Puncte-puncte

  • Creşterea foarte mare a dobânzilor, coroborată cu presiunea pe leu şi cu faptul că banii atraşi nu prea se regăsesc în creditare, mă fac să cred că foamea de lei a băncilor are o altă explicaţie: alimentarea vistieriei băncilor-mamă. În aceste condiţii, păstrarea rezervelor minime obligatorii la un nivel ridicat de către BNR nu este o idee chiar atât de rea. Pe de altă parte însă, nici o restricţie administrativă nu poate opri organizaţiile private să dispună aşa cum doresc de banii lor (în sensul că acestea vor căuta permanent portiţe de scăpare) şi este de văzut dacă nu cumva devalorizarea monedei naţionale şi creşterea foarte mare a dobânzilor nu produc un rău mai mare decât ar fi produs lăsarea capitalului să circule.
  • Creşterea CAS cu 3,3 pp (cca 10%) este o măsură care denotă disperarea. Ca efect, vor creşte încasările pe termen scurt (o lună, maxim două), dar pe termen lung va alimenta şomajul şi munca la negru. Când firmele disponibilizează în masă şi disciplina fiscală scade ca urmare a blocajului financiar, cât de idiot poţi să fii crezând că o majorare a taxelor va creşte veniturile? La fel şi creşterea accizelor la ţigări şi celelalte produse. În plus, asmuţirea gărzii financiare pe firme (doi dintre clienţii mei sunt sub control de o săptămână) întăreşte ideea de disperare şi lipsă de soluţii. Am înţeles că şi poliţiştii au plan la amenzi. De unde rezultă că încasările din trimestrul patru au fost foarte slabe. Nu-mi este foarte clar cum se aşteaptă guvernul Băsescu să aibă o creştere cu 25% a veniturilor din CAS în condiţiile în care, pe de-o parte, cresc doar cu 10% CAS, iar pe de altă parte şomajul va creşte (cel puţin 100.000 de persoane estimate chiar de Guvern, deci o scădere de cca 200 milioane lei numai din şomajul aşteptat) şi activitatea economică se va reduce oricum (deci inevitabil vor apărea întârzieri). Ca să nu mai vorbesc de faptul că un sfert din angajaţi sunt chiar ai statului, deci creşterea CAS se va reflecta şi în creşterea cheltuielilor cu salariile.
  • O altă estimare complet nerealistă o reprezintă creşterea veniturilor din TVA şi impozitul pe venit cu 9% fiecare, asta în condiţiile în care se vorbeşte de o creştere economică de 2% sau chiar mai puţin. Ochiometric, veniturile la buget sunt supraestimate cu cel puţin 10 miliarde de euro în varianta optimistă şi cel puţin 20 într-o variantă realistă (anul trecut, venituri de 61 miliarde, anul acesta venituri de 76 miliarde). Practic, guvernul Băsescu repretă aceeaşi manevră făcută de guvernul Tăriceanu, umflarea artificială a veniturilor statului pentru a stimula nişte cheltuieli, după care va veni nota de plată. În aceste condiţii, un deficit bugetar de 7,5% din PIB cât estimase CE devine o variantă optimistă.
  • Cele două sondaje apărute pe piaţă nu mi se par „făcături”. Sunt doar măsurători ale susţinerilor de care se bucură partidele. În condiţii electorale, lucrurile se mai schimbă. Personal, mă îndoiesc că după amatorismul de care dă dovadă guvernul Boc Băsescu, PD şi preşedintele premierul mai au vreo şansă, mai ales că nota de plată va veni în ajun de alegeri prezidenţiale. Nu aş exclude varianta alegerilor prezidenţiale anticipate odată cu europarlamentare, urmate de alungarea PSD de la guvernare, transformându-l în ţap ispăşitor…
3 comments to “Puncte-puncte”
  1. Comentarii de mult bun simt. Ca la buget se pluteste mi-e clar, dar nu am prins faza cu sondajul. care era de fapt scopul? … pe mine deja unele lucruri ma depasesc 🙁

  2. Scopul sondajului? Nu cred că era vreunul, nici la CCSB, nici la INSOMAR. Scorul superior al PD este explicabil fiindcă prin câştigarea alegerilor şi ajungerea la guvernare au mai recuperat ceva din cei „nehotărâţi”. În toată perioada de după alegeri, în PSD au fost şi sunt încă disensiuni mari, astfel explicându-se de ce nu au profitat în aceeaşi măsură cu PD-ul. PNL a intrat într-un con de umbră şi nu a fost prezent în dezbateri, în plus mai contează şi gălăgia făcută de guvernanţi cu privire la „dezastrul lăsat în urmă” de liberali… Aici e ceva dubios la mijloc, fiindcă cifrele nu prea se leagă, dar, mă rog, cine să-l creadă pe Vosganian (în afară de mine 😀 )

Comments are closed.