Conspiraţia Google

Dana Tăpălagă are un articol bun în Hotnews despre cele două rateuri de la educaţie, care explică parţial fenomenul. De ce doar parţial? Pentru că guvernul Ponta avea mai multe vulnerabilităţi flagrante: Dumitrescu/Mang, Alistar, Chiţoiu, Dobriţoiu, Diaconu. Alistar, mai inteligent, a cedat repede, Dumitrescu şi Mang au prelungit scandalul, permiţând şi o mai bună mobilizare a propagandei adverse. Ce putem observa?

În primul rând, dublul tratament. Speculaţiile cu privire la miniştri PNL au fost imediat oprite. După ce s-au arătat „obiectiv” problemele celor trei, subiectul a fost complet ignorat, deşi, spre comparaţie, acuzaţiile la adresa lui Mircea Diaconu erau mult mai clare decât simpla „umflare în pene” a Corinei Dumitrescu sau chiar plagiatul lui Mang, mai ales că între Educaţie şi Cultură nu este o diferenţă prea mare de miză. De ce a preferat propaganda portocalie să pună tunurile pe „nevinovatul” minister al Educaţiei? Nu cumva cele aproape 300 de milioane de lei despre care a spus Mang că au fost luaţi de la Educaţie şi daţi primarilor PD? Pare o explicaţie mult mai bună decât „conspiraţia Google” de care vorbeşte Tăpălagă – el însuşi unul dintre agenţii de propagandă portocalii.

Sigur, asta nu-i face pe cei doi mai acceptabili. Departe de mine gândul acesta. Sunt doi idioţi trişti, bine portretizaţi de Tăpălagă. Întâmplarea face să o cunosc pe Corina Dumitrescu pe când încă mai era „domnişoara Corina”, asistenta lui Momcilo Luburici, cel care a fondat Universitatea Dimitrie Cantemir, unde am fost în prima generaţie de studenţi. Era mediocră, nu foarte stăpână pe ceea ce face şi subiect de glume deocheate printre studenţi.

Mai degrabă, episodul arată disfuncţionalităţile presei, care preia selectiv indiciile în funcţie de interesele proprii şi ridică mai multe semne de întrebare. De ce tocmai ei? De ce sunt iertaţi ceilalţi? Da, Google e neutru şi o simplă căutare după oricare dintre numele respective scoate la iveală „mapa profesională” pe baza căreia orice jurnalist care se respectă poate face o investigaţie „beton”. Însă o fac doar la comandă.

 

PS Merită recitit articolul meu de anul trecut. În special punctul 3.

7 comments to “Conspiraţia Google”
  1. Cristian, da-o-ncolo. Azi dimineata cind mi-am deschis mailul am vazut doua mesaje ironice de la doi colegi de munca cu linkul din Nature in care se vorbeste despre Mang. Cred ca nu-ti dai seama ce importanta a fost reactia diasporei in dezbracarea acestui personaj ridicol.

    Cel putin pina acum, borfasii romani erau pentru mine doar niste lombrozieni impersonali care fura din magazine de foame sau stau cu alba neagra pe Strøget in Copenhaga, dar de data asta hotul penal a fost unul ‘de-al meu’, profesor doctor docent samd.

    Noroc ca ala ‘interimarul’ e atit de jenant incit nici nu merita pomenit.

  2. Sigur, asta nu-i face pe cei doi mai acceptabili. Departe de mine gândul acesta. Sunt doi idioţi trişti, bine portretizaţi de Tăpălagă. Întâmplarea face să o cunosc pe Corina Dumitrescu pe când încă mai era “domnişoara Corina”, asistenta lui Momcilo Luburici, cel care a fondat Universitatea Dimitrie Cantemir, unde am fost în prima generaţie de studenţi. Era mediocră, nu foarte stăpână pe ceea ce face şi subiect de glume deocheate printre studenţi.

    Credeam că m-am făcut înţeles.

    Problema mea este cu mobilizarea doar într-un singur caz din 5 (chiar 6, dacă îl punem la socoteală şi pe Isar „omul care a atacat leul”). Asta mă face să cred că există şi alte resorturi pe lângă mobilizarea de pe net.

  3. Tu intelegi de o mie de ori mai bine politica romaneasca decit mine, de-aia te si citesc cu interes de atita amar de vreme. In chestiunea Mang politica si partidele au jucat un rol marginal, oportunist: PDL-ul a sarjat pe singurul caz din cele sase care a fost de-a dreptul servit la fileu, gratis si neprovocat, cu dovezi zdrobitoare. Dovezile clare n-au venit de la Boc sau altii ca el, au venit de la oameni seriosi care s-au simti lezati personal de impostura incredibila a acestui clovn Mang, si care au putut lua imediat contact cu autorii articolelor plagiate. Tocmai faptul ca acesti oameni seriosi si de calitate s-au implicat direct a dus la spargerea buboiului. Na, pina si eu il cunosc pe Eli Biham de pe vremea cind colaboram cu oameni din Technion.

  4. Cristi, e absolut natural ca nimeni din PDL sa nu puna tunurile pe MD, pentru ca deciziile din comisia juridica, privind lipsa incompatibilitatii (inainte de interventia ANI), s’au luat prin consens, de catre toti parlamentarii, pentru toti cei care aveau probleme/semne de-ntrebare, iar asta inseamna ca ghiuleaua poate ricosa si se poate intoarce… tintele despre care vorbesti (CD si IM) nu prezentau un astfel de risc… despre ceilalti 2-3, ar fi de studiat cat de mare este riscul de ricoseu, ca asta ne poate spune de ce n’au fost (inca) luate in colimator 😉

  5. În cazul lui Mircea Diaconu lucrurile au fost la fel de clare. Omul şi-a angajat nevasta regizor deşi nu avea vechimea minimă şi a mai fost şi şef de comisie de examinare. Au fost câteva articole în ziua anunţării guvernului şi după aceea pauză.

    De aceea zic că nu numai PD a acţionat oportunist.

  6. ei, eu nu vorbeam de efectele juridice ale relatiei lui cu teatrul si nevasta, ci de motivele politice ale relationarii partidelor cu cazul lui de incompatibilitate parlamentara…

Comments are closed.