Despre uninominalul „pur”

Văd că unii dintre cei pe care îi citesc în mod regulat (1, 2, 3 – de exemplu) se arată foarte indignaţi de ideea votului uninominal într-un singur tur. Totuşi, argumentele lor mi se par mai degrabă emoţionale.

1. Votul uninominal lasă majoritatea electoratului nereprezentată, vor ajunge în funcţie oameni votaţi de 10%. Guess what? Orice vot lasă „nereprezentată” majoritatea electoratului. Orice prezenţă la vot sub 50% a lăsat deja nereprezentată jumătate din electorat, care a ales să nu aleagă din motive care îi privesc. Pragul de la care majoritatea electoratului rămâne nereprezentată este de 99,99%. Este un singur loc, şi chiar dacă sunt numai doi candidaţi, la o prezenţă de vot sub 100% deja candidatul va fi ales de o minoritate. E matematică simplă. Reprezentativitatea nu este dată de numărul de voturi, ci de câştigarea comptetiţiei. Din contră, aş spune că uninominalul „pur şi dur” creşte competiţia, ceea ce poate duce la creşterea interesului, astfel încât participarea la vot să crească.

2. Votul uninominal creşte traseismul, fiindcă alesul nu va mai fi credincios partidului. Greşit. Traseismul politic a fost încurajat de majorităţi instabile, care au făcut ca „fiecare vot să conteze”. În condiţiile unor majorităţi confortabile, partidele nu vor mai avea nevoie să încurajeze traseismul.

3. Oameni sau partide? Nu cred că alegerea se pune în acest mod la alegerile parlamentare. La Primărie este altceva, acolo poate conta omul şi nu partidul. La alegerile parlamentare votul va fi dat de simpatiile politice. Nu cred că un penelist va vota un pedist (sau invers) doar pentru că nu-i convine candidatul partidului pe care îl simpatizează. În cel mai rău caz nu se va prezenta la vot şi partidul propriu va pierde şi poate la alegerile următoare va fi mai atent pe cine nominalizează.

4. Împiedică formaţiuni politice noi. Barierele sunt în altă parte. Noile formaţiuni politice nici măcar nu ajung la alegeri, pentru că nu se pot înfiinţa. Din contră, prin eliminarea pragurilor electorale creşte şansa unor independenţi.

5. Candidaţii vor fi vasalii baronilor locali. Unde-i noutatea? Din nou, vorbim de un efect, nu de o cauză.

6. Scade coerenţa guvernării prin scăderea coerenţei şi consecvenţei politicii de partid. Aici sunt două aspecte. Pe de-o parte, votul uninominal creează majorităţi puternice, deci vom avea o guvernare stabilă. În al doilea rând, politica de partid nu este Biblia, ci este ceva în evoluţie permanentă (la modul teoretic, în nişte limite doctrinare, din ce în ce mai laxe, nu doar la noi).

Nu văd, deci, de ce noul sistem ar fi neapărat o tragedie. Faţă de precedentul sistem are avantajul că este mai logic pentru electorat, care a avut ceva dificultăţi să înţeleagă de ce un candidat de pe locul 3 intră în Parlament iar câştigătorul colegiului nu. Apoi, faptul că este într-un singur tur acordă o mai mare putere electoratului faţă de înţelegerile/negocierile dintre partide.

PS În momentul de faţă nu m-am decis ce anume prefer. Doar că nu înţeleg panica şi isteria. Oscilez între sistemul clasic, pe liste de partid, însă electoratul să decidă locul pe listă, şi votul uninominal „pur şi dur”. Însă, indiferent de modalitate, mi-aş dori sistemul american de a vota din doi în doi ani jumătate de Parlament.

6 comments to “Despre uninominalul „pur””
  1. Argumentul meu era diferit: este abuziv ca puterea sa schimbe sistemul electoral chiar inaintea alegerilor, cu unul gandit sa o avantajeze. In felul asta, continuam cercul vicios al manipularii politice a alegerilor, intr-un moment cand deja institutiile democratice sunt fragilizate la maxim sau deja golite de continut.

    Si discutia despre meritele in sine ale sistemului propus (FPTP) este legitima – sunt multe argumente ca este sistemul cel mai daunator reprezentarii electoratului care a votat (vad ca pui in aceeasi oala voturile exprimate cu cele virtuale ale absentilor, nu e chiar totuna) si are efecte greu de anticipat (previzibil este doar ca favorizeaza cu totul disproportionat partidele mai mari si favorizeaza pe cele cu implantare regionala). Dar este o alta discutie.

  2. Argumentul acesta ţine şi mai puţin. Nu este chiar de azi pe mâine, sunt totuşi 6 luni până la alegeri, iar schimbarea în sine se referă doar la modul desemnării câştigătorului şi a renunţării la prag. Aşa cum am spus mai sus, din punctul de vedere al electoratului are mai multă logică această variantă, n-am spus că este neapărat cea mai bună.

    Îm rest, desigur, se poate argumenta pro şi contra şi în mod cert ar fi mai bine fără panică şi isterie. Se vede foarte clar din războiul lui Traian Băsescu cu Arafat, al lui MRU cu Cuprumin şi Chevron şi ale lui Ponta cu miniştrii Educaţiei că Puterea nu mai poate face tot ce vrea. Deşi vorbim de nuclee minoritare, ceea ce este de obicei desemnat prin „societate civilă” devine influentă.

  3. 1. Un sistem electoral care distorsioneaza rezultatul votului, facand ca in parlament locurile atribuite sa aiba alte ponderi decat voturile exprimate ti se pare normal si legitim?
    2. Nu aduce argumente in plus pentru traseism, din moment ce candidatii si-au finantat campania electorala?
    3. Nu-i normal sa votezi programe in loc sa votezi imagini de persoane construite de mass-media?
    4. Este recunoscut ca votul majoritar favorizeaza partidele de pe primele locuri. Nu-i o afirmatie emotionala, este o concluzie studiata si analizata. Chiar exemplele cu SUA, Marea Birtanie si Franta demonstreaza ca asa stau lucrurile. Stabilitatea partidelor la putere nu-i in interesul democratiei. PEntru cetateni este mai important sa existe competitie intre mai multe partide. Este ca piata cu mai multe oferte versus piata dominata de doi producatori. Care ne avantajeaza?
    5. Daca finantarea campaniei electorale o face partidul, candidatii nu au obligatii fata de baroni. Poate avea partidul obligatii, dar asta se poate rezolva prin finantarea partidelor de la buget si atunci devin independente de finantatori. Sistemul uninominal „a ridicat mingea la fileu” finantatorilor privati.
    6. Majoritatea cu „parlamentari rebeli” nu mai majoritate puternica nu se poate numi. O majoritate este puternica daca exista disciplina coerenta si consecventa.
    De ce este mai logic pentru electorat, daca nu mai voteaza o lista de partid si voteaza un om?
    Puteau fi trecute pe buletine doar partidele si candidatii independenti si atunci era la fel de logic.

    Ce logica are in cazul unui candidat de care nu a auzit nimeni, sau a auzit ca este un „mafiot”, dar daca simpatizeaza cu partidul ce sa faca alegatorul, pe cine sa voteze?

    • 1. „Normal” nu este cel mai potrivit termen în context. Legitim, da, din moment ce titularul colegiului este câştigătorul unei competiţii electorale corecte.
      2. Nu înţeleg ce vrei să spui. Traseismul nu are legătură cu sistemul de vot, dovadă că el există şi în celelalte sisteme. El a apărut ca urmare a unei conjucturi date de o majoritate politică… inexistentă (ulterior, la limită). O majoritate solidă nu are noie de traseişti, deci lipseşte „tentaţia”.
      3. Nu înţeleg cu sistemul de vot (oricare ar fi el) împiedică asta.
      4. Din nou, nu văd cum sistemul de vot poate împiedica/încuraja concurenţa între partide. De acord, câştigătorul primeşte un „bonus”, dar nu împiedică electoratul ca la alegerile următoare să acorde „bonusul” altcuiva.
      5. Finanaţarea se poate reglementa independent de sistemul de vot.
      6. Nu înţeleg de ce neapărat o majoritate puternică ar fi indisciplinată, chiar şi pornind de la premisa „vasalităţii” primare faţă de baronul local. Până la urmă, şi acesta are anumite „nevoi” care trebuie rezolvate la nivel central. Fără un sprijin de la centru, baronul local poate să-şi piardă influenţa.

      Când vorbesc de logică, vorbesc în comparaţie cu sistemul (încă) actual, care permite intrarea în Parlament a unui candidat de pe poziţia 2 sau 3.

      De exemplu, de când se votează uninominal şi PNL a promovat numai stupizi în colegiul meu, nu am mai votat (la fel şi la primărie).

  4. 1. Daca sistemul de vot iti impune sa votezi cu unul din doi, ambii nepopulari si nu-ti permite sa votezi impotriva ambilor atunci sistemul realizeaza o legitimitate artificiala/falsa. Daca ai avea posibilitatea sa votezi impotriva tuturor, si candidatii sa nu fie admisi daca nu obtin cel putin 50% din voturi atunci ar fi legitimi. Daca in finala niciunul nu ia peste 50% din cei prezenti sa se repete alegerile.
    2. Traseismul are legatura cu finantarea campaniei, si finatarea este influentata de sistemul de vot uninominal sau de lista.
    O fi si in alte sisteme, dar daca traseistul si-ar pierde mandatul nu ar mai fi atatia traseisti, deci legislatia are impact asupra fenomenului.
    3. Daca ai avea de votat partidul, campania electorala nu s-ar focaliza pe persoane si pe imagine in aceeasi masura ca in cazul candidaturilor uninominale, si nici pe promisiuni care nu au nici o legatura cu mandatul, (finantare de investitii locale).
    4. Tarile cu sisteme uninominale au putine partide parlamentare care influenteaza viata politica.
    Uninominalul intre populism si (in)acuratetea informatiei O analiza de de Marina Popescu, Universitatea Essex, Marea Britanie si MRC
    6. O majoritate este indisciplinata pentru ca isi finanteaza campania electorala si fiecare parlamentar are pretentia sa-si impuna opinia in contul sumelor furnizate. De ce exista o clientela politica abonata la contracte cu bugetele? Din cauza finantarii campanilor electorale. De ce nu se finanteaza de la buget, sa nu mai depinda partidele de finantatori?

  5. 1. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sistemul actual, dar şi pe un sistem de liste, în care nici unul dintre cei înscrişi pe listă nu merită votat. La votul pe listă nu există nici măcar competiţia.
    2. Explică-mi de ce o majoritate de 60% ar avea nevoie de traseişti? Traseismul nu are legătură cu sistemul de vot, ci cu majorităţile. Degeaba există ofertă, dacă nu există cerere.
    3. Din nou, nu are legătură cu sistemul de vot, ci cu aşteptările electoratului.
    4. Nu înţeleg de ce asta ar fi neapărat rău. Aşa cum arată evoluţia celor 20 de ani de democraţie românească, în timp se construiesc anti-corpi care limitează excesele. Pentru că tot spune propaganda oranjgutană că avem guvern Iliescu-Năstase-Voiculescu, putem face o comparaţie clară între guvernul Năstase 2000-2004 şi actualul guvern „Năstase”, care deja are 3 miniştri ejectaţi de societatea civilă (că nu cred că Mang supravieţuieşte weekendului).
    6. Nu sunt de acord, pentru că este ilogic ca un parlamentar să voteze împotriva propriului guvern. Că poate face presiuni în anumite direcţii, este normal, face parte din jocul politic, dar de aici până la indisciplină e cale lungă (şi sinucigaş de mers pe ea).

Comments are closed.