Nu știu încă dacă „prompting” a ajuns cuvânt în limba engleză, dar probabil e pe-aproape. Săptămâna trecută s-a lansat un nou AI, prilej cu care mi-au apărut în feed mesaje panicate gen „băbăieți, de data sta e groasă, dispar programatorii”. Nu împărtășesc acest optimism.
Pe la (foarte) începutul anilor ’90, după vreun an și-umpic de umblat prin diverse redacții mărunțele (între care merită menționat Meridian al domnului Victor Eduard Gugui, unul dintre cei mai mișto patroni de presă, avea și Baricada, o revistă mult mai cunoscută decât clona de Le Monde) am făcut la un moment dat pasul și am ajuns în „Liga Campionilor” adică în Casa Scânteii la „România liberă”. Printre luxurile de acolo era și departamentul de dactilografe, vreo 20 de persoane care lucrau în două schimburi. În Casa Scânteii până și lifturile erau încă operate de niște doamne, să nu cumva să apeși tu pe butoane cum te taie capul, iar etajele erau „stații” ca la autobuz. Luxul acesta nu a durat foarte mult (nici prezența mea pe-acolo), fiindcă după o vreme s-a primit o „donație” de Macuri care le-a scos din… pâine.
AI este acel Mac care scoate din pâine niște dactilografe de cod. Punând problema în termeni existențialiști, AI nu există 🙂 Sunt bucăți de… cod care pentru a „exista” au nevoie de un om care să-i ceară ceva. Așa cum la articolul meu eu eram autorul, nu doamna dactilografă care-l bătea la mașină, pentru a scrie cod sau a face ceva AI are nevoie de un om care să-i ceară și să-l îndrume.
Sigur că poate experiența mea nu e neapărat cea mai potrivită, nu sunt propriu-zis programator de meserie, e, cum se spune acum un „side hustle”, am făcut aproape exclusiv tool-uri interne, deocamdată, dar asta se va schimba curând, deci stați aproape 🙂
Pe de altă parte, însă, primul rând de cod l-am scris în 1990. Cod scris pe hârtie, pentru că abia din semestrul doi am ajuns la calculatoare, la ISPIF-ul din Berceni, să vedem dacă ce am scris pe hârtie mergea. Unele da, altele nu.
Revenind la chestiune, programarea nu înseamnă neapărat și scriere de cod. Înseamnă gândirea unei aplicații care rezolvă o problemă reală. Sigur că AI a evoluat și poate „clona” orice aplicație posibilă și imposibilă și în mod sigur scurtează drumul spre un MVP. Doar că „producția de cod” înseamnă o adevărată infrastructură care servește utilizatorul final. De aceea, nu cred că oamenii vor fi înlocuiți prea curând din industrie cu totul.
Și apropo de nevoie reală. Tot săptămâna trecută am primit două spamuri de la două firme diferite de „dezvoltare soft” cu aplicații similare din domeniul nostru principal de activitate. Admir entuziasmul, mă amuză naivitatea. Dacă oamenii ăia ar fi acordat cinci minute să discute cu cineva din domeniu ar fi aflat că nu o „aplicație” e soluția, mai ales că „aplicația” doar clonează un excel cu 2-3 formule. Au mai existat în trecut tentative similare care au răposat destul de rapid.
Și asta e de fapt problema industriei: inflația de aplicații inutile care țin ocupați niște oameni pentru chestii care nu servesc la nimic. Și abia asta va lovi mai puternic decât AI.
