Posted on by

Capitalism pe banii statului

Ministrul Sănătăţii a propus ca statul să nu mai plătească serviciile medicale prestate de unităţuile private. Este încă o oportunitate pentru fanii capitalismului privat cu banii statului de a mai lansa diatribe, desigur, „de dreapta”, asta apropo de sentimentul românesc al impozitului. Plata de la bugetul de sănătate a unor firme private nu este altceva decât o drenare a banului public, la fel cu plantările de panseluţe, licitaţiile supraevaluate şi altele asemenea, pe care indivizii de mai sus le înfierează de câte ori au ocazia.

Decontarea de către Casa de Asigurări Naţionale de Sănătate a unor servicii prestate de către privaţi a dus la apariţia unui dezvoltarea unor companii private pe bani publici. Chiar în luna decembrie am avut de făcut nişte investigaţii de urgenţă la un spital de stat şi mi-a fost recomandată unitatea privată care funcţiona în curtea celei de stat fiindcă în spitalul de stat „durează o lună de zile”.

Sunt nenumărate astfel de situaţii în care diverse acte medicale pentru oamenii cu bani (categorie din care, din fericire, fac parte) sunt deturnate către clinicile private unde se plăteşte suplimentar. Argumentul celor „de dreapta” este că la stat, „plăţile informale” induc costuri suplimentare care echivalează cu ce se plăteşte în plus la spital. Strict în cazul meu, la privat am plătit de trei ori mai mult decât eventualele plăţi informale. Şi asta nu pentru că aş fi avut eu un statut special (căci am avut, şi nu am plătit nimic suplimentar), ci raportat la scorurile auzite pe holurile spitalului pentru prestaţiile respective.

Problema este că, în vreme ce la privat plata suplimentară este o certitudine, la stat plata informală nu este neapărat obligatorie. Deşi mai sunt medici care condiţionează actul medical de primirea şpăgii, este vorba mai degrabă de o excepţie, nu de o regulă. [Repet, vorbesc de condiţionarea actului medical de şpagă.] Faptul că trebuie să dai X euro doctorului şi Y euro asistentelor ţine mai degrabă de folclorul urban.

În realitate, din păcate, doctorii fac mai mulţi bani de pe urma firmelor private (producători de medicamente, clinici, laboratoare etc.) decât de la „şpaga” din spital. O altă formă de „recuperare” este cea a invitaţiilor de a-l vizita şi la cabinetul/clinica privat(ă). Sunt chiar numeroase cazurile în care doctorii nu acceptă nimic fiindcă veniturile din alte surse sunt îndeajuns.

Apoi, clinicile private rezolvă doar probleme medicale simple – naşteri,  hernii, endoscopii – cele complicate tot în spitalele de stat se rezolvă, deoarece pentru privaţi nu este rentabil să atragă pacienţi cu afecţiuni mai serioase, fiindcă le diminuează marja de profit. Iar faptul că trebuie să plăteşti suplimentar peste suma decontată de casă este un abuz şi, că tot le place lor capitalismul, concurenţă neloială. Este ca şi cum firmei X i se permite să vândă doar cu 1000 lei, în vreme ce firma Y poate vinde cu oricât vrea.  Mai mult, firma Y va putea folosi salariaţii firmei X, plătindu-i mai bine (devreme ce la firma X salariile sunt plafonate) firma X va fi sabotată în mod constant în vederea dezvoltării firmei Y. Evident că aceasta va dispune de mai mulţi bani şi se va putea dezvolta.

Având propria firmă, am fost tatonat de-a lungul timpului de toate reţelele private de clinici pentru a mi se propune diverse abonamente „corporate”. Cum aşa aş putea să mai folosesc o parte din banii firmei în folos personal am studiat cu atenţie ofertele. Ţinând cont că eu anual fac un set de investigaţii într-o clinică privată ştiu cam cât plătesc anual pe serviciile de sănătate. Cel mai ieftin „abonament” m-ar fi costat suplimentar 1000 de lei/an. Imaginaţi-vă cât se câştigă la un abonament corporate cu câteva zeci de angajaţi. Când vine vorba să foloseşti serviciile plătite observi că aici mai trebuie plătit 20%, dincolo 50%, că o analiză uzuală nu este de fapt acoperită şi trebuie plătită integral, astfel că, per ansamblu, suma plătită devine mai mare. Nivelul de competenţă este oricum similar (nici nu are cum să fie diferit devreme ce sunt aceeaşi doctori).

Acelaşi lucru se petrece şi în domeniul pensiilor, unde Pilonul II reprezintă doar o formă de sifonare a banilor publici. Practic, statul colectează nişte bani pe care îi livrează gratuit unor particulari. Acest Pilon ar trebui desfiinţat complet, iar contribuabili să aleagă dacă fondurile deja colectate să fie transferate în contul de la bugetul de stat sau la Pilonul III.

Argumentul „de dreapta” este că ar fi împiedicat să beneficieze de banii lui. Problema este că, de banii lui, beneficiază de un pachet de servicii. Dacă doreşte ceva suplimentar, condiţii mai bune, atunci trebuie să plătească suplimentar. Şi spitalele de stat ar trebui să poată oferi astfel de servicii suplimentare contra-cost. Pentru că, până la urmă, ceea ce este în plus la privat sunt serviciile hoteliere. O cameră mai mare cu toaletă individuală, mâncare mai bună. Medicii sunt de la stat, banii sunt (o parte) de la stat, clădirea este (de cele mai multe ori) de la stat.

 

Later edit:

Ca dovadă că nu bat câmpii, Raed Arafat spune acelaşi lucru:

  • Aceeasi analiza a MS mai arata ca majoritatea medicilor din spitalele private au loc de baza de munca spitalele publice. Astfel ca, medicii iau pacientii din spitalul public, il interneaza in privat, dar daca starea pacientului se agraveaza, in readuc in spitalul public pentru tratamentele scumpe, desi si-a incasat onorariul la patricular, a mai spus secretarul de stat.
  • Cele mai complexe cazuri medicale sunt tratate in spitalele publice. Din finantarea alocata prin fondul asigurarilor sociale de sanatatre spitalelor dintr-un judet, intre 6 si 17% merg catre spitalele private. Aceste unitati ar trebui finantate prin asigurari private sau complementare si nu din fondul asigurarilor sociale de sanatate.
  • Vorbim despre masuri reale care reglementeaza cheluirea banilor din fondurile publice de asigurari sociale de sanatate pe spitalele private. Pentru spitalele private, banii trebuie sa vina din asigurari private. Mai mult, persoanele care au abonamente la clincile private, fie prin angajatori, fie direct, nu vor fi afectate. Toate aceste masuri asigura accesul echitabil la ingijiri medicale mai ales al cetatenilor cu probleme grave de sanatate, cazurile complexe, care din lipsa fondurilor, de multe ori erau in situatii dificile.
12 comments to “Capitalism pe banii statului”

  1. Pana la anuntul asta al lui E.N., nici nu stiam ca la spitalele private se poate deconta ceva pe asigurare. M-am intersectat oarecum cu ele, pentru ceva analize sau mici interventii, insa de fiecare data am platit tariful afisat la receptie, nu m-a intrebat nimeni de adeverinte, trimiteri samd ca sa imi poata da eventuale reduceri ca asigurat. Singurul motiv pentru care i-am ales a fost evitarea birocratiei si a timpului pierdut inutil inerente *oricarei* institutii publice. Time is money, after all…

    Evident mi-am pus si eu intrebarea de ce mai platesc contributia de sanatate daca nu pot beneficia de ea decat in conditii cvasi-mizere, insa acum, afland „noutatea”, chiar am unele nedumeriri. Mi s-ar parea normal dpdv protectie sociala ca aceasta taxa platita obligatoriu sa asigure un minim de asistenta (o aspirina macar, un bandaj gipsat, un minim de analize de sange samd) la un spital public atat pentru un muncitor cu salariu minim cat si pentru un CEO de multinationala (trecand peste faptul ca taxa se plateste *procentual* si nu in cuantum fix!), insa sa nu pot intelege ca asigurat de ce sa mi se impuna UNDE sa merg pentru a mi se rezolva problemele de sanatate.

    Da, stiu – la policlinica sau spital privat costa X iar echivalentul public suportat de asigurare costa Y, calculez daca *EU* pot suporta suplimentar X-Y si imi aleg „furnizorul de servicii”. Singur. Nu e nevoie de masterate pentru asta si nici de „indrumarea inteleapta” a vreunui Tatuc. Piata trebuie sa se autoregleze, ideal X-Y -> 0

    In atare conditii, as avea (pe buna dreptate cred) pretentia ca sa imi aleg catre cine platesc contributia de sanatate (sau de pensie, by the way…). Problema fundamentala aici este de fapt ca statul, sub orice guvernare de pana acum, NU s-a dovedit un bun administrator al taxelor noastre!

    • @petrescs
      Sunt unele confuzii: sistemul de pensii este unul diferit de cel de sănătate. În cazul pensiilor, avem de a face cu o contribuţie, în sensul că ceea ce plăteşti ţi se întoarce la un moment dat. În cazul sănătăţii, avem de a face cu o asigurare, în care cel fără „eveniment” susţine plăţile către cei cu eveniment. Asiguratorul poate decide o listă de furnizori agreaţi. Până aici bănuiesc că este clar şi pentru Alexandru. Mai departe, pentru a înţelege raţionamentul, vă propun o analogie mai evidentă: să presupunem că RATB decide mâine să ofere unor operatori privaţi mai multe linii de transport în comun (cele mai uşoare rute), cu Mercedesurile sale cu aer condiţionat, el păstrând doar maşinile fără aer condiţionat, cu număr mare de kilometri şi rutele lungi şi nerentabile. Ambele beneficiază de subvenţie egală de la primărie. În vreme ce RATB are preţ fix pe bilet, particularul poate să pună şi 5 lei. Sunt convins că mulţi ar fi dispuşi să plătească 5 lei să meargă cu autobuzul elegant şi fără înghesuială. Privatul are două surse de venit: subvenţia şi încasările din diferenţa de preţ pe bilet. În plus, beneficiază şi de autobuzele şi şoferii RATB. Este corect? Acelaşi lucru este şi în sănătate.
      @Alexandru
      Tu greşeşti:
      1) Concurenţa neloială este a privaţilor. Ei folosesc resursele statului: subvenţii, oameni, spaţii. Spre deosebire de stat, nu sunt obligaţi la o finanţare fixă. Pentru o prestaţie, privatul cere X lei, unde X=A subvenţie + B marjă de profit. Spitalul de stat nu beneficiază decât de A.
      2) Dacă tot îţi este dragă economia de piaţă liberă, normal este să se aleagă furnizorul care poate oferi cea mai largă paletă de servicii. Şi aceşti furnizori sunt, deocamdată, spitalele de stat. Furnizorii privaţi pot oferi doar o gamă redusă de servicii medicale. Tu mai faci o confuzie între prestaţiile medicale. Nu este vorba de diagnostic şi consultaţie, asta oricum se face către prestatori „privaţi” – cabinete medicale, policlini – ci de tratament. Or, exceptând cezariana, câteva operaţii minore, clinicile private nu pot oferi prestaţii complexe. De altfel, nici bugetul alocat până acum nu indică aşa ceva – vorbim de între 9 şi 19% de la judeţ la judeţ. Când va apărea o casă de asigurări privată, aceasta va fi liberă să deconteze ce servicii doreşte oricui doreşte.
      3) Nu poate să plătească 10.000 lei fiindcă este plafonat la 5 salarii medii pe economia naţională (ceea ce înseamnă un salariu maxim de cca 11.000, deci o contribuţie maximă de 1100 lei). (Scuze, doar la pensii se aplică limita de 5 salarii, contribuţia la sănătate se plăteşte din toate veniturile.) Pe de altă parte, este de aşteptat ca, din motive care ţin de educaţie, nivel de informare, nivel de viaţă, persoana care plăteşte mai mult să beneficieze de-a lungul vieţii de mai multe servicii medicale decât beneficiază cea care plăteşte 100 de lei.
      4) „Statul” nu este o abstracţiune, ci o realitate şi este compusă din fiecare cetăţean. Nivelul de taxe şi destinaţia lor este dispus nu de „stat” ci de politicienii pe care îi alegem să ne reprezinte, în funcţie de criterii personale. Tu reiei un folclor urban perpetuat de o mass-media care dezinformează. În realitate nu sunt mulţi bani în sistem, ci sunt mult prea puţini pentru nevoi (statul are întârzieri de 365 de zile la plata facturilor către furnizori privaţi – nivelul arieratelor în sănătate fiind în jur de 1 miliard de euro). Statutul personalului sanitar suferă şi din cauza politicilor ultimilor ani de „restrângere” a statului, astfel că avem personal insuficient, reduceri bugetare aberante. OK, se şi „fură” din sistem, însă nivelul fraudei este marginal, similar cu ce se întâmplă şi în alte ţări. Compară bugetele alocate sănătăţii în ce ţări vrei tu (nu nominal, ci ca pondere în PIB şi în veniturile individuale) şi vei observa cât de puţini bani se alocă în realitate pentru sănătate în România. Ţinând cont că privaţii din sănătate folosesc bani colectaţi de stat, resurse ale statului, da, putem vorbi de „capitalism pe banii statului” ca realitate economică, nu ca simplă metaforă care „dă bine” la proşti.

      Oricum, e reconfortant să auzim părerea unei persoane mai competente decât Raed Arafat.

  2. Faci trei erori in argumentul tau:
    In primul rand, este competitie neloiala din partea statului avand in vedere ca esti obligat ca si client sa platesti. Asta implica faptul ca in decizia de cumparare a unei asigurari medicale, costul pentru asigurarea medicala de la stat este nul (avand in vedere ca oricum platesti), deci comparativ, pentru asigurare medicala privata platesti (uneori mai putin decat la stat), doar pentru cea de stat nu platesti (in plus fata de ce oricum platesti obligatoriu). Sunt adept al asigurarii medicale obligatorii, dar nu sunt de acord cu a nu avea posibilitatea sa aleg daca o vreau de la stat sau privata.
    In al doilea rand, echivalezi asigurare medicala cu servicii medicale. Sunt doua servicii separate, care in multe locuri (partial si in Romania), functioneaza separat. Au bugete separate, proceduri separate. Intr-o economie de piata, asiguratorul negociaza diferite tarife pentru asigurati cu diversi furnizori de servicii medicale. Pe baza acestei negocieri pot sa faca o oferta clientilor care afecteaza decizia de cumparare. Ori statul roman creaza acum competitie neloiala intr-o alta piata, cea a serviciilor medicale, prin faptul ca CNAS deconteaza strict serviciile medicale ale unitatilor de stat, nu si cele private. Ce argument logic poti sa gasesti impotriva decontarii aceleiasi valori la privat ca si la stat? Eu ca si client, platesc o suma pentru o asigurare, vreau sa beneficiez de ea la mai multi furnizori, nu doar la cel de la stat, este decizia mea daca vreau sa platesc in plus pe langa aceasta.
    In al treiea rand, asigurarea de stat nu este o asigurare in sensul propriu, ci un impozit pe venit combinat cu o asigurare. Spun acest lucru deoarece (pretul) contributia este stabilita in functie de venit, nu in functie de principii de marketing (cost, valoare, competitie). Astfel ca o persona poate sa plateasca 10.000 RON pe luna pentru exact aceleasi servicii pentru care altcineva plateste 100 de RON/luna.

    „Capitalism pe banii statului” este o fraza interesanta si care prinde la cei ce nu inteleg economie de piata, insa uitam ca nu este pe banii statului, ci pe banii asiguratului, care pe langa faptul ca nu are voie sa decida daca sa plateasca, cat sa plateasca si cui sa plateasca, acum nu are voie nici sa selecteze cum se vor folosi acei bani. Motivele pentru care situatia este cum este sunt managementul prost al sistemului public: o gramada de bani colectati, dar pierduti cine stie unde, doctori platiti prost si servicii de rahat. In plus, competitia neloiala face ca serviciile intr-adevar scumpe sa fie nefezabile pe scara larga in privat, avand in vedere ca ajung sa fie practic gratuite pentru client (chiar daca proaste).

    Raed Arafat este un om interesant si de admirat, insa nu este nici economist si nici specialist in politici pentru sisteme medicale

  3. 1. I’am explicat si altcuiva cum sta cu concurenta neloiala. Sa angajezi legal medici care lucreaza la stat este nu numai perfect legal, dar si moral, si nu are nici o problema din punctul de vederea concurentei. Sa luam un alt exemplu in care scoatem statul din conversatie. Am doua magazine la colt, cu produse similare, dar un pic diferite, A si B. A angajeaza niste batausi care imi impun un contract: dau magazinului A 200 de RON pe luna, vreau nu vreau. in schimb (pe langa faptul ca nu ma bat), eu pot sa cumpar produse de la magazinul A in valoare de 200 de lei in fiecare luna, la pretul afisat. Ce voi face eu? Presupunand ca nu vrea sa iau bataie, dau cei 200 de RON. Acum, am libertatea sa aleg daca merg la A sa cumpar de cei 200 de RON de la B. Presupunand ca exista vreun produs la A de care am nevoie, o sa fac asta, si dupa ce se termina cei 200 de RON (sau am cumparat toate produsele cu care am ce face),o sa ma uit si la B, dar nu inainte. Eventual, daca am bani, iau un vin mai bun de la B pentru ca la A sunt vinuri proaste, dar incerc sa cumpar de la A tot ce am nevoie in limita celor 200 de RON. Practic B ramane doar cu varianta de a vinde ce A nu vinde, astfel incat A stabileste un fel de monopol pe anumite produse intr-o anumita limita. B poate incerca sa vinda aceleasi produse cu A, sau similare, dar putin probabil sa ma duc sa cumpar acolo, CHIAR DACA de la B le-as putea cumpara cu 150. Simplul fapt ca este un „sunk cost”, ma determina sa nu-l mai consider cost in decizia de cumparare. Daca nu as fi fost amenintat cu bataia, as fi avut libertatea completa sa aleg intre A si B, poate as fi cumparat doar de la A, poate doar de la B, poate de la amandoua, insa posibilitatea aceasta i-ar fi facut pe A si B sa intre in competitie, asigurand astfel ca voi primi cel mai bun serviciu posibil la cel mai bun pret in conditiile date. Daca nu ar face-o, s-ar deschide magazinul C care ar vedea o piata de desfacere. Asa functioneaza cand este competitie, si din faptul ca nu exista aceasta libertate, statul face competitie neloiala in sistemul medical. Si asta este o problema a mediului medical privat, care practic intra in competitie doar pe ceea ce statul nu ofera, chiar daca ar putea sa ofere mai bine sau la costuri mai mici aceleasi lucruri.

    2. Nu, Cristian, economia de piata, piata libera presupune lipsa interventiei statului si limitarea barierelor de intrare in piata. O coordonanta esentiala in domeniu este competitia libera. Ori prin actual sistem de asigurari de sanatate tocmai asta se face, se pune o bariera de intrare pe piata si se reduce posibilitatea si intensitatea competitiei, care are ca reultate servicii mai bune si mai ieftine pentru clienti (i.e.: asigurati)

    2.bis Case de asigurari medicale private exista, dar chiar daca ar vrea, nu ar putea sa deconteze interventii si tratament din domeniul de stat, cu atat mai mult cu cat prin asigurarea obligatorie de stat raman putini bani din bugetul de familie pentru o alta asigurare, pentru majoritatea romanilor. Pe principiu, las ca este buna si asta, clinicile private nu pot sa intre in piata decat la preturi prihibtive pentru majoritatea, ramanand sa ofere astfel doar servicii de lux. Oricum, asta nu prea are rost, ca in cazul serviciilor de lux e suficient de usor sa iei un avion sa mergi in Viena. Prin limitarea competitiei si existenta barierelor masive in intrarea pe piata (rezultate din actualul sistem) este aproape imposibil ca servicile medicale private se vor dezvolta rapid.

    3. Aici aduci niste argumente valide. Sunt sigur insa caesti de acord ca oamenii cu venituri superioare pot avea in general o alimentatie mai sanatoasa si un regim de viata mai sanatos, ceea ce ar reduce de fapt necesitatea unor interventii. Am putea discuta pe tema asta, dar in lipsa unui studiu statistic ramanem doar cu presupuneri neverificate

    4. Si aici, nu am numere, experienta mea personala din 2004 incoace este ca am platit mult la stat fara sa beneficiez de servicii (datorita calitatii proaste) si mult mai putin la privat si am beneficiat in mod regulat de serviciile lor, semnificativ mai bune. Faptul ca sistemul nu are suficienti bani pentru a plati cheltuielile poate sa fie un semn de prea putine venituri, costuri prea mari, sau administrate ineficienta (inclusiv corupta). Nu stiu de ce sari la concluzia ca doar primul motiv este cauza.
    4bis. Privatii nu i-au bani resurse ale statului. Primesc decontari in numele asigurarii pe care o au asiguratii

    Il respect pe Raed Arafat, ca medic si ca fondator si administrator al SMURD. Cred ca in ce priveste economia, un MBA in top 20 in SUA ajuta mai mult in formarea unei opinii coerente in aceasta directie. De aceea daca as fi in locul tau si ar fi sa citez pe cineva, as discuta cu specialisti in economie si in politici publice legate de sistemul medical, nu neaparat din Romania.

    Cu siguranta care este sistemul medical ideal este discutabil. De aici pana la aduce fraza „capitalism pe banii statului” este mult. Companiile respective nu au primit „subventie” de la stat, ci „decontare” echivalenta numeric cu clinicile de stat, decontare rezultata din faptul ca un asigurat al CNAS a folosit serviciile lor.

    Intr-o alta discutie, am oferit un posibil model de sistem medical. Mie imi pare mai eficient decat ce este acum in tara:
    1. Asigurare medicala obligatorie pentru toata lumea (cu exceptia grupurilor vulnerabile: copii, studenti pana la o varsta, persoane cu dizabilitati, prizonieri, etc…)
    2. Statul creaza o companie de asigurari cu o contributie fixa (nu procentuala) si stabileste serviciile minime pentru o asigurare medicala privata sau publica (servicii de urgenta, interventii si aparate medical necesare, consultatii complete regulate)
    3. Colectarea se face fie direct de stat, fie de catre asigurator (statul colectand ar avea o mai mare usurinta sa se asigure ca fiecare om care are un venit legal isi plateste contributia, decat sa verifice daca fiecare s-a asigurat, dar s-ar putea face si asta)
    4. Asiguratul decide daca vrea ca aceasta contributie sa mearga la compania Statului sau la o anumita companie privata, astfel incat CNAS intra in competitie directa cu asiguratorii privat ( CNAS are un mic avantaj, prin asigurarea automata a persoanelor din grupurile defavorizate)
    5. Asiguratul decide daca pe langa serviciile minime obligatorii, doreste sa plateasca in plus pentru alte servicii optionale, si plateste direct la asigurator diferenta, si daca doreste ca suma sa mearga la un alt asigurator mai scump decat statul, plateste diferenta la asigurator. De asemenea, daca asigurarea privata este mai ieftina decat cea de stat, banii merg inapoi la asigurat.
    6. Pentru grupurile defavorizate, statul isi asuma costul asigurarii, acoperit din impozit (ca procent fix sau progresiv din venit) sub titlul solidaritatii sociale, astfel incat toti, mai putin cei capabili de munca dar care nu au venit si nici nu platesc, sunt asigurati.
    7. Asiguratorii (public sau privati) negociaza cu providerii de servicii medicale pachetul de servicii pentru asigurati. Prin lege, toti furnizorii de servicii medicale de urgenta trebuie sa le acorde tuturor persoanelor care au nevoie de ele, si se deconteaza doar o suma fixa in functie de interventie pentru cei asigurati (de exemplu, suma maxima sa fie costul aceleiasi interventii in sistemul public). Diferenta de cost si-o asuma asiguratul (daca asigurarea nu acopera tot) sau furnizorul (in caz de deces al asiguratului fara mostenire)
    8. Statul mentine si un furnizor de servicii medicale publice care poate semna contract cu orice asigurator si care este in competie loiala cu ceilalti furnizori

    In acest caz, eu, daca n-am bani, aleg asigurarea cea mai ieftina care acopera tot ceea ce Parlamentul considera necesar, fie ca este de la Stat sau privata. Daca am bani, aleg asigurarea cea mai buna ca si servicii (care, teoretic, ar putea fi cea de la stat), si, da, platesc o anumita suma din venit sub titlul de solidaritate sociala. Daca nu aleg nimic (sau nu pot financiar sa aleg), o am pe cea de la stat.

  4. 1) Exemplu greşit. Când faci o asigurare CASCO la maşină, firma are o listă de servisuri agreate şi nu-ţi decontează dacă repari maşina în altă parte. Asta e una. A doua, nicăieri în lume nu este considerat un model valabil utilizarea de cătree o firmă a angajaţilor unei alte firme. Asta duce la drenarea clienţilor de la firma A către firma B (ceea ce se întâmplă şi în practică, doctorul X cerându-le pacienţilor de la stat să-l viziteze la cabinet/clinică). Orice firmă responsabilă limitează angajaţilor posibilitatea de a colabora cu alte firme, cu atât mai mult din acelaşi domeniu de activitate.
    De altfel, cheia este ultima propoziţie: „chiar daca ar putea sa ofere mai bine sau la costuri mai mici aceleasi lucruri” = privaţii rareori oferă servicii mai bune, şi întotdeauna sunt mai scumpe.

    2) Când o să creşti mai mare o să afli că Moş Crăciun nu există. Piaţa liberă e un concept pur teoretic care nu există în practică. Acolo unde este o piaţă dereglementată, actorii au tendinţa de a impune reguli şi practici pentru maximizarea profitului – cel mai bun exemplu este dereglementarea pieţelor financiare, care a dus la criza economică actuală. Oricum, în cazul de faţă, statul român nu doar că nu pune bariere privaţilor, ci le oferă şi subvenţii şi dreptul de a-i folosi infrastructura şi personalul. Mi-ar plăcea şi mie să primesc de la stat o subvenţie pentru fiecare client şi în loc să muncesc eu să muncească angajaţii de la stat.

    4. Faptul că tu personal ai nişte resentimente faţă de stat nu este un argument valid într-o discuţie şi este clar că îţi deturnează argumentaţia.

    5. Tu descrii acolo modelul american, care este cel mai criticat model de sistem sanitar şi Obama se chinuie de un mandat să-l modifice. Şi cred că americanii nu sunt chiar atât de tâmşpiţi încât să schimbe ceva ce ar merge bine.

  5. Solutia este simpla: cine vrea sa se asigure la privat se asigura la privat, cine vrea la stat se duce la stat. Asiguratorii vor face contracte cu acele unitati de servicii medicale care vor sa colaboreze cu asiguratorii caci pot foarte bine incerca sa-si afiseze lista de preturi la intrare si sa serveasca pe cine le trece pragul.

    Nu inteleg de ce persoanele care cred ca liberalismul (va rog, incetati sa confundati corporatismul etatist in care suntem acum cu capitalismul) refuza celorlalti dreptul de a experimenta pe propria piele „esecul” capitalimului in conditiile in care acestia se plang ca s-au saturat de esecul etatismului. Ce e asa greu de priceput? Vreau sa am dreptul sa mor ca asa am decis eu decat sa am obligatia sa traiesc ca asa au decis altii.

  6. @ Cristian Banu

    Multumesc pentru argumentatie, recunosc ca nu stiam de diferenta intre contributie si asigurare in aceste cazuri pe care eu le-am echivalat oarecum. La asta contribuie poate si faptul ca peste tot vad folosite ambele denumiri cu referire la acelasi „produs” si mai mult ca sigur nu sunt singurul care face aceasta confuzie.

    Pe de alta parte, mi-ar fi placut sa stiu ca nu sunt considerat (de catre stat) o masina care are sau nu nevoie de asigurare in functie de cat de priceput este „soferul” sa o conduca pentru a evita evenimente, ci un sistem ceva mai complex care cel putin dupa o anumita varsta are nevoie mai mult ca sigur de oaresce reparatii 🙂 De aici poate si comparatia cu pensia. Sau, cunoscand faptul ca e mai bine sa previi decat sa tratezi, as fi vrut sa stiu ca in aceasta contributie/asigurare obligatorie este inclusa gratuit un set de analize anual, o consultatie la un medic care ma poate indruma din vreme catre un specialist samd – in loc sa astept sa se produca „evenimentul” si doar dupa aceea sa-mi accesez despagubirea.

    Referitor la paralela cu RATB-ul, as avea unele mentiuni:

    – autobuzele sunt private, nu inchiriate de la RATB (cel putin policlinicile unde am fost eu erau toate cladiri noi, departe de orice alt spital sau policlinica de stat); ma gandesc ca aceste investitii nu au fost facute cu subventii de la stat.

    – soferii, ca si medicii, au dreptul sa presteze servicii si pentru alt angajator, daca ei considera ca un singur loc de munca nu ii satisface financiar. Cred ca este un drept de care oricine poate beneficia, atata vreme cat se respecta clauzele fiecarui contract de munca si nu exista conflicte de interese. Nu mi se pare corect ca un medic sa recomande pacientilor sa il viziteze la cabinet, insa daca in spitalul de stat chiar NU exista echipamentele si tratamentele disponibile (management defectuos?!?), mi se pare in spiritul juramantului depus sa ii ofere o alternativa in loc sa ridice din umeri si sa spuna „nu se poate face nimic”.

    – subventie vs. decontare. Nu stiu (poate gresesc) ca statul sa subventioneze cumva vreo unitate privata. Subventie dupa mine inseamna „ia de aici niste bani ie baza unui proiect eligibil pe care ti l-am verificat si aprobat, voi veni periodic sa fac controale sa vad ca te-ai folosit eficient de ei”. Eu stiu ca spitalele private „deconteaza” niste bani de la CNAS post-factum (iar asta uneori cu mare intarziere, se stie). Adica RATB-ul nu da bani in avans celorlalti, ci pe baza unor bilete de 5 lei depuse de acestia la casierie, dupa ceva vreme intoarce catre privat 1.5 lei, pretul unui bilet „de baza” (sau de autobaza?)

    – pretul biletului in sine – nu am cunostintele necesare sa pot analiza componentele costului stabilit de RATB pentru biletul lui, insa am o vaga impresie ca nu include oaresce amortizari, investitii pentru dotarea cu aer conditionat, modernizarea flotei si completarea cu vehicule noi etc etc. Altfel probabil s-ar fi ajuns macar la un cost real de 4 lei.

    – daca din flota de X autobuze, RATB-ul ar fi dat un numar Y<X sa fie operate de catre altii, per total flota ar fi ramas tot la un numar de X unitati. Statiile de autobuze ar fi in continuare supra aglomerate. Dovada ca in continuare este nevoie de autobuze se vede cred si la stat si la privat, ambele "statii" mi se par destul de aglomerate (nu am fost niciodata singur in sala de asteptare la o policlinica privata, intotdeauna a fost nevoie de programare in avans; dincolo cred ca stie toata lumea cum e).

    – RATB-ul nu cred ca a dat altcuiva sa opereze flota sa de Mercedesuri – nu am dovezi, dar cred ca acolo unde s-au dat inchiriat catre privati diverse spatii, acestea au fost mai degraba modernizate si dotate la nivel de Mercedes de catre chiriasi.

    Stim cu totii ca orice decizie care este mai complexa decat a alege simplu intre alb si negru, nu poate sa aiba doar avantaje sau doar dezavantaje – nici aici nu cred ca se poate spune ca o astfel de decizie aduce doar avantaje (sau dimpotriva, e 100% gresita). Mi se pare trist insa ca onor guvernantii nostri, o data ajunsi pe scaunul de ministru, sa emane astfel de bule papale peste noapte, fara o minima consultare *PUBLICA* a specialistilor. Daca sistemului nostru de guvernare ii lipseste ceva, aceea cred ca este transparenta in folosirea banului public.

  7. Am intalnit, in toamna aceasta, ceea ce pare sa scape tuturor comentatorilor – fenomenul incompetentei generalizate a sistemului medical romanesc (a medicilor). In aceasta clipa poti plati cat de mult vrei, este inutil… Serviciu urgenta, medic matur (eufemistic – avea mai mult de 50 de ani) care sta de vorba cu fiul meu, in varsta de 19 ani, care avea urmatoarele simptome – livid, lesinase, scaun de culoare neagra. Concluzia medicului de urgenta – culoarea scaunului data de o salata mancata cu o zi inainte, lesinul si lividitatea datorate lipsei de calciu. Recomandari – extraveral si Calciu, Magneziu si Zinc. Asta in loc sa-l duca pe baiat la spital, de urgenta, pentru ca avea hemoragie interna….
    La spital medicii, plini de bunavointa, n-au reusit timp de 3 zile, facand endoscopie, colonoscopie, ecografie, sa identifice de unde vine pierderea de sange. Se hotarasera sa-l opereze pentru a afla. Noroc ca a intervenit un medic in varsta care, repetand endoscopia, a reusit sa gaseasca sursa hemoragiei si, astfel, sa se reuseasca rezolvarea problemei. In nici o clipa nu s-a pus problema banilor. Totul este legat de lipsa de cunostinte. Acest fapt nu se poate rezolva. Pentru ca nu mai avem nici sistem educational. Asa ca se pot face tone de legi. Cand serviciul de urgenta n-are minima procedura a transportarii pacientului la spital si a neluarii hotarariilor la domiciliu, sau necunoasterea modalitatilor de diagnosticare din lipsa de pregatire, nici n-are sens sa mai vorbim de sistemul medical. In Romania sa nu ne miram ca ajungem sa ii multumim lui Dumnezeu pentru reolvarea unei situatii medicale, in secolul XXI…. Noi suntem, inca, la mila lui. Pentru ca n-avem medici.

  8. Nici nu ar avea cum să fie diferit între stat şi privat, devreme ce sunt aceeaşi doctori. Scăderea nivelului are însă două cauze, nu faptul că „ne-am prostit” ca naţiune. Pe de-o parte, „înainte” selecţia era mult mai riguroasă fiindcă erau puţine locuri la facultate astfel că, inevitabil, acolo ajungeau vârfurile unei generaţii, filtrate de examenul de admitere. Acum, accesul la educaţia superioară s-a generalizat şi nu mai există nici un filtru prealabil. În al doilea rând, acum „porţile” sunt deschise, astfel că o parte din vârfuri îşi pot găsi împlinirea şi în altă parte. Inevitabil, media scade. Există soluţii la ambele probleme. Însă cred că, mai devreme sau mai târziu, lucrurile vor ajunge să se regleze, aşa cum s-au reglat şi în ţările tradiţionale pentru nemigraţie: Italia, Irlanda, Grecia.

  9. Pingback: Eterna reformare a sistemului sanitar românesc | Dealul Melcilor

Comments are closed.