Situația PSD

Deși teoretic PSD este (încă) cel mai important partid politic al momentului, în realitate puterea sa este nulă. Teoretic, de când este la guvernare, PSD amenință permanent cu ruperea coaliției, fără ca această amenințare să se traducă în ceva concret. Chiar umblă pe internet o memă cu orarul ieșirilor de la guvernare. Acum s-a terminat și cu bugetul să vedem ce va mai fi.

Ce a câștigat PSD în tot acest timp având acces la această putere? Cererile sale au fost de cele mai multe ori ignorate, iar electoratul său a pierdut pe linie prin măsurile guvernului. TVA majorat, introducerea CASS pentru categorii „sensibile”, proiecte prin „Anghel Saligny” blocate sau tăieri din administrația publică (primarii, motorul electoral al partidului, sunt cei mai nemulțumiți). 

Practic, PSD nu a livrat mare lucru electoratului și propriilor primari. Pe de altă parte, și reciproca este valabilă, primarii nu au mai livrat nimic pentru partid. Nu se poate bate cu pumnul în piept că prezența sa la guvernare a însemnat o reprezentare a votanților săi.

O victorie pentru PSD poate fi considerată acceptarea de către Nicușor Dan a numirilor procurorilor-șefi (Parchetul General, DNA și DIICOT) propuși de ministrul PSD al Justiției, Radu Marinescu, „susțin pentru Cotidianul atât surse din coaliția de guvernare, cât și din echipa prezidențială. Potrivit legii, șeful statului poate să respingă propunerile venite de la Guvern. Numele selectate de Ministerul Justiției au fost contestate, cu precădere în mediul online, de o parte a societății civile, în special de votații președintelui. Însă Nicușor Dan este de părere că un conflict cu PSD ar duce la ruperea coaliției de guvernare și chiar suspendarea sa din funcție. Pe de altă parte, șeful statului este ”vizibil îngrijorat” de modul în care va reacționa electoratul său fidel, foarte sensibil la problema Justiției, susțin sursele citate.”

Șeful statului este într-o situație în care oricum va pierde politic: fie respinge propunerile și intră în coliziune frontală cu PSD, gest care ar putea duce la ruperea coaliției de guvernare și, posibil, la suspendarea sa din funcție. Fie acceptă propunerile PSD și provoacă dezamăgirea votanților fideli, manifestată deja pe rețele sociale.

Altfel, Grindeanu este un lider și mai slab decât Marcel Ciolacu, partidul continuă să facă figurație politică pe tema noi am vrut dar Bolojan e rău. Un prieten a zis că „PSD e partidul frustrărilor provinciale”, de la Ponta încoace toți liderii săi fiind provinciali mărunți total nepregătiți pentru un rol la nivel central.

Situația PNL

În vreme ce toată lumea e atentă la Thuma, „scandalagiul-șef” al PNL, domnul Predoiu lucrează „pe sub radar”. Chiar dacă, pe motiv de război și haos în lume, vizita lui Predoiu în Statele Unite a trecut cumva pe sub radar, ea a fost de departe cel mai important eveniment al diplomației noastre în țara lui Trump. Întâlnirile avute de Predoiu au bifat aproape tot, cu excepția marelui blond. De la conducerea FBI și până la procurorul general, ori de la șefa DHS și până la șefa comunității de informații – ODNI, Predoiu a făcut un tur de forță. Și a fost unul care, fără un lobby susținut de serviciile noastre, n-ar fi fost posibil, în condițiile în care diplomația oficială, recte șefa MAE, nu a fost până acum în stare nici să prindă o pauză de cafea pe la Casa Albă. DE altfel, limitele doamnei Țoiu s-au atins rapid în modul în care a gestionat scandalul cu fata lui Victor Ponta unde i-au cedat nervii.

Predoiu este probabil cel mai convenabil lider PNL, atât pentru Nicușor Dan, cât și pentru PSD. Și asta nu pentru că Predoiu ar fi vreo minte luminată, însă nu e nici una atât de orbită de putere încât să nu înțeleagă că locul lui a fost și va fi mereu în linia a doua. Iar dacă asta se va petrece, Nicușor va avea nu doar un partid prezidențial, prin intermediul PNL, ci chiar și un partid balama prezidențială, adică USR.

Momentan, Bolojan ține tare guvernul, având și banii pe mână, putând astfel contra orice cârcotire. Pe de altă parte, el nu are la modul real un sprijin de nicăieri.

Situația USR

La „împărțeală”, USR a luat cea mai mare țeapă, fiind obligat de servicii soarta cea crudă și nedreaptă să cedeze cele mai multe posturi de ministru aripii Dan/Cioloș, decontând însă toate scandalurile. Și nu au fost puține. 

Eșecul lui Cătălin Drulă în București marchează o eroare de strategie gravă, ei fiind un partid care și-a construit identitatea politică pe votul urban, educat și exigent, iar Capitala a reprezentat întotdeauna terenul său cel mai fertil și emblematic. Pierderea acestui „ultim bastion” nu este doar o înfrângere electorală, ci semnul că formațiunea a ajuns într-o zonă critică, în care mesajul, liderii și strategia nu mai rezonează cu electoratul care cândva o împingea înspre o politică „mai curată”. 

Practic cam toate scandalurile din actuala coaliție au fost legate de un ministru USR. „Băiatul” acela de la Biotera (pe care nici măcar pe ea nu a terminat-o) care ajunsese ministrul Apărării (mai știe cineva cum îl cheamă fără Google?), ministra Mediului, acum ministra de Externe.

Problema USR este că practic în tot ce a făcut a demonstra că miniștri săi sunt la fel de incompetenți, la fel de „diplomați” pe la tot felul de particulare obscure, ciurde de sinecuriști scoși din foame de succesul politic.

Situația la AUR

AUR a fost preluat din mâinile pensionarilor securiști care l-au scăpat din mână pe guru Călin Georgescu de către „aripa nouă” (tânără?). 

Dan Dungaciu și Petrișor Peiu au devenit principalii purtători de mesaj ai AUR după marginalizarea fondatorilor partidului, însă profilul lor conturează, în opinia politologului Cristian Pîrvulescu, o agendă revizionistă periculoasă. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Pîrvulescu explică dedesubturile ascensiunii celor doi și mizele strategiei puse la cale de George Simion. Transformarea AUR într-un vehicul politic centrat exclusiv pe persoana lui George Simion a necesitat, conform profesorului Pîrvulescu, o ruptură brutală de trecutul organizațional al formațiunii. După înlăturarea fostului copreședinte, Claudiu Târziu, George Simion s-a debarasat și de fostul său angajator, Marius Lulea, omul care controla finanțele partidului.

Europa liberă spune că una din explicațiile trecerii lui Simion în plan secund sunt sute de procese pe care AUR le are cu foști membri nemulțumiți de modul în care partidul i-a tratat.

Conform portalului instanțelor de judecată, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) apare în peste 547 de cauze.

În multe dintre ele, partidul este dat în judecată de unii dintre cei care au fost aleși pe listele sale la alegerile locale. Motivul? Au fost dați afară din partid și astfel și-ar pierde funcțiile în administrația locală.

Într-un răspuns pentru Europa Liberă, purtătorul de cuvânt al AUR, deputatul Ștefăniță Avrămescu a precizat că, „în anul 2024 a fost retras sprijinul politic pentru 105 aleși locali, iar în anul 2025 pentru încă 10 din cei 3.721 de aleși locali AUR din toată țara”.

Dintre aceștia, patru ocupă funcții de viceprimari. Nu există niciun primar AUR căruia să îi fi fost retras sprijinul politic.

„În următoarele luni, AUR va comunica public doar despre soluții care vin să redreseze situația din țară și ne vom concentra pe viitoarea echipă de guvernare. Eu însumi, ca președinte al partidului, voi comunica mult mai rar decât v-am obișnuit, dar la fel de apăsat”, anunța George Simion pe 17 februarie.

Petrișor Peiu, în prim plan, și Dan Dungaciu, în cel secund, sunt cei care au preluat rolul de comunicatori. De exemplu, Peiu este nelipsit de la ieșirile publice oficiale de la Parlamentul României. Prin desemnarea lui Peiu într-o asemenea postură, partidul condus de George Simion încearcă să iasă din logica strictă de nișă antisistem și forțează intrarea în zona politică mainstream, o mutare obligatorie pentru a putea emite pretenții reale la guvernare. Deși AUR a crescut constant în sondaje, evoluția sa internă a scos la iveală un paradox. Partidul a câștigat procente, dar a pierdut anvergură la nivelul resurselor umane vizibile.

Pe de-o parte, este clară o încercare a AUR de a deveni prezentabil, pe modelul urmat anterior prin 2018 de USR, care să aducă partidul la guvernare împreună cu PSD fără a provoca un șoc extern. Asta în schimb poate duce la dezumflarea sprijinului electoral pentru că noul cuplu de la conducerea AUR nu are deloc tracțiune electorală, deci probabil viitorul său va fi similar PPDD, ApR lui Meleșcanu.

Pe de altă parte, însă mai poate fi o explicație. Simion și Călin Georgescu mizaseră pe trumpism, iar acum acest „steag” a fost preluat cu brio de Nicușor Dan, care s-a întâlnit și pare să fi primit la modul real binecuvântarea marelui blond, orice ar însemna acest lucru. Marele val pe care s-a aflat partidul a fost pur și simplu o scăpare a serviciilor secrete care între timp și-au reluat controlul și s-au regrupat în jurul lui Nicușor Dan.

În jurul AUR, dar și al PSD, dă târcoale și fostul premier Victor Ponta, care se agită pe margini încercând să reajungă în prim-plan. Nu cred că are șanse foarte mari. De la 40% acum câteva luni, AUR a ajuns în jur de 33-35% și pare să se retragă către zona clasică de psiho-pupu care la noi istoric este undeva spre 20%. Nu pentru că ar fi scăzut frustrările și nervii, ci pentru că o parte s-au prins că nu poate să livreze altceva decât postări pe Facebook.

UDMR, POT, ETC

Figuranți fără importanță. UDRM nu cred că mai are capacitatea de blocaj a unei reforme administrative în momentul de față, în rest, a redeveni un ONG neinteresant, mai ales că Victor Orban e în curs de plecare de la cârma Ungariei (oricum detașarea UDMR de Orban e mai veche).

Președintele Nicușor DAN

Părea aproape imposibil ca după un președinte „ficus” să ai ceva și mai inactiv, dar uite că se poate. Mai avem o lună și-un pic și domnul Nicușor Dan va face un an de stat la Cotroceni, perioadă în care în afară de numirea lui Bolojan și câteva gafe de protocol (mult exagerate și „viralizate” de celebra „o anumită parte a presei”) efectiv nu are nimic de raportat. Nu a numit încă noi conducători ai serviciilor de informații, a asistat pasiv la „bătăliile” din Justiție, iar în materie de politică externă a făcut figurație.

Din când în când apar diverse opinii că omul joacă un șah 7D cu planuri și strategii care mai de care mai sofisticate, doar că nu se întâmplă la final nimic concret. A bifat întâlnirea cu Trump, s-a plimbat pe la NATO și CE, pe la ceva reuniuni fiind un fel de vărul ăla d Ela țară pe care ești obligat să-l inviți la nuntă dar nu-l bagă acolo nimeni în seamă.

Nu cred că mulți dintre cei care l-au votat aveau ceva pretenții de la el. Până la urmă, omul nu făcuse nimic 5 ani la București, care erau șansele să facă ceva la Cotroceni? Lumea l-a votat, și ar fi votat-o inclusiv pe Lasconi, ca să nu iasă nebunul. As a side note, cred că madam Lasconi ar fi fost mai bună.

Fostul președinte Traian Băsescu a încercat să-l preia „pe persoană fizică” (neavând vreun partid de când nu mai are nici funcție și nici nu poate să-și apere neamurile de pușcărie), se tot bagă în seamă cu analize viralizat ca un consigliere din umbră, dar nu are cu cine să se înțeleagă. Bine, probabil Băsescu vrea doar să se dea mare și să nu sfârșească în pușcărie.