În editorialul său de ieri, Ion Cristoiu propunea o ipoteză interesantă, şi anume că toate scandalurile mediatice ale începutului de an sunt în realitate provocate de liberali pentru a-şi creşte notorietatea şi pentru a-l pune pe Băsescu în ipostaza de scandalagiu incurabil. Astfel pusă în lumină, strategia liberalilor nu mi se pare deloc rea şi aşa se şi explică unele evenimente curioase.
Un element care întăreşte ipoteza asta este şi ştirea care a circulat ieri pe agenţii despre un liberal care îl dă în judecată pe premier fiindcă a fost schimbat din funcţie. Astfel, avem obligativitatea cercetării penale (desigur, dacă plângerea va fi considerată întemeiată şi cred că are toate şansele să fie considerată aşa) şi Traian Băsescu se va trezi pe masă cu dosarul lui Tăriceanu.
Ipoteza că este o provocare a liberalilor este întărită şi de faptul că – pornind de la premisa clamată chiar de către liberali că Justiţia face sluj la picioarele lui Băsescu – până acum nu avem nici un dosar al lui Tăriceanu, deşi în mod evident el putea fi agăţat cel puţin în dosarul Poşta, pentru care a fost suspendat Chiuariu, ca să nu mai vorbim că există deja precedentul Atanasiu. Deci, dacă Băsescu ar fi vrut cu adevărat să-l suspende pe Tăriceanu din funcţie în acest mod ar fi găsit o variantă (mai mult sau mai puţin transparentă).
Mai repede aş spune că Băsescu a acţionat invers, pentru a nu crea un scandal monstru. Dacă suspendarea unui ministru mai merge cum mai merge, suspendarea unui premier este prea din cale-afară şi va fi greu de înghiţit de populaţie, oricât de impopular ar fi Tăriceanu. De-abia aşteaptă presa liberă să strige „Dictatură!”. Nici nu ştiu ce implicaţii Constituţionale poate avea asta, însă este evident că pentru Traian Băsescu va fi catastrofal din punct de vedere al imaginii.
Practic, preşedintele culege ce a semănat şi s-ar putea ca nota de plată să devină tot mai încărcată.
În plus, strategia are drept rezultat eliminarea PSD-ului din competiţie, totul rezumându-se la disputa Băsescu-Tăriceanu, social-democraţii chibiţând de pe margine spectacolul.
Daca e asa, s-au gandit bine. Deja orice scandal ii face numai rau lui Basescu pentru ca lumea s-a cam saturat. Probabil ca momentul asta l-a mirosit si Nastase atunci cand a hotarat sa fie un pic mai vizibil si mai implicat. Asta il poate ajuta sa intre in acelasi grup anti-Basescu, si asta se poate dovedi de nepretuit mai tarziu. Daca asta devine imparteala politica din campaniile astea, pro/anti Basescu, o pozitie de mijloc cum este PSD acum nu te ajuta cu nimic. Votantii se vor polariza si cred eu ca vor ramane destul de putini aceia care vor vota pe alte considerente.
care e stirea cu liberalul care-l da in judecata pe Tariceanu ? unde o pot vedea ?
Aici.
multumesc 🙂
Eu am îndoieli. Ar trebui ca liberalii să dispună de o inteligenţă machiavelică. Şi nu-mi pot imagina care ar putea fi aceea. Dan Andronic?
Nope. Dan Andronic e doar „traducător” pentru „inteligenţa machiavelică”.
Oare vizibilitatea publica este in sine pozitiva? Is any publicity good publicity pentru liberali? As paria ca nu. A se observa toate discutiile astea despre taxa auto. Pot sa pariez ca aici liberalii pierd. Nu neaprat din cauza subiectului in sine ci din cauza modului tamp in care comunica cei mai multi dintre cei implicati…
Da şi nu.
Eu cred că liberalii au ajuns la punctul de minim, sub care nu mai pot scădea – în conjunctura actuală. Lăsând la o parte deficienţele de comunicare ale liberalilor, campania trustului SOV pe tema taxei auto va avea exact acelaşi efect pe care l-a avut campania împotriva lui Orban. Discreditarea şi mai tare a „organelor de presă” din dotare, ceea ce va face apărarea liberalilor şi mai uşoară.
Avem o puternică majoritate de oameni care nu prea se mai uită la TV, nu prea mai citeşte presă fiindcă „sunt toţi aserviţi politic”. Realitatea TV şi, până la un punct, chiar şi Cotidianul, aveau credibilitate şi erau considerate imparţiale. Acum s-a ales praful de această credibilitate, ca atare, influenţa lor în campanie va fi mult diminuată. De aceea, chiar dacă pare „bad publicity” în realitate nu este fiindcă cei care critică PNL nu mai sunt credibili.
Se vede aici mâna consultanţilor americani.