„Cu toate eșecurile prezentului, cu toate nemulțumirile sociale, economice ale unei părți a populației care amplifică regretul după comunism, procentele catastrofice ale populației care mitologizează viața în comunism nu sunt doar rezultatul unui fenomen natural”, a scris Remus Ștefureac pe Facebook.
El spune că acest procent este o „consecință directă a războiului informațional în care ne aflăm, a cel puțin 10 ani de măsuri active serioase coordonate în mod direct de o putere ostilă, valuri de dezinformări, minciuni și manipulări grotești propagate pe toate canalele de multiplicare a informației, dar cu precădere pe rețelele sociale”.
„O campanie de destabilizare și vulnerabilizare socială care nu a fost combătută nici de stat și nici de societate, nici dinspre sfera publică și nici dinspre cea non-publică. O campanie împotriva căreia nu am construit nici capabilități și nici nu am alocat resurse pentru a construi anticorpii potriviți pe care nu îi putem găsi decât în atașamentul față de libertate, în buna guvernare, în patriotismul sincer, frate cu integritatea, cu cinstea și bunul simț, nu cu agresiunea și violența de import”, susține Ștefureac.
Una din problemele cu sondajul domnului Ștefureac este că e ca un bikini. Îți faci o idee, dar ți se ascunde esențialul.
De ce, nene Anghelache, de ce? Dar nenea Anghelache, cuminte, nu vru să ne spuie nimic. Explicația domnului Ștefureac cu rușii este corectă însă insuficientă. În lipsa altor date, dar judecând după marea frustrare națională că „suntem colonie” și că „nu contăm” îndrăznesc câteva idei.
1) Pe vremea aia „făceam chestii”. Nu doar mingi care nu erau rotunde sau mașini cu care nici măcar nu puteai pleca de la IDMS (Întreprinderea de Distribuire a Materialelor Sportive) că erau defecte din fabrică. Astea nu le mai știe nimeni, a rămas doar propaganda celebrului ARO cea mai tare mașină 4×4 din istorie. E vorba de „ctitoriile” comunismului, de la Casa Poporului la Transfăgărășan. Litoralul era mișto, hotelurile noi, cât de cât îngrijite, nu mizeria de azi. Nu contează că azi facem sute de kilometri pe an sau că economia exportă de 40 de ori mai mult. Nu se „vede”. Atunci se vedeau „combinatele” în care lucrau zeci de mii de oameni și care azi sunt rezidențiale. Azi oamenii „pleacă din țară că nu au unde să muncească”.
2) Pe vremea aia aveam „rezultate”. Eram campioni mondiali la vreo 6-7 discipline, Nadia, Năstase-Țiriac, Steaua (aia care nu e nici FCSB, nici echipa lui Talpan). Băteam Franța la rugby . Era o cultură mai vizibilă – România literară avea tiraje de sute mii de exemplare, apăreau la TV scriitori, emisiuni „frumoase” nu chiloțăreala de acum.
Sigur că există explicații raționale, că atunci sportul era una din puținele căi de a scăpa de sărăcie, de a vizita o țară străină și de a obține „aprobare” pentru o Dacie sau TV (de la un moment dat chiar color), cultura e ideologizată (dar a fost o perioadă în care Cenaclul Flacăra era decent și strânsese tot ce avea mai bun folkul românesc, aveai Phoenix, Sincron, Sfinx – o muzică cât de cât sincronizată).
3) Ceaușescu era modest. Asta nu ai cum să o bați. Palatul Primăverii cu toate „robinetele sale de aur” e o cocioabă amărâtă față de palatele „îmbuibaților” de azi. Mergea cu DaciaARO, nu cu vreun Lamborghini.
4) Era ordine și disciplină. Nici asta nu ai cum să o bați, că imediat te bătea Miliția. Nu că aș fi eu cine știe ce erou anticomunist, dar de 2 ori m-a tuns UTC-ul, deci da, tovarăși, era disciplină, umblam frumos în uniformă, fetele aveau cordeluțe, nu ca azi…
5) Partidul îți da casă și servici. Sigur că mai sunt comedii din vremea aia în care era satirizat modul în care ți se dădea casă și servici – cei care au medii între 9 și 10 sunt repartizați în localități unde oprește trenul, cei cu medii între 8 și 9 în localități prin care trece trenul, cei cu medii sub 8 în localități în care s-a auzit de tren. Dar ți se dădea. Și erai blocat acolo toată viața (ceea ce pentru unii probabil era un avantaj). Nu puteai să-ți dai demisia, nu puteai să te muți în altă parte (te trimitea Partidul la munca de jos dacă erai recalcitrant. Casa era a întreprinderii, nu a ta, dar măcar chiria era mică. Doar anumiți tovarăși aveau voie „proprietate personală”.
6) Ceaușescu conta la nivel internațional. Iar nu ai cum combate. Ceaușescu chiar a avut vreo 10 ani în care a fost un fel de broker de putere și a avut momentele lui. Faptul că i se neagă chestiile astea împreună cu faptul că România a avut sub comunism o perioadă de relativă bunăstare în deceniul 8 (cam de prin 68 până 78-79) fac cumva ca totul să pară că „ăștia ne mint tot timpul”.
Problema este că nuanțele au dispărut complet. Nu tot comunismul a fost întuneric (deși de prin 84 se lua curentul zilnic) și prezentându-l exclusiv în cheie negativă creezi disonanță cognitivă și la un moment dat e marcat ca propagandă și ignorat și ajungi la momentul în care 2/3 îți zic că nea Nicu era băiat ok. l-a stricat coana Leana, dar era băiat bun.
Pușca și cureaua lată ce ARO făceam odată…
