România este practic în al doilea an consecutiv de creștere economică, fie ea și anemică, oricum este mai mare decât media europeană. Însă, această creștere nu se reflectă deloc în viața de zi cu zi a românilor, care, din contră, pare să se deterioreze în continuare. Există un cumul de explicații:
1) Cel mai important aspect este structura economiei românești. Aceasta este dominată de companii multinaționale, care repatriază profiturile și nu au de ce să-și sporeasacă investițiile în țară sau să și le împartă cu muncitorii. Ei profită de o legislație mult prea permisivă, atât în ceea ce privește munca, cât și modalitățile de optimizare a profiturilor, dar, la fel de important, a unei mentalități păguboase, de la autorități la simpli cetățeni. Este de-ajuns să ne amintim cu câtă indignare este privit în fiecare an protestul muncitorilor de la Dacia (anul acesta indignarea a fost mult superioară anilor trecuți). De la autorități la simpli cetățeni, toți îi muștruluiau pe cei de la Mioveni că îndrăznesc să protesteze în loc să zică „Bogdaproste!” că au unde să muncească și un salariu „peste media pe economia națională”. În Occident, indignarea este inversă, și anul acesta am început să avem proteste șiu luări de poziție la adresa corporațiilor care au profituri de miliarde de dolari dar nu plătesc taxe și impozite.
2) Economia subterană. Am mai vorbit despre asta. În România, ea are rol de protecție socială, atât a „consumatorilor”, cât și a micilor companii, care nu oprea reușesc să facă față altfel într-o economie care favorizează doar afacerile mari. PSD a încurajat de fiecare dată cât a fost la putere economia subterană și creșterea acesteia se observă cu ochiul liber. Bon fiscal primești doar dacă îl ceri, au apărut oferte cu două prețuri (cu factură și fără). Înainte, aceste fenomene erau ceva mai discrete, acum sunt pe față de-a dreptul. De asemenea, există zone complet nefiscalizate, lăsate ca atare de toate guvernele care s-au perindat.
3) Statistica. Nu există date publice (și nu știm nici dacă pur și simplu ele există) cu privire la numărul real de locuitori, al angajaților din economie, al oamenilor care au un venit. Se vântură o cifră de 4,3 milioane de angajați, dar ea conține doar pe cei din firmele cu peste 4 angajați. Statistica vorbește de șase milioane de persoane ocupate/angajate. Nu avem date concrete despre numărul de persoane care nu au loc de muncă și trăiesc în România (fiindcă o parte sunt plecați, mai mult sau mai puțin temporar).