Principala reacție după congresul PSD a fost că partidul „s-a predat” serviciilor. Poate fi o variantă. Sau poate, pur și simplu nu avea variante. Mulți din afara partidului tind să vadă PSD prin prisma biasului anti, dar PSD rămâne o organizație-mamut, care servește, așa cum știe el mai bine, interesele unei părți semnificative a populației.
Din punct de vedere politic, par a se contura două variante de scenarii.
De multă vreme, viața politică românească este controlată de 3 partide. A fost PSD, CDR, PD, apoi PSD, PNL, PD, acum este PNL, PSD, USR. Este clar că USR reprezintă un segment care de vreo câțiva ani nu era reprezentat politic și care a devenit din ce în ce în ce mai semnificativ. Deci, este aici pentru a rămâne.
De partea cealaltă, avem PNL și PSD, cu, în linii mari, cam același tip de electorat. În 2012, PSD „înghițea”, PNL, în vreme ce în rolul USR era PD. La următoarele alegeri este clar că vom merge către o alianță PNL-PSD, împotriva USR, ceea ce se joacă în lunile următoare fiind doar rolul PSD.
Cele două variante ar fi:
a) PSD se mulțumește cu rolul de „balama” a PNL. Viorica Dăncilă este pe post de „apă sfințită”, nu face nici bine, nici rău. Din 27 mai au dispărut memele, glumele pe seama gramaticii ei, timid, ici-colo au apărut și mici laude. Este posibil să asistăm în viitor la o debarasare de facțiunea peremistă, care s-a conturat destul de bine la Congres, condusă de Pleșoianu. Este prima dată după ce Vadim Tudor căzuse în decrepitudine când această zonă naționalistă are un lider charismatic. S-a mai încercat acum câțiva ani cu Bogdan Diaconu, dar nu a avut succes. Pleșoianu poate avea și în mod cert există o zonă de electorat care poate asigura un 5-10% și are susținere în PSD de unde poate trage suport logistic și administrativ. PSD decontaminat și, eventual, unit cu Ponta, poate deveni parte a unui USL care să asigure guvernarea sub Johannis până cel puțin în 2024. Oricum, PNL și PSD au multe interese comune și colaborează bine.
b) PSD e în „piua”. Până la negocierea unui nou lider, până la reorganizarea internă, a menținut-o pe doamna Dăncilă în frunte pentru ca în spate taberele să negocieze. Principala lor problemă este că nu au un lider „european”. Până la un punct, acesta poate fi Ponta, însă este dificil de estimat dacă partidul îl va reaccepta. Un candidat gen Mircea Diaconu care să creeze ceva agitație la prezidențiale, nu ar avea succes, fiindcă s-a văzut foarte clar că mașinăria de vot a PSD este bătută la fundul gol de tabletele STS. (BTW, alegerile nu sunt nici acum validate oficial, deși europarlamentarii și-au luat mandatele. Toată lumea se face că se uită în altă parte, nu mai discută nimeni subiectul.) Un astfel de candidat ar putea însă să aibă rolul de a elimina din cursa pentru turul doi a candidatului USR ca să asigure victoria facilă a lui Johannis. Dacă PSD îl reasimilează pe Ponta, și-ar putea obține liderul care să-l mențină în joc, acceptând că anumite alegeri îi vor pe vecie inaccesibile.