Eu nu vad nicaieri urma de intelectual autentic in nici unul dintre texte, doar „labe triste” ambele:) E greu sa gasesti vreo urma de rationament intre „ura lui Patriciu” si „cea mai gretoasa realitate din ultimii 15 ani”. Eventual diferenta e ca Mircea Cartarescu scrie (aiureli) din frustrare si dezgust (ceea ce departe de a fi marca unui „intelectual autentic”) iar H.R. Patapievici scrie (tot aiureli) din pretentia de a intelege mecanismele oamenilor politici ca pe o telenovela. Daca ar trebui sa aleg l-as alege pe cel din urma pentru ca nu sunt deloc amator pentru porcire fara discriminare:)
Mie articolul lui Mircea Cărtărescu îmi pare lucid şi realist (dincolo de exagerările poetice).
Mie tocmai forma asta de pseudo-luciditate care se traduce prin „totul e de rahat” (de la politicieni pana la omul de rand) la care s-au dedat multi nu imi pare deloc lucida si nicidecum demna de un „intelectual autentic”.
Eu pot admite mai usor ca unui intelectual i se pare ‘totul de rahat’ decat ca unui intelectual i se pare ca lumina vine dintr-un singur punct (in cazul nostru, din dealul Cotrocenilor).
Cristian Banu, mă întreb ce ţi se pare lucid şi realist în ce scrie Cărtărescu? Esenţa e aceeaşi ca şi la Patapievici: „moarte PNL!”. Apropo, tu ai fost candidat la alegerile parlamentare din partea liberalilor sau e o coincidenţă de nume?
Noroc cu lămâia liberală, altfel aş vărsa când mi-aş aminti de Mungiu, TRU, Cărtărescu, Patapievici şi ceilalţi. Cu asemenea intelectuali s-au construit toate dictaturile. Ei sunt întruchiparea intelectuală a „omului nou”.
P.S. Implicit interesele comerciale.
@Dan
Nu cred că „totul e de rahat” caracterizează textul lui Cărtărescu. Ambii trebuie priviţi şi prin prisma textelor trecute. HP s-a plasat în categoria „eu ling mai bine decât TRU”, excluzând orice demers critic. Mircea Cărtărescu şi-a asumat simpatia pentru Traian Băsescu, dar întotdeauna a făcut-o din perspectiva „răului cel mic”. Niciodată nu a negat problemele lui TB sau ale PD. Altfel, desigur, este (un mare) poet şi uneori abuzează de metafore.
@Liviu
Same here
@Roxana
Nu cred că esenţa textului lui Cărtărescu este moartea PNL (care, de altfel, este o posibilitate destul de serioasă). În rest, lingăi au existat în toate regimurile. Sunt o specie foarte rezistentă şi foarte adaptabilă.
@Cristian
OK, sunt de acord cu diferentierea pe care o faci intre cum cei doi s-u raportat fata de Traian Basescu. In schimb toata chestiunea luciditatii si a luarii de pozitie publice a unui intelectual – ca pana la urma despre asta tot discutam – eu o vad in felul urmator (si am scris-o de mai multe ori) : avantajul unui intelectual fata de „omul de rand” sunt tocmai uneltele suplimentare de care dispune pentru a intelege si interpreta lumea, ceea ce se intampla in jurului lui, inclusiv actualitatea. Dar cand o luare de pozitie a unui „intelectual autentic” se transforma in a repeta mecanic eternul „toti sunt hoti si corupti, o imagine a ce suntem noi – aka poporul – cu adevarat” devine absolut penibil. Si nu cred ca e un semn de luciditate o astfel de atutidine similara cu incapacitatea de a sesiza si cele mai elementare nuante. Dl. Cartarescu faci si el parte dintre cei care au doar certitudini, ca sa fac referinta la un alt post de-al tau.
@Liviu
Acestea doua sunt doar extremele si rezultatul ambelor feluri de a vedea lucrurile este acelasi : nu au nici un interes pentru ca nu spun absolut nimic nou. Si ambele sufera de bias-uri evidente. Cum ziceam si in comentariul anterior, lipseste complet capacitatea de a prinde si intelege nuantele.
Comments are closed.
Acest site utilizează doar cookie-urile obișnuite generate de WordPress și Google Analytics. Dezactivarea lor poate afecta experiența de navigare. AcceptRead More
Politica de confidențialitate și cookies
Privacy Overview
This website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
Eu nu vad nicaieri urma de intelectual autentic in nici unul dintre texte, doar „labe triste” ambele:) E greu sa gasesti vreo urma de rationament intre „ura lui Patriciu” si „cea mai gretoasa realitate din ultimii 15 ani”. Eventual diferenta e ca Mircea Cartarescu scrie (aiureli) din frustrare si dezgust (ceea ce departe de a fi marca unui „intelectual autentic”) iar H.R. Patapievici scrie (tot aiureli) din pretentia de a intelege mecanismele oamenilor politici ca pe o telenovela. Daca ar trebui sa aleg l-as alege pe cel din urma pentru ca nu sunt deloc amator pentru porcire fara discriminare:)
Mie articolul lui Mircea Cărtărescu îmi pare lucid şi realist (dincolo de exagerările poetice).
Mie tocmai forma asta de pseudo-luciditate care se traduce prin „totul e de rahat” (de la politicieni pana la omul de rand) la care s-au dedat multi nu imi pare deloc lucida si nicidecum demna de un „intelectual autentic”.
Eu pot admite mai usor ca unui intelectual i se pare ‘totul de rahat’ decat ca unui intelectual i se pare ca lumina vine dintr-un singur punct (in cazul nostru, din dealul Cotrocenilor).
Cristian Banu, mă întreb ce ţi se pare lucid şi realist în ce scrie Cărtărescu? Esenţa e aceeaşi ca şi la Patapievici: „moarte PNL!”. Apropo, tu ai fost candidat la alegerile parlamentare din partea liberalilor sau e o coincidenţă de nume?
Noroc cu lămâia liberală, altfel aş vărsa când mi-aş aminti de Mungiu, TRU, Cărtărescu, Patapievici şi ceilalţi. Cu asemenea intelectuali s-au construit toate dictaturile. Ei sunt întruchiparea intelectuală a „omului nou”.
P.S. Implicit interesele comerciale.
@Dan
Nu cred că „totul e de rahat” caracterizează textul lui Cărtărescu. Ambii trebuie priviţi şi prin prisma textelor trecute. HP s-a plasat în categoria „eu ling mai bine decât TRU”, excluzând orice demers critic. Mircea Cărtărescu şi-a asumat simpatia pentru Traian Băsescu, dar întotdeauna a făcut-o din perspectiva „răului cel mic”. Niciodată nu a negat problemele lui TB sau ale PD. Altfel, desigur, este (un mare) poet şi uneori abuzează de metafore.
@Liviu
Same here
@Roxana
Nu cred că esenţa textului lui Cărtărescu este moartea PNL (care, de altfel, este o posibilitate destul de serioasă). În rest, lingăi au existat în toate regimurile. Sunt o specie foarte rezistentă şi foarte adaptabilă.
@Cristian
OK, sunt de acord cu diferentierea pe care o faci intre cum cei doi s-u raportat fata de Traian Basescu. In schimb toata chestiunea luciditatii si a luarii de pozitie publice a unui intelectual – ca pana la urma despre asta tot discutam – eu o vad in felul urmator (si am scris-o de mai multe ori) : avantajul unui intelectual fata de „omul de rand” sunt tocmai uneltele suplimentare de care dispune pentru a intelege si interpreta lumea, ceea ce se intampla in jurului lui, inclusiv actualitatea. Dar cand o luare de pozitie a unui „intelectual autentic” se transforma in a repeta mecanic eternul „toti sunt hoti si corupti, o imagine a ce suntem noi – aka poporul – cu adevarat” devine absolut penibil. Si nu cred ca e un semn de luciditate o astfel de atutidine similara cu incapacitatea de a sesiza si cele mai elementare nuante. Dl. Cartarescu faci si el parte dintre cei care au doar certitudini, ca sa fac referinta la un alt post de-al tau.
@Liviu
Acestea doua sunt doar extremele si rezultatul ambelor feluri de a vedea lucrurile este acelasi : nu au nici un interes pentru ca nu spun absolut nimic nou. Si ambele sufera de bias-uri evidente. Cum ziceam si in comentariul anterior, lipseste complet capacitatea de a prinde si intelege nuantele.