Despre piaţa muncii

Pornind de la articolul acesta, ar fi interesant de văzut perspectivele. Şi aici nu vorbim de economia românească, ci de cea mondială, ale cărei tendinţe noi doar le copiem, uneori mult mai rapid.

Conform unui studiu american – nu l-am găsit ca atare, ci doar citat – 80% din slujbele din SUA nu necesită studii sperioare.

According to the U.S. Department of Labor’s Occupational Employment Projections up to 2016, and presented in the „Chronicle of Higher Education”(May 22, 2009 A17), about 80 percent of U.S. jobs will not require a bachelor or higher college degree.

În SUA, 86% din populaţia şcolară continuă cu o formă de educaţie superioară (colegiu, facultate etc.), ceea ce face ca diploma de studii superioare să fie cumva echivalentă cu cea de absolvire a liceului. De aceea, la ei şi la noi, o secretară trebuie să aibă studii superioare şi să cunoască 2-3 limbi străine, deşi sereleul de apartament (nimic peiorativ, aici, şi eu am unul, care nici măcar de apartament nu este, să-i spunem, de garsonieră) nu implică cine ştie ce activităţi deosebite, dar angajatorii cer [diploma universitară] pur şi simplu fiindcă piaţa o oferă. Aşa s-a ajuns ca în SUA, circa 60% din slujbe să solicite o formă de educaţie peste liceu. La noi nu s-a ajuns chiar aşa, având undeva spre 20% din total populaţie absolvenţi de studii superioare (jumătate din media europeană). Iar cu noile evoluţii, nici nu prea are cum să crească.

Uneori, asociaţiile profesionale impun – exagerat şi chiar abuziv – nu doar diploma universitară, ci şi certificări profesionale acordate, ghici de cine?. Exemplul cel mai flagrant este contabilitatea. Care în 90% din cazuri, înseamnă doar o simplă introducere a unor date într-un program şi arhivarea documentelor într-un dosar. Pentru ce este nevoie de studii superioare aici când treaba poate fi făcută şi de un absolvent de gimnaziu care ştie să deschidă un calculator şi s-a jucat cu Pelicanol la „Abilităţi practice”?

După ce au fost primii la impunerea unei industrii educaţionale (pe lângă care spiruhareturile noastre sunt mici copii), tot americanii vor da startul unei alte abordări. Fiindcă la ei facultăţile costă, iar ROI este din ce în ce mai mic. Nu are rost să te îndatorezi între 50 şi 100.000 de dolari pentru a deveni secretară, cu un salariu de 20.000/an, din  care vei putea plăti creditul în 20 de ani.

O altă evoluţie a pieţei muncii, impusă, pe de-o parte de evoluţia demografică, pe de altă parte, de evoluţia economică, o reprezintă vârsta din ce în ce mai înaintată de pensionare, care limitează numărul de locuri de muncă disponibile în economie. Însuşi conceptul de „pensie” s-ar putea să dispară în zece-cincisprezece ani.