cred că te uiţi prea mult la ştiri şi mai puţin la piaţă/hypermarket.
Apropo de borduri, la mine în cartier nu s-au mai schimbat de vreo 2 ani 🙂 Dar mai este până la alegeri.
@ Cristian:
Pai uite despre ce vorbim totusi: http://www.ziare.com/economie/inflatie/romania-are-cea-mai-mare-inflatie-din-ue-1094974 (mai aproape de ce spune mArius, nu?).
Sper ca aprecierea despre veniturile pensionarilor si bugetarilor are o baza mai serioasa, dar eu nu o gasesc. Spui ca ar avea Khris niste cifre care sa sustina argumentul tau, ce am gasit eu (http://businessday.ro/05/2011/salariile-din-sectorul-public-in-administratie-cei-mai-multi-dintre-salariati-au-un-venit-mai-mic-decat-pensia-medie/) e exact pe dos.
Sigur, daca iti face placere sa porti ochelari roz este OK, dar datele ar trebui sa fie aceleasi, nu?
@Rational Idealist
credeam că vorbim serios, dar dacă eu zic că este soare şi tu zici că mâine e joi mai degrabă este vorba de monologuri paralele.
1) România are de de când a intrat mai mare inflaţie din UE, care e problema? Că nu înţeleg legătura. În 2008, salariul mediu era 1550, în 2011 este 2022, deci vorbim de o creştere de 24%, care este în linie cu inflaţia. Deci, overall, veniturile nu au scăzut foarte mult.
2) Cu ce contrazice faptul că veniturile în administraţie sunt mai mici decât pensia medie afirmaţia mea că ele au crescut din 2008? Şi cred că acolo creşterea este mai mare decât media de 24%, fiindcă şi după reducrerea cu 25%, veniturile au rămas mai mari decât în 2008.
Sunt de acord că au dispărut circa 800.000 de locuri de muncă însă nu este foarte clar dacă ele au dispărut de tot sau au intrat în economia neagră ori pur şi simplu au plecat din ţară. Scăderea amplă a consumului se datorează în primul rând dispariţiei „creditului doar cu buletinul”, care alimenta un consum artificial oricum, a diminuării cu 40% a remiterilor din străinătate şi abia apoi unei scăderi de venituri „interne”.
Fiecare poartă ce ochelari vrea. Roz sau de cal. Totuşi, cei roz îţi permit un câmp vizual mai mare 😉
Cristi, cu greu te pot intelege, desi ne „chinuim” unul pe celalalt de vreo 8 ani cred…
Anyway, in 2008 salariul mediu NET a fost 1309 lei (brut 1761, nu stiu de unde ai scos-o cu 1550). Mai exact in martie 2008: 1192 lei, iar in martie 2011: 1493 lei. 25% crestere. IPC 20%. Uraaaaa! Am castigat 5%! O laie balaie… de fapt salariul mediu a crescut in principal pe baza faptului ca a crescut cursul de schimb (de la vreo 3.7 la 4.2), dar si a faptului ca au fost concediati cei cu salarii mici.
Iesi de sub globul de cristal…
Hm…
Ochelarii nu sunt numai colorati sau de cal, pot fi si de vedere.
Poate campul vizual mai larg te poate face sa pierzi din vedere niste amanunte… de exemplu faptele 🙂
1. „Romania are de cand a intrat cea mai mare inflatie din UE, care e problema?”
Nu mi-e clar ce vrei sa spui cu „care e problema?” – ca inflatia e buna, sau ca e un rau cu care ne-am obisnuit. S-ar putea sa avem pareri divergente aici, dar e o alta discutie.
Problema e ca partea factuala e gresita, Romania NU are de cand a intrat cea mai mare inflatie din UE. Este insa adevarat ca Romania are cea mai mare inflatie din UE din 2009 incoace. Sursa: http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/table.do?tab=table&language=en&pcode=tsieb060&tableSelection=1&footnotes=yes&labeling=labels&plugin=1.
Afirmatia nu e doar inexacta, e si „politically biased” pentru ca stim cine a fost la putere in 2007-08 si cine din 2009 incoace. Dar nu insist pe asta pentru ca nu te banuiesc ca ai favoriza intentionat actuala putere, te citesc de prea mult timp sa stiu ca nu e cazul. Mai degraba neatentie la detalii.
Mai zici ca nu intelegi legatura. Pai legatura e cu schimbul dintre tine si mArius, unde te refereai tocmai la inflatie.
2) Salarii
Sunt curios de unde ai datele, pentru ca am aruncat si eu un ochi pe buletinele INSSE si nu par sa se confirme. Poti sa-mi dai un link, sa stim despre ce vorbim?
Ce am gasit eu de ex. este ca salariu mediu net pe economie era in octombrie 2008 de 1327, iar in octombrie 2010 de 1340. In crestere cu 13 lei in doi ani (cam 1% nominal), evident mult sub rata inflatiei. Dar mai este aici un efect foarte semnificativ al crizei, despre care vorbeste chiar Khris (http://businessday.ro/09/2010/salariul-mediu-pe-economie-un-indicator-care-devine-din-ce-in-ce-mai-irelevant/), si anume ca majoritatea celor concediati sunt dintre cei cu salarii mici, ceea ce duce la o crestere artificiala a salariului mediu – ceea ce insa nu inseamna ca angajatul mediu castiga mai mult, poate chiar dimpotriva. (Si vorbim de suma nominala, cand indexezi cu inflatia e si mai trist). Ideea e ca poate sa creasca „salariul mediu” (desi din datele pe care le-am gasit eu nici macar nu creste), dar fiecare angajat in parte sa castige de fapt mai putin, iar media sa fie ridicata prin iesirea din sistem a celor mai prost platiti.
2) Nu ma refeream la comparatia dintre salariile din administratie si pensia medie (nu mi se pare relevanta), ci la distributia pe transe de venituri (inainte si dupa taierile de salarii).
Disputa dintre mine şi mArius era legată de preţurile alimentelor, nu de inflaţie, de aceea nu văd de ce e adusă în discuţie. Că nu am avut cea mai mare inflaţie decât din 2009 e probabil corect, nu am stat să verific – ideea era că oricum, inflaţia a fost mare la noi tot timpul şi pare o caracteristică a economiei post-decembriste de atenuare a unor tensiuni prin imprimanta lui Mugurel.
Salariile le-am luat din legea bugetului de stat pe 2008, respectiv 2011. Ceea ce foloseşte Khris acolo este salariul median. Poate fi un indicator mai corect, dar e altceva. Cum distribuţia salariilor nu s-a modificat, este firesc de presupus că salariul median din 2008 este în aceeaşi proporţie faţă de cel mediu, deci creşterea rămâne cea anunţată de mine 🙂 De altfel, chiar el începe cu „Datele INS arata ca in timp ce salariul mediu brut pe economie in primul trimestru a fost de ~2.000 de lei” Deci?
Apoi, dacă în sectorul bugetar salariile mici sunt reale, în sectorul privat salariile mici sunt în realitate fictive, ele fiind completate „în plic” pentru a evita plata impozitelor, astfel că, per ansamblu, salariul mediu real este chiar mai mare.
@ Cristian
Ultimul mesaj pe tema asta, nu vreau sa continuam monologul asta paralel, cum ii zici. Am mai avut o discutie ramasa in coada de peste, cea cu impactul economic si social al masurilor introduse de guvern anul trecut (pe blogul meu, seria „day of reckoning”). In ambele cazuri, mie mi se pare ca una vorbim si alta ne intelegem. Cand faptele contrazic un argument, ori pui in paranteza faptele, ori largesti discutia cu alte subiecte – in felul asta facem turul lumii pana sa ajungem la o concluzie.
Am inteles foarte bine ce zice Khris acolo despre salariul mediu vs salariul median. Cred ca si tu ai inteles, mi se pare ca voit creezi confuzia. Bottom line era ca salariul mediu (nu median) poate sa creasca prin concedierea celor cu salarii mici, ceea ce s-a si intamplat pe timp de criza – fara ca asta sa insemne neaparat ca cineva castiga mai mult. De ex., sa zicem ca „inainte” eu si cu tine eram angajati, eu castigam 10 lei si tu castigai 2 lei (sau invers, daca preferi); salariul mediu: 6 lei. Pe timp de criza pe tine te da afara, iar mie imi scade salariul la 7 lei; care e noul salariu mediu? 7 lei, adica mai mare decat inainte; dar o duce vreunul din noi mai bine?
Cifra de aproximativ 2000 lei salariu brut nu e in contradictie cu ce am vazut eu de la INSSE si cu cifrele pe care ti le-am dat despre salariul net. Deci ramane ce ti-am scris eu acolo: in termeni nominali salariul mediu net a crescut in 2 ani (perioada luata de mine ca esantion: octombrie 2008 – octombrie 2010) cam cu 1%, ceea ce inseamna o scadere semnificativa in termeni reali, iar daca adaugi si efectul concedierilor notat de Khris („cresterea” salariului mediu fara ca oamenii sa castige mai mult) este clar ca marea majoritate a angajatilor o duc semnificativ mai prost (ca sa nu mai zic de someri). Indiferent de culoarea ochelarilor, pana la urma 1+1 = 2. Rationamentul tau dupa care tragi concluzia: „deci cresterea ramane cea anuntata de mine” imi scapa complet.
Ma abtin sa comentez folosirea drept referinta pentru salarii a legii bugetului, e aproape amuzant. Poate discutam altadata si despre mersul bugetului in Romania de la legea bugetului la executia concreta (Banca Mondiala a studiat indeaproape chestiunea acum cativa ani), dar deocamdata asta inseamna ca cifrele tale sunt indoielnice. Te sfatuiesc sa iei cifrele de la INSSE si putem vorbi atunci la subiect.
Cat despre economia gri sau neagra – asta e un exemplu tipic de schimbare a subiectului. Economia informala exista si inainte, cel mult poti spune (si sunt de acord) ca veniturile reale sunt ceva mai mari decat cele raportate oficial, dar asta nu afecteaza discutia despre ce s-a schimbat si in ce directie in ultimii doi ani. Ai vreun studiu serios care sa arate ca economia informala ar fi crescut in masura in care sa suplineasca scaderea economiei formale? Eu din cate stiu din exemplul altor tari, pe timp de recesiune scade si economia formala, scade si cea informala – dar cea informala poate sa creasca in pondere relativa (% din PIB); din nou, asta nu inseamna ca oamenii o duc mai bine, dimpotriva. Poate nu o duc atat de rau ca in statisticile oficiale, dar o duc mai rau decat inainte de recesiune. Evident, un om care a fost concediat nu poate (statistic) s-o duca mai bine in economia informala – altfel de ce nu a renuntat singur la job dinainte?
Dar pana la urma, ceea ce incerci tu sa spui la un moment dat – luat de firul argumentului – este ca, chiar pe timp de criza si cu toate taierile de salarii si cresterile de taxe, oamenii au dus-o mai bine. Cred ca nici macar Boc nu pretinde asa ceva.
1. Nu îmi dau seama după ce matematică 2022 este mai mare cu 1% decât 1550. La 1550, salariul net estre de 1130 lei. La 2022 este de 1440, deci diferenţa se păstrează. Nici nu vii cu vreun argument sau calcul să-ţi demonstrezi teoria, ci doar „rămâne cum am spus eu”, care, totuşi, nu este un argument. Nici măcar unul din articolele citate nu sprijină un asemenea calcul. Deci, despre ce vorbim?
2. Mai are rost să spun că concluzia finală e răutăcioasă şi nu se bazează pe nimic din ce am zis eu şi că este tot aşa „citită” printre rânduri” ca şi celelalte argumente.
1. Eu am dat cifrele exacte si sursa (INSSE, care este sursa de referinta pentru informatii statistice; daca iti iei cifrele din legea bugetului, fii sigur ca totul arata mai bine decat in realitate – PIB-ul, inflatia, somajul etc). M-am referit la salariul net, care e mai relevant pentru subiectul in discutie (puterea de cumparare a salariatilor) decat cel brut. Ti-am dat cifrele exacte mai sus, a crescut de la 1327 la 1340 intre octombrie 2008 si octombrie 2010, adica in termeni nominali cu 0,98%.
Poti sa incerci alta perioada drept esantion, la INSSE gasesti arhiva comunicatelor statistice lunare pe ultimii 5 ani, ma indoiesc ca vor fi diferente mari.
Trebuie sa fac si o diagrama?
2. O fi fost rautacioasa concluzia finala si imi cer scuze, dar se bazeaza totusi pe ceva care – recunosc – ma cam scoate din minti de cate ori vad: reaua-credinta. Poate ma insel, sper sa fie asa. Dar daca tu nu poti fi convins nici cu datele oficiale ale statisticii, atunci avem o problema. Eu ti-am dat link-uri si referinte pentru fiecare afirmatie, iar tu ai continuat sa pui la indoiala datele.
Putem avea interpretari diferite ale faptelor, dar atat timp cat nu recunoastem datele autorizate (si le inlocuim cu referinte din memorie sau din surse irelevante ca legea bugetului sau impresii personale din supermarketul de cartier) discutia devine foarte dificila. Poate chiar inutila.
Aşa cum ţi-am spus, comparăm merele cu perele. Eu vorbesc de salariul mediu, tu de câştigul salarial mediu, unde este o diferenţă, deoarece în calculul INSSE sunt incluse sporurile, bonurile de masă, primele şi alte avantaje cvasi-salariale. Asta induce o variaţie mare între lunile cu prime – de exemplu, decembrie, aprilie, unde avem diferenţe de peste 100 de lei de la o lună la alta. Şi unul, şi celălalt sunt indicatori statistici. Salariul mediu este însă mai important pentru că el este cel luat în calcul la diverse prestaţii sociale sau la contribuţiile CAS (plafonat la 5 salarii medii).
Ţinând cont de asta, o diferenţă statistică majoră este dată de brambureala indusă de noua lege a salarizării care permitea în sectorul de stat un salariu de 700 lei şi „beneficii” de 2000, de aceea în zona bugetară au fost scăderi dramatice, peste cei 25% oficiali şi ne putem da seama mai bine de amploarea tăierilor.
OK, asta e un argument care poate fi discutat.
Din punctul de vedere al discutiei de mai sus (cat de bine/rau traiesc oamenii), mi se pare ca ce primeste salariatul in mana in ziua de plata este cel mai relevant, ca din banii aia traieste.
Inconsistenta de care vorbesti e o problema, dar inteleg ca se lucreaza la armonizarea statisticilor, iar castigul salarial devine referinta principala, vezi http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_23281/OUG-nr-11-2011-utilizarea-indicatorului-de-referinta-castigul-salarial-mediu-brut-in-actele-normative-din-domeniul-muncii-si-protectiei-sociale.html.
Oricum, ceea ce spui nu anuleaza cifrele pe care le-am dat si ceea ce rezulta din ele (ca salariatii castiga mai putin in termeni reali, spre deosebire de ce ai spus tu); iar octombrie nu e o luna cu prime sezoniere (Craciun, Pasti), deci n-ar trebui sa fie distorsiuni din punctul asta de vedere.
Pingback: polimedia.us/fain/