Chestii despre Corona

Am făcut un sumar al datelor despre Coronavirus și COVID. Nu am stat să salvez sursele pentru toate informațiile, dar majoritatea sunt arhicunoscute.

  1. Debutul epidemiei este unul mult mai în spate decât primele cazuri confirmate oficial. Cele mai credibile date documentate indică octombrie-noiembrie pentru China, decembrie pentru Europa.
  2. Contagiunea este una atipică. Nu toate persoanele infectate dau mai departe virusul, dar avem și persoane super-spreader. La noi sunt documentate doar 2 cazuri, „milițianul” de la Gerota și tânăra de la Hunedoara, care sunt „responsabile” pentru peste 100 de cazuri de infectare conformate. Ulterior nu s-au mai documentat situații sau nu le-am mai reținut eu. Au existat și evenimente super-spreader: meciurile de fotbal din Anglia, Spania și Italia, mitingurile din Spania, concertele din Anglia. Explicația pare să fie că transmisia este favorizată de țipete/urlete/strigăte/cântece, ceea ce explică de ce transportul în comun nu pare să contribuie la răspândire, deși înghesuiala este destul de mare. Alte circumstanțe favorizante sunt locurile de muncă din spații cu frig – abatoare, industria alimentară sau zone unde se țipă mult din cauza zgomotului de fond (fabrici în care muncitorii lucrează prea aproape).
  3. În afară de cazurile de mai sus, nu sunt identificate cazuri de transfer în aer liber, magazine, spații publice, transport în comun.
  4. Copiii nu transmit mai departe. Numărul de infecții în rândul copiilor este foarte mic și este posibil să fie asociat cu alte afecțiuni favorizante.
  5. Categoriile de risc sunt clar identificate – persoanele în vârstă, boli cronice (afecțiuni cardiovasculare, diabet, obezitate).
  6. Majoritatea cazurilor provin din spitale și centre de îngrijire bătrâni. În rest, contacte familiale sau la locul de muncă, pe baza unei expuneri îndelungate sau contact direct.
  7. Bănuiesc că nu are rost să mai spun că nu este nici o conspirație, nici un „reset” universal. Explicația este una simplă, Chinezii s-au speriat de reacția lumii și au reacționat în stilul caracteristic regimurilor autoritare. În momentul în care au apărut relatări din țările europene, mass-media a indus așteptarea să se reacționeze la fel, și toată lumea a intrat pe modul monkey sees, monkey does. Ca în orice lucru necunoscut, nimeni nu are un plan bine stabilit dinainte, nu se cunoaște amenințarea (nici acum după jumătate de an nu sunt clare foarte multe detalii), nu se știe care este cel mai bun plan. Răspunsul se ajustează pe măsură ce apar informații noi. Privit retrospectiv, evident că apar alte soluții, alte variante mai optime. E celebrul proverb, după luptă, mulți viteji se-arată. În acest sens, comportamentul autorităților române se înscrie în linia comportamentului general, nici mai rău, nici mai bun. Și populația, în general, a avut un comportament corect.