Strategia PNL şi PSD de a ignora PD-ul pare să dea în continuare roade. Toate încercările democraţilor de a intra în joc eşuează în penibil, cum este proaspăta moţiune de cenzură introdusă complet aiurea. Criza economică mondială acutizează dezbaterea în plan ideologic, acolo unde democraţii sunt complet în aer datorită greşelii strategice din 2005.
În plus, democraţii ies în faţă cu Stolojan, o persoană care a reacţionat nepotrivit în două situaţii de criză: celebra naţionalizare a valutei, un subiect nu întâmplător foarte prezent în dezbatere acum, şi „îmbolnăvirea” dinaintea alegerilor din 2004.
Nici Traian Băsescu nu-i poate ajuta foarte mult. Cu ocazia alegerilor locale, implicarea preşedintelui în campanie a fost prezentată ca o catastrofă pentru democraţi, cei doi candidaţi susţinuţi puternic de el pierzând alegerile (deşi în opinia mea, Vasile Blaga nu ar fi intrat nici măcar în turul doi fără implicarea preşedintelui).
Strategia de campanie a democraţilor pare să lipsească cu desăvârşire. Interviul de luni din Evenimentul zilei al lui Vasile Blaga este halucinant prin prostiile debitate în cel mai autentic stil caragialean. Cea mai mişto declaraţie este: „Dar nu este problema noastră. Partidul Democrat Liberal, ţin să vă amintesc, e în opoziţie. Guvernul a intrat în acest joc, guvernul să iasă din el.” De asemenea, democraţii insistă pe „cei 322”, din care o parte se regăsesc pe listele lor, pe demonizarea lui Ion Iliescu (chiar credeţi că subiectul mineriadei şi al revoluţiei din decembrie au revenit brusc pe agendă?). Numai că în situaţia turbulentă din economia mondială mai degrabă te izbeşte prin inadecvare.
Discursul recent al premierului Tăriceanu (desigur, demagogic, dar adecvat în context), apelurile la seriozitate, ponderare şi responsabilitate, contrapuse discursului (la fel de demagogic, dar, în plus, mai degrabă iresponsabil) al lui Mircea Geoană are toate şansele să aducă PNL o parte însemnată din electoratul votant al PD. Asta pentru că democraţii vor fi principalii perdanţi ai absenteismului masiv care se prefigurează. PNL are nucleul său dur de votanţi care va veni la vot indiferent de situaţie, iar restul care îl vor vota vor veni în urma „pomenilor electorale” şi a presiunilor administraţiei locale. Cam la fel stau lucrurile şi la PSD. Astfel, dacă social-democraţii pot spera la cel puţin cele 2,2 milioane de voturi (cât au avut la locale), PNL poate spera spre un cel puţin 1,5-1,6 (1,45 milioane de voturi la locale, iar faţă de locale creşterea în sondaje este de cca 4% şi poate fi chiar mai mare). UDMR va lua în jur de 700,000 şi alte vreo 500,000 se vor duce către PRM, PNG şi alţi wanabe. La o prezenţă la vot de 7 milioane de alegători, PD poate spera la un maxim 2,1 milioane de voturi (la alegerile locale au fost 7,8 milioane voturi în primul tur). Personal, nu cred că vor fi mai mult de 6,5 milioane. You do the math. Calculul de mai sus este consistent şi cu situaţia de la locale când în sondaje PD era cotat la 36 şi a obţinut 28, acum este cotat la 32 şi va obţine undeva spre 23-24. În plus, am serioase dubii că un Talpeş, de exemplu, chiar şi plasat într-un colegiu „sigur” va aduce suficiente voturi, la fel ca şi candidatul „de vitrină” Paleologu.
Un lucru bun la actuala campanie electorală este că îl scoate aproape complet din ecuaţie pe Traian Băsescu şi mută dezbaterea într-o zonă „ideologică”. Chiar dacă acesta va încerca într-un fel sau altul să reintre în joc (şi sigur o va face) va fi „din alt film”.
Da, ştiu, partidele româneşti nu au nici în clin, nici în mânecă cu ideologia dar, până la urmă, formele ajung să creeze fondul şi o discuţie despre abordări ideologice (oricât de fanteziste şi de departe de „ideologia pură” ar fi ele) sunt de preferat eternelor dezbateri despre vorbele unor persoane. La urma urmei, pentru a avea o clasă politică mai responsabilă va trebui să existe şi o societate mai responsabilă. Atâta timp cât alegătorii se lasă cumpăraţi cu un mic şi-o bere, nu poţi avea pretenţie.