Apropo de Pacepa

Pacepa

Apropo de moartea lui Pacepa. Cum ar fi fost evoluția României dacă acesta nu „defecta”?

Să punem și puțin context:

Anul este 1978, economia României este una în plin elan de dezvoltare. Aveam între cele mai bune programe TV, la Cinema și TV rulau filme americane de ultimă oră, Litoralul și stațiunile de la munte erau pline de turiști străini, celebrele suedeze și nemțoaice, aveam inclusiv un „boom” cultural – muzică, filme, literatură…

În plan politic, România era favorita SUA, în aprilie Ceaușescu se întâlnise cu Carter, după ce în 75 se văzuse cu Ford, în iunie era plimbat de regina Angliei cu trăsura ca să ne vândă Rombacul, eram membri FMI din 1972, prima țară din lagărul socialist…

Nu mi-am pus niciodată problema dacă defectarea lui Pacepa a influențat criza în care avea să intre România, ca urmare a celei de-a doua crize mondiale a petrolului, dar este posibil ca lucrurile să fi stat altfel dacă am fi rămas prieteni cu americanii.

În anii ʼ70, România a alocat investițiilor peste 30% din venitul național (33, 7%, respectiv 36%, pe cele două cincinale), caz unic în lume. Creșterea investițiilor (a fondului de acumulare, după cum se numea acest indicator în economia socialistă) s-a făcut, evident, în dauna sumelor pentru consum.

E de studiat ce impact au avut ruperea relațiilor pentru creditele în derulare, pentru investițiile în derulare. Când cu cât si cum s-a schimbat reeșalonarea datoriei externe și a dobânzii acesteia (față de scenariul uzual de re-eșalonare și chiar pentru noi credite de investiții). Aici sunt ceva detalii despre planurile lui Ceaușescu în relația cu americanii.

Apoi, cât de mari au fost sancțiunile financiare și economice (blocaj la exporturi etc.) și presiunile politice. Cele 7-12 afaceri in curs de finalizare – ar fi avut impact major (mai ales prin industria națională existentă, pe verticală și orizontală – metroul, canalul Dunăre Marea Neagră, combinatul de la Călărași, combinatul de oțeluri speciale de la Târgoviște…). Alte mari proiecte (pregătite strategic – care au devenit inutile, de exemplu rafinăriile).

Este de discutat și efectul în plan „personal” al familiei Ceaușescu, posibil să fi accentuat paranoia și să fi condus la înconjurarea de oameni mult mai prost pregătiți, dar de încredere. Practic, la un moment dat conducerea rămăsese exclusiv în familie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Comments links could be nofollow free.