De când a început degringolada trustului RC se tot discută despre soarta mass-mediei. Ba că şi-o merită, ba că nu şi-o merită, ba trebuie impozitată corect, ba nu trebuie impozitată… Problema mass-mediei româneşti este că nu este gândită ca un business care să scoată profit ci ca orice altceva. În „ţările cu apă caldă”, presa se susţine prin publicitate. La noi, e ţinută de patron, iar publicitatea e un moft. Acum, că patronii ajung la fundul sacului, se trezesc că nu vrea nimeni să-şi facă publicitate şi un clip la ProTV e nici 200 de euro.
Este de ajuns să te uiţi la ce reclame sunt în presa „de dincolo” şi ce reclame sunt în presa de la noi. La noi vezi numai ieftinăciuni, detergenţi „populari”, bere ieftină, cartele pentru mokangii, iaurturi care uşurează căcarea, medicamente pentru căcare. Aţi văzut vreo reclamă la vreun laptop? La vreun serviciu premium? 90% dintre voi primiţi pe mail minim 5-6 „reclame haioase” la diverse produse. Aţi văzut vreuna la vreo televiziune din România? Sigur că nu. Televiziunea „poporului”, pe care toate celelalte se străduie să o imite nu are nici o reclamă. De ce? Simplu! Cine se uită la OTV nu are nevoie de reclame ca să ştie ce să cumpere, fiindcă oricum nu cumpără decât strictul necesar şi ce e mai ieftin. Scăzând calitatea conţinutului, a scăzut calitatea celor care mai pot să-şi facă reclamă. Au dispărut de pe piaţa consumatorilor „oamenii normali”. Cei care decid dacă îşi cumpără un laptop Dell sau Toshiba. Dacă îşi cumpără Octavia sau Jetta. Dacă iau un Nokia sau un SonyEricsson or vreun HTC. Aceştia nu se mai uită la televizor şi nici ziare nu cumpără. Mai iau ocazional cartea sau DVD-ul de la Adevărul or Jurnalul însă ziarul în sine nu mai ajunge acasă. Între Gazeta sporturilor şi Libertatea procentul ţâţelor este net în favoarea GSP. Găseşti acolo viaţa intimă a tuturor sportivilor, dar ca să afli când a dat Mutu gol trebuie să-l angajezi pe Sherlock Holmes. Ca să nu mai vorbim de sporturi exotice ca tenisul sau ciclismul. Mă rog, la tenis e Şarapova şi românca aia cu ţâţe mari care s-a operat recent. Iar la ciclism e Armstrong care s-a operat la coaie de cancer. În afară de brandurile pentru oligofreni şi fomişti, cine să-şi pună marca pe asemenea gunoaie? Fernando de la Caransebeş sponsorizat de HP? Producând gunoaie, presa românească s-a îndepărtat de cei care au bani. De cei care produc cu adevărat. Ceea ce însă s-a pierdut este obiciul consumului. Odată dezvăţat să cumpere ziare sau să se uite la TV publicul va fi foarte greu recuperat.
Foarte fain articolul. Ultima reclama misto, dar cu adevarat misto, nu „Maxim am spus!”, a fost cu mult timp in urma si i-as acorda titlul celei la Unirea cu antologicul Dorel, care era tot o reclama ieftina la o bautura si mai ieftina. Cognac muncitoresc…
cacat, nu s-a indepartat de nica, asta e populatia romaniei, fals rationament!
Un pic exagerat cu reclamele. Sunt şi reclame la produse premium, nu doar la detergenţi, bere ieftină şi iaurt cu efect laxativ. Pe partea de conţinut însă, lucrurile sunt cât se poate adevărate. Eu acum am televizorul în faţă dar e stins. Nu mai suport să văd mutrele expirate ale prezentatorilor de ştiri care citesc de pe prompter numai crime, ţepe şi manele. Iar în emisiuni să văd tot felul de curve ordinare ridicate la rang de vedetă! Ca să adorm, mai dau drumul pe cea mai plictisitoare chestie posibilă şi setez tv-ul să se oprească în 20, 30 de minute.
nicio pagubă. cine se va adapta, va supraviețui. cine nu, își merită soarta
@Camil
odată dispărută obişnuinţa consumului, ea va fi creată foarte greu.
@George,
mărturisesc că nu mă uit la TV decât involuntar – când sunt undeva şi este deschis. Chiar sunt curios la ce produs ai văzut reclama.
@Petrov
Te înşeli.
@dezinformat
De la reclamele cu Gyuri Pascu de pe vremea Conexului, Vodafone e jenant în materie de comunicare.
Pingback: polimedia.us/fain/
nu ma insel, populatia romaniei e majoritar saraca, n-am nevoie de statistici, oricine stie asta. saracie, cultura, presa… cum plm sa-i vinzi unui om care castiga 600 ron laptopuri de 5000 ron prin ziare? ii vinzi tampoane si vin ieftin, sticla de 1 milion. alcool, droguri legale, telenovele, spalari de creier.
Şansele ca populaţia săracă de care vorbeşti tu să se uite la televizor sunt mult mai mici ca un normal, cu un serviciu obişnuit şi salariu mediu să se uite la televizor. În plus, nivelul de trai a crescut destul de mult astfel că săracii de acum sunt ceva mai răsăriţi decât cei de-acum 10 ani. Polarizarea socială creşte nu fiindcă unii nu se dezvoltă deloc şi unii prea repede, ci doar fiindcă unii se dezvoltă mai lent decât alţii.
Nostalgia după comicii Epocii de Aur şi succesul filmelor de atunci arată că există o cerere nesatisfăcută care se hrăneşte nostalgic. Neavând la ce să mă uit acum la TV, mai văd un Toma Caragiu, un Amza Pellea, un Dinică, un Moraru, un Şt. Mihăilescu Brăila sau Dem Rădulescu…
presa nu moare, se transforma. oricat de comic pare, asta e adevarul.
din nou gresit, cu cat populatia e mai saraca cu atata se uita mai mult la tv. oamenii normali cu serviciu care se uita la tv is chiar populatia saraca.
Sustin ce zice Petrov, tin minte socul de-a descoperi ca prin Brazilia jumatate din case nu aveau frigider, dar 95% aveau televizor.
Televiziunea e absolut mai privita de cei saraci.
@Petrov, m-ai pierdut. Adică cum oamenii cu serviciu sunt populaţia săracă?
În România, populaţia săracă este preponderent în rural, or acolo consumul de media este relativ redus, de aia nici nu e măsurat fiindcă populaţia aia nu contează dpdv al consumului.
nu inteleg cum poti ignora populatia saraca cu slujbe, in care intra inclusiv toti profesorii, dar si alti nenumarati salariati de la orase. populatia saraca e preponderenta rural? asta de unde rezulta? inteleg ca populatia rurala reprezinta aproximativ 46 % (google), din astia te asigur io ca nu toti is saraci.
daca ai o slujba, nu inseamna ca esti automat bogat, ce ipoteza fantezista e asta?
si inca ceva: din proprie experienta iti zic ca nu exista aproape nici un sat in romania fara tv prin cablu.
Dacă ai o slujbă înseamnă că ai un venit constant. A avea venituri mici nu înseamnă neapărat sărăcie. Poate frustrare, dar este altceva.
Nu-i adevarat, Cristi. Petrov are dreptate: cu cat sunt mai saraci, cu atat se uita mai mult la TV. Unde nu (prea) are dreptate e ca cei cu servici sunt (cei mai) saraci. Da, ai dreptate: cei batrani, cei din rural sunt cei mai saraci. Insa sa stii ca astia mananca cel mai mult TV pe paine.
Si sa stii ca ruralul este monitorizat in masurarea audientelor TV. Ca nu este vandut de catre agentiile de publicitate, asta este alta mancare de peste, ca le convine acestora sa nu ii ia in considerare, ca ar trebui sa plateasca mai mult pe punctul de gerepe. Insa ruralul este monitorizat, cu un esantion reprezentativ (e drept, usor mai mic decat cel din urban, insa suficient de mare si el).
Si ultima intrebare: de ce te intristezi ca moare presa si ca cei cu bani nu o mai consuma? Din contra: joy to the good news. Sa moara, mama lor de primitivi. Si noi astia cu bani si post-moderni si care ne dam pe Internet sa fim din ce in ce mai multi, din ce in ce mai insemnati, sa le piara samantza de televiziuni care propun o schema de divertisment dobitoaca, bicisnica, ieftina si cretina.
Lasa-i, bre, sa moara in chinuri. Nu le plange de mila, ca ishi merita soarta. Inchide televizorul. Acum!
🙂
@Turambar
Uitecă a scăpat comentariu de Akismet! Uraa!
1) Nu mă uit la TV decât involuntar sau la câte-un eveniment de importanţă planetară: Turul Franţei, Turneul celor 6 naţiuni, vreun film rătăcit.
2) Nu mă întristez, din contră, mă bucur. Poate apare şi la noi un Timpul sau Poşta Bucureştiului 😉
3) Cunosc destul de bine ruralul sărac (sunt de la Deli Orman). Acolo, consumul TV este un upgrade neînsemnat la radio, fiindcă telecomanda e blocată pe Etno TV sau Favorit. În ceea ce priveşte consumul, ca orice radio, în multe cazuri merge non stop. Dar moş Ion şi baba Maria mai deretecă prin curte, mai sapă o vie, mai dau de mâncare la animale, mai ies la drum… Nu e chiar exact consumul media pe care îl am în minte. De altfel, dacă ne uităm, consumul TV tinde chiar să se restrângă fix la această categorie de consumatori. De fapt, „cearta” între mine şi Ptrov este dată de timpul şi modul verbelor. 🙂
4) Interesant, nu ştiam că e monitorizată audienţa rurală.
🙂 Deliorman, ai? Din acest epicentru al decadentzei imperial-aurite, ai?
Audientzele pe rural au fost dintotdeauna masurate. Confuzia este ca nu au fost niciodata raportate de catre stralucitorii care de regula manuie audientzele (oamenii de vanzari, de cercetare, media plannerii, cei de la dept programare). Asta dintr-un motiv bicisnic: nu prezinta interes comercial.
(De fapt, e ceva mai complicat: de ceva timp prezinta interes comercial, ca a mai crescut nivelul de trai la tzaranoaia, insa conspiratzionishtii de la agentiile de publicitate, cei care vantura banii in industrie, prefera sa ignore aceasta stare de lucruri ca sa nu dea banii pe niste gerepeuri in plus. Ei se fac ca nu le vad, televiziunile nu au suficient leverage sa le bage si ratingurile alea pe gat, sau au cazut la mica pace bicisnica, si toata lumea e fericita).
Insa in analiza ratingurilor pe interese altele decat comerciale (cum ar fi, de-un par egzamplu total, dar total aleator, pe interes electoral), itz dai seama ca un bizon de spectator din rural este egal, daca nu chiar si mai egal, ca e mai eftin de cumparat, cu un bizon de votant rrrafinat si gomos si decadent din urbanul de Dorobantzi, cum intri in Cluj pe dreapta, la zidu universitatzii maghiare din Iasi.
Cand ai ocazia, cere si tu niste evolutii fie pe Ind 4+ sau Ind 18+ (Ind = Urb + Rur), fie pe Rur 4+ sau Rur 18+. Analize se pot face pe jde de mii de targeturi si subtargeturi. Doar nasoii ashtia de sociologi cu cunoashterea lor inutila se baga in asemenea sherpishori, din pacate. Ca nu-i pe bani lichizi shi cash.
🙁
Pai sa vedem de ce moare :
Cotidianul – scortosi, moftangii, salarii mari, stiri de alaltaieri, comentarii proaste si partizane
Gardianul – un singur ziarist autentic restul scris din agentii
Ziua – cat sa traiesti frate din santaj.
.
E adevarat ca daca te uti la un ziar strain el chiar pare ziar. Am vazut si reclame la lucruri interesante dar si la „cacaturi”.
Am fost uimit de cata presa gratuita este in Milano si in Londra!
Nici aia nu citesc cine stie ce dar cei care doresc sa o faca au si un sistem pus la punct de distributie, incurajare, fidelizare . La noi nimic! Aici e de fapt problema.
Uite un exemplu de gandire proasta in presa romana :
– ziarele de sport publica numai pagini color si numai inserturi –
Pai Gazzetta dello Sport si Tuttosport au pagini intregi alb/nergu , au anunturi de mica publicitate la orice, dar multe la masini etc.
Trebuie sa fii tare trepanat sa nu incluzi intr-un ziar cu 90% public masculin o pagina de mica publicitate auto! Ai nostri prefera sa scumpeasca ziarul , sa le scada tirajul si asa mic. Un scor nu il gasesti decat la diverse dar despre ce chiloti poarta Mutu afli pe prima pagina! Pai asa o presa poate sa dispara din punctul meu de vedere!
Pingback: Tweets that mention De ce moare presa? De propria-i prostie! » PoliTichii de mărgăritar -- Topsy.com
Un articol excelent despre o realitate pe care nimeni din cei care decid in presa nu o vad sau nu vor sa o vada. Eu fac parte din categoria celor care se uita la TV numai la fotbal si la Carcotasi. A, da… si pe VH1.
Eu de exemplu văd foarte des reclama la BMW. E cam pe toate posturile.
n-am inteles niciodata de ce astia care va uitati la sport va considerati superiori celor care se uita la taraf tv.
a avea venituri mici inseamna saracie, a nu avea venituri deja e boschetareala, nu vorbim totusi de aia care au murit zilele astea de frig.
@petrov,
nu am vrut să pară că dacă eu mă uit doar la Turul Franţei şi Turneul celor 6 Naţiuni îi desconsider pe ceilalţi. Din contră, datorită meseriei am învăţat să relaţionez şi apreciez oamenii pentru ceea ce sunt şi nu pentru meserie, instrucţie sau preferinţe muzicale.
Puţin pe alături, despre presă: dacă ăsta a ajuns să fie numit analist politic, mă apuc şi eu de dat cu părerea. 🙂
Cristi: concluzia pare corecta dar caile prin care ai ajuns la ea sunt discutabile 🙂
de ce nu-s aceleasi produse advertizate aici si aiurea? pana la prostie exista totusi niste diferente date de brandurile de presa (prestigiu in randul populatiei … ca sa nu vorbim pasareasca ) si de caracteristicile consumului pt acel tip de produse la care vezi tu reclama prin ziarele externe.
Poate tot la prostie se ajunge, dar ea trece prin modul in care ma comport cu propriul meu brand de presa in conditiile in care numarul de cititori tinde sa scada. Sunt disperat sa gasesc un numar cat mai mare de cititori si ii atrag cu orice pret fara sa ma intereseze cine e si cum arata sau incerc sa raman o voce distincta prin ceva ca la randul lor cititorii mei sa aiba caracteristici comune. In momentul in care constat ca si numarul de cititori e mic si elementele lor comune sunt ca mananca, beau, vorbesc se spala sau au diverse probleme fiziologice …. e relativ firesc ca in paginile ziarului meu sa se gaseasca produse care se adreseaza … acestei delimitari de target (practic vorbind: catch all). Si daca e catch all … cum pot argumenta un pret mai mare decat in tv?
Reclame haioase pe mail zici? ai cheltuit bani din cauza lor? crezi ca ar merita sa cheltuie cineva bani sa le difuzeze? Exista riscul ca beneficiu sa fie mai mare la cele la detergenti, bere &comp.
Si ca sa nu fiu doar carcotas: si in tarile cu „apa calda” si in cele „fara apa” presa se sustine doar din atentia pe care publicul o acorda respectivului ziar. Iar daca publicul e suficient de important si de potent … atunci „atentia” lui merita suficienti bani ca sa nu-l mai oblige sa de-a sume importante pe ziar. Timpul pe care il cedeaza reclamelor poate fi mai valoros decat banii care i-ar da sa cumpere ziarul.
Turambar: induci lumea in eroare … de ce ar trebui sa fie grp-ul mai scump daca ar fi calculat pe national? Inteleg si accept ca „agentiile” sunt vinovatul de servicu dar la povestea asta chiar nu exista logica. audienta in rural se face si se masoara, faptul ca nu este urmarita in mod special in planificare tine de distributie, de piata, de putere de cumparare si de o groaza de alte motive de prin SPSS-urile tale 🙂
Faptul ca nu se deconteaza pe rural e din cu totul alt film si fiind o intelegere comerciala tine mai degraba de lucruri comerciale nefiind in relatie directa cu rural/urban cat timp nu se vinde la CPM. Deci … daca vrei sa ne decontam la GRP national … nu cred ca vei intampina vreo problema in agentii …. la stabilirea pretului insa … cu siguranta trebuie sa vii cu pret „de piata” 🙂
@parvan
până în 2008 este clar că a existat o anumită „disperare” întru vizibilitate. Însă ea nu putea dura la infinit acoperită doar de creşterea naturală a pieţei. Mai devreme sau mai târziu, cineva trebuia să justifice nişte cheltuieli.
Articolul e plin de vervă, dar nu înteleg unde e legătura dintre prostia presei si veniturile reduse ale consumatorilor de presă.
@Călin
Conţinut de proastă calitate => public de proastă calitate => advertizeri de proastă calitate => venituri minime din publicitate
Cauza conţinutului de proastă calitate ţine de calitatea managementului şi, drept consecinţă, a angajaţilor. Din coadă de câine, nu poţi face sită de mătase. Scăderea mass-mediei româneşti este mult superioară celei înregistrate „dincolo” sau chiar în ţările mai apropiate, deci simpla evoluţie a mediilor şi criza economică nu sunt o explicaţie suficientă, mai ales că scăderea audienţelor a început mult înainte de criza economică. Articole scrise după ureche, materiale furate de pe net traduse cu picioarele, promovarea unor non-valori, non-ştirile, compromisuri politice au redus la minim credibilitatea. Criza doar a grăbit un proces care oricum se întâmpla. Când toate cotidianele din România (adică inclusiv cele locale) ajung la mai puţin de jumătate din tirajul liderului pieţei din Polonia cei din mass-media ar trebui să-şi pună nişte întrebări.
Vedem lucrurile total diferit 🙂
Pana-n 2008 exista un push pe brandurile ziarelor care chiar daca pierdeau din „targetare” aveau constructii de brand suficient de elaborate incat sa permita un cpm mai scump. Tu si cu amicul turambar tindeti sa generalizati „presa” uitandu-va mai mult inspre Libertatea si Click. Nu e chiar asa, nu toate ziarele s-au dus spre public mai sarac (iar turambar n-are scuze caci are date 😛 ) treaba asta cu ieftinirea produsului si pauperizarea cititorilor a fost doar la tabloide si poate un pic la sportive. Dar pentru majoritatea ziarelor nu saracirea publicului a fost problema ci nedefinirea lui. Faptul ca s-au dus spre un comod target comun („de calitate” cum il denumeau ei) a facut ca mai putini oameni sa citeasca mai multe ziare => fragmentare (marirea numarului de ziare „din portofoliul” targetului cu pricina + micsorarea bazei de cititori a presei) => micsorarea bazei de cititori posibili => lipsa de diferentiere => atractivitate in scadere pt advertising + vulnerabilitate la scaderile exterioare(ale disponibilitatii de a citi mai multe ziare, ale bugetelor de publicitate, a campaniile de denigrare etc).
Ce spui tu cu banii care la un moment dat trebuie justificati e intr-aevar valabil dar la nivel de finantatori. DIn diverse motive finantatorii astia chiar au crezut ca banii pe care-i baga vor si produce bani la un moment dat …. iar cand si-au dat seama ca eputin probabil au inceput sa stranga robinetul (cu efecte mari mai ales in zona de distributie si de marketing …. ca noi suntem iesiti recent din comunism si salariile oamenilor sunt ultima zona afectata). Culmea e ca desi au finantat presa, asta n-a avut efecte tocmai benefice pt presa in sine. De asta agream concluzia cu prostia. Caci multi lucratori din presa, pacaliti de faptul ca exista finantare au ignorat relatia cu publicul si s-au multumit sa declare volume si promisiuni de viitor.
Povestea cu finantarea perpetua a fost intretinuta si de marota scopurilor politice sau de influenta. O idiotenie daca ai sta sa te gandesti ca finantatorii astia aveau acces la media, aveau acces la factori de decizie iar cu sumele alea intr-un stat destul de corupt … nu aveau cum sa aiba nevoie de brosuri catre 1la mie din populatie. Dar, dincolo de logica povestea s-a raspandit mai ales in randul „jurnalistilor” si pe langa amageala ca ei nu mai trebuie sa faca presa (legatura cu cititorii) a generat si o teribila entropie editoriala.
Daca ma intrebi pe mine, principalul factor care face ca si anul asta presa scrisa sa aiba cel mai bun an din cei care vor urma 🙂 este pierderea masiva de branding generata inclusivde atitudini ca cea din postul asta 🙂 (ca sa nu mai zic de persoane publice care teoretic sunt platite si pentru a apara presa libera … dar care fac din presa un fel de flacara violet de care ceilalti trebuie sa se apere)
@parvan
cred că nea-m pierdut undeva pe drum 🙂
1) Ideea mea nu este că publicul mass-media a sărăcit, ci că aceasta i-a pierdut pe cei din categoria medie şi superioară. Până prin 2004, un generalist avea o structură de public oarecum apropiată de structura generală a populaţiei (cu diferenţele de poziţionare de rigoare). În momentul de faţă, toate se bat mai degrabă pe un public de categorie „low”. Publicul premium a dispărut aproape complet iar cel mediu s-a redus foarte mult. Pe un eşantion nesemenificativ compus din cunoscuţii mei, nu există mai mult de 10 ore TV consum săptămânal + ocazional cartea/CD-ul de la vreun ziar. Cititul chiar şi pe net se reduce la agregatoare.
2) Acest public de care vorbesc a fost pierdut pentru că nu mai resimte că primeşte „value for the money” (chiar dacă în cazul TV vorbim de gratuitate). „N-ai ce să vezi/citeşti”. Publicaţiile/emisiunile au devenit de nefrecventat. Din contră, nu au ajuns mai puţini oameni să citească mai multe ziare, ci au renunţat să le mai citească. Şi nu vorbesc doar de cumpărat, ci chiar şi de citit pe net. Nu merită.
3) Acelaşi value for the money funcţionează şi în cadrul publicităţii. El nu conta până la criză. Pieţele creşteau de la sine şi nimeni nu stătea să cuantifice rolul publicităţii în aşa ceva. Acum contează.
Stai sa-ti zic unde ne-am pierdut:)
cand „mai putini oameni fac ceva” …. pe cale de consecinta logica „mai multi oameni nu fac acel ceva”. in cazul nostru ceva= citesc ziare.
la 3) da-mi voie sa-ti spun in conostinta de cauza … nimic nu creste „de la sine” si intotdeauna sta cineva sa cuantifice rolul publicitatii 😛
Adevarul este ca, cel putin dupa ultimele alegeri, am inceput sa ma uit din ce in ce mai putin la televizor, mai ales cand e vorba de emisiunile de productie proprie. Caut un film sau un concert, deja ce produc oamenii lor mi se pare ca frizeaza prea des penibilul si prostul-gust.
Pingback: Presa scrisa | Dr.A's Canapé