Ziarele de azi anunţă cu vibrândă emoţie măsura BNR de „relaxare” a creditării. Uite domne’, BNR înţelege ce se întâmplă şi vrea să ajute economia. Oau! Măreaţă realizare! WTF? În condiţiile în care „bă băieţi, dacă voi vreţi să aceptaţi un grad de îndatorare al ţugulanului care vrea casă, noi vă dăm voie, că doar sunt banii voştri şi e treaba voastră cum îi aruncaţi pe fereastră” reprezintă o relaxare, atunci da, BNR ne relaxează. de nu se poate. Numai că, mai ales la creditele ipotecare, nu gradul de îndatorare era problema. Ci costul banilor. Ce bancă s-ar risca acum să accepte un grad de îndatorare de peste 50% pe termen lung?
8 comments to “BNR şi „relaxarea” creditării”
Se vor risca destule banci sa acorde credite cu un grad de indatorare peste 50%. Vom vedea dupa ce vor intra in vigoare noile norme.
just thinking:
e vorba doar de credite noi … cu norme relaxate …. sau e si o discutie pe vechile credite … unde reevaluarea nu mai gasea creditorul in „gradul de indatorare” fixat. Stiti voi: curs in crestere, venituri in lei, credit in valuta … limita in procent fix putea fi o problema matematica.
@Paul, este posibil să ai dreptate. Acum, este şi o chestie de aritmetică – vorba lui Cristi Pârvan – că 60% din 3000 de euro mai lasă în buzunare 1200, adică un venit OK pentru un trai rezonabil pentru o familie.
@Cristi Pârvan
E vorba de credite noi. Multe din creditele vechi – mai ales cele cu dobândă puternic subvenţionată – duc ca la expirarea perioadei promoţionale clientul să iasă din limita iniţială. Dacă mai adăugăm şi efectele devalorizării, riscurile cresc. Un calcul simplu – la un credit imobiliar cu dobândă promoţională, rata era de 360 euro. După promoţie, rata ajunge la 500. Astfel, ajunge de la 1300 (cursul de 3,6) la o rată de 2150 (la 4,3). Practic, aproape dublu. Astfel de modificări sunt suficiente pentru a da peste cap orice familie, mai ales dacă are salariile fixate în lei (cum au cei mai mulţi).
Si asa se invata capitalismu, prin practica. Care practica inseamna a pierde bani.
„Relaxarea” vine ca raspuns la cererile repetate ale bancilor. BNR nu a facut altceva decat ca s-a spalat pe maini de problema. mai departe crezi ca mai conteaza de unde fac bancile rost de bani?
De ce avem nevoie de o banca centrala? De ce avem nevoie de reglementari si garantarea depozitelor?
nu ar fi mai simplu si eficient sa rezolva piata aceste probleme? ah, pentru ca suntem niste socialistocomunisti cu aere de capitalisti. Oare mai exista tari in care functioneaza ceva cat de cat asemanator cu un sistem capitalist? (as fi zis Hong Kong inainte de chinezi)
Jan, scuze, nu ştiu de ce comentariile tale ajung la moderare.
În mod normal, o bancă centrală trebuie să supravegheze în primul rând moneda naţională – masa monetară, inflaţia (stabilitatea preţurilor), rata de schimb. Apoi, este şi un „împrumutător de ultimă instanţă” pentru sistemul bancar. Din păcate BNR gestionează prost moneda naţională. Sunt câteva ciudăţenii care se întâmplă din octombrie încoace, de la intervenţia ei pe piaţa valutară, pe care nu prea mi le explic. Dar despre asta o să scriu când o să înţeleg eu însumi ce se întâmplă.
Ai pus punctul e I .
Costul creditelor creste artifical prin diverse comisioane , taxe etc.
Acest lucru poate ascunde fie o slaba capacitate profesionala fie o disperare dupa profit.
Daca comparam costurile pe piata romaneasca cu cele de pe piata franceza, greceasca, austriaca vom observa imediat ca ele sunt mai scazute dar numarul de taxe perceput de banci este mult mai mare!