Sfârșitul iluziilor

Confiscarea banilor cetățenilor ciprioți de către UE și FMI pune capăt oricăror iluzii mai rămăseseră că Uniunea Europeană este un proiect construit pe baze democratice, cu respect pentru cetățeni. Dictatul din vară impus României putea avea scuza prostiei USL și a acțiunilor pripite a acestora, deși instituțiile europene și americane închiseseră ochii la abuzurile similare ale președintelui Băsescu. Acum, nu mai există nici o scuză. Desigur, se vor găsi mulți care să se bucure că „se taxează banii mafiei ruse”. Ținta nu este chiar întâmplător aleasă. Cipru este un paradis fiscal care stătea ca un ghimpe în coastă. În mod sigur acolo se petreceau lucruri nu tocmai în regulă din punct de vedere fiscal. Irelevant însă, atâta vreme cât cei afectați sunt în primul rând cetățenii obișnuiți. Pentru un mafiot, un 10% poate fi o pierdere acceptabilă. Pentru un om de rând, poate însemna 2-3 luni de pensie.

Ceea ce s-a întâmplat este mai mult decât un abuz. Este o prostie. Impactul emoțional va fi enorm și consecințele asupra zonei euro greu de evaluat în momentul de față. Se creează un precedent care va distruge pe termen lung încrederea în bănci și e posibil ca rezultatele să fie incomparabil mai mari decât ceea ce s-ar fi întâmplat dacă băncile ar fi dat faliment. O primă consecință, însă, va fi în mod clar ascensiunea naționalismului și a populismului. Discuțiile cu privire la retragerea din Uniunea Europeană sau/și din Uniunea Monetară se vor înteți. Când te poți trezi că niște străini îți fură din cont banii fără nici o jenă ai o altă perspectivă asupra marelui proiect european.

Când României i se băga pe gât un președinte pe care propriul popor îl refuza UE putea juca pe cartea moralității: „Știm că nu-l mai suportați pe Băsescu, dar regulile jocului democratic spun că el trebuie să-și termine mandatul în mod constituțional”. Acum, UE și FMI devin pe față imorale, lovind exact în cei pe care ar fi trebuit, chipurile, să-i apere. Gestul împotriva cetățenilor ciprioți pune altfel în lumină mizeria întâmplată României în 2010, când Traian Băsescu a majorat TVA cu 5%. Poate că nu-i deranjasem destul, de s-au purtat cu „mănuși”. Avem, față de Cipru, avantajul unor investiții și sinecuri vestice profitabile.

Faptul că s-a „lucrat” atât de brutal arată că se dorește să se dea un semnal puternic protestelor împotriva măsurilor de austeritate: „vedeți ce au pățit alții, nu mai plângeți atâta că v-au mărit taxele și se reduc beneficiile”. Din punct de vedere practic, e greu de crezut că o astfel de măsură s-ar putea lua împotriva Italiei sau a Spaniei. Așa, Cipru, vorba maestrului Dinică, „țară mică, mese puține”. Dar s-a creat un precedent periculos și se oferă muniție din plin adversarilor proiectului european. Iar românii descoperă că între UE și URSS e doar o diferență de 3 litere.

 

16 comments to “Sfârșitul iluziilor”
  1. Cu finalul sper ca am voie sa nu fiu de acord. Romanii care cred acest lucru sunt suficient de involuati mental inca sa merite eutanasierea. O tara construita si mentinuta de niste animale nu cred ca poate fi pusa langa un construct ca si UE, fie el oricat de inadecvat/prost/autoritar. Scuze pentru virulenta limbajului.

    • Înainte să mă eutanasiezi, poate ar fi bine să-mi explici diferențele, că eu sunt suficient de involuat mentalca să nu mai văd niciuna. Până atunci,
      – impunerea voinței politice a URSS în fața voinței politice a poporului – checked;
      – spolierea resurselor naționale prin sovromuri – checked;
      – furt pe față – checked în cazul Ciprului (deși tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor tot acolo intră);
      A, da. E o diferență. În cazul URSS a fost ocupație, în UE am intrat de bună voie.

  2. Doar de dragul de a ne contrazice si acceptand excesele de ambele parti:
    – Ocupatie militara
    – Cateva milioane de oameni (chiar si propriul popor) omorati sau lasati cu cinism sa moara in numele unei ideologii
    – Munca silnica, puscarie, deportare sau chiar executia daca aveai pareri neconforme cu dogma
    Ma gandesc ca despre nivelul bunastarii materiale, sentimentul libertatii, capacitatea de a face ceea ce doresti cu viata profesionala, libera initiativa (si aici nu eu ar trebui sa fie apologetul ei), libera circulatie nu are sens sa vorbim.
    Ca opinie personala, prefer sa traiesc chiar mai prost (desi nu vad cum se poate intampla asta) intr-o „dictatura” a UE decat mai bine in ceva similar URSS. Oricum nu pot crede ca vorbesti cu adevarat serios.

  3. Nu mai țin minte cine, parcă Țuțea sau Cioran a spus că „numai prin exagerare se ajunge la adevăr”. Există mai multe feluri de a priva oamenii de drepturi sau bunuri. Este varianta „hard”, folosită de comuniști, și este varianta „soft” pe care o folosește UE. Faptul că se folosește vaselină nu schimbă faptul că ești f*t în c*r. Singurul lucru care s-a modificat fundamental este sursa tiraniei. Înainte aveam o familie dementă din România, acum avem o gașcă de birocrați cretini. Înainte resursele erau spoliate de statul rus, acum de corporațiile vestice. Faptul că petrolul românesc produce bani pentru Rusia sau pentru Austria chiar crezi că are vreo importanță?
    Din dictatură, ne-am transformat în colonie. N-aș zice că e o diferență colosală. Da, poți munci în străinătate pe bani mai mulți, dar tot sclav ești acolo, făcând munci refuzate de localnici sau trebyuind să muncești mai mult ca ei. Chiar și în zone supercalificate, gen medicina, salariile sunt mai mici și posibilitățile de evoluție mai reduse. Este egalitate, dar nu pentru căței.
    Libera inițiativă? OK, dar numai până la un anumit nivel. Când te pregătești să-l depășești, observi că nu se poate. Și nu vorbesc acum de bariere impuse de statul românesc, ci de companiile private. Francezii lucrează cu francezi, grecii cu grecii… Fie accepți tarife de mizerie, fie, ne pare rău, avem o altă firmă.
    În ceea ce privește nivelul de trai, ca națiune România a atins maximul în anii ’70.

  4. coane, vezi enorm si simtesti monstruos :))

    chiar daca e de porc faza cu cipriotii, si intr-adevar un motiv de ingrijorare, ca s-ar putea sa fie si altii tentati, asemanarea dintre UE si URSS e paruita rau de tot.

    motivele ti le-a explicat destul de bine Cosmin, alea dure, in care VIATA ta (si nu averea ta), valoreaza fix cat o ceapa degerata in fata statului.
    io personal pun ceva mai mult pret pe viata mea si a familiei, decat pe bani. desi nu mi-ar place sa pierd nici viata, nici banii, daca e sa am de ales, prefer sa pierd banii. nu de alta, dar daca raman in viata, poate mai fac altii. daca mor, sigur nu.

    pana la urma, si cu violu anal pot fi niste diferente. una e sa fii batut mar si futut in cur cu nisip pe post de lubrifiant, si alta e sa fii mangaiat pe cap si tratat cu un pahar de vin si vaselina.
    banuiesc :))

    • Nu mi se pare păruită deloc. În comunism, viața îți era amenințată în anumite condiții. UE a furat banii necondiționat. În plus, ca să ai acces la beneficii, trebuie îndeplinite anumite condiții. UE se dovește, la fel ca și comunismul, o utopie, care este acum pe cale să eșueze, deși pornise de la premise mai bune. De la „exploatarea omului de către om” s-a ajuns la exploatarea țărilor. Mult mai eficient din punct de vedere economic.
      Evident, comparativ cu anii ’80 este mai bine în România. Dar evoluția este de la dictatură la colonie. Te-aștept cu vinul pregătit la rece. Sau era bere? 😆

  5. bun, poate nu exista o deosebire de principii prea mare intre US si URSS, dar sa notam ca exista o diferenta de „cantitate”. Una este sa ti se confiste cu totul, alta este sa ti se confiste 10%. desi cretini, astia din UE sunt suficienti de destepti incat sa incerce sa nu depaseasca un anumit nivel al abuzului.

    nu e cazul sa devenim neaparat eurosceptici, mai degraba trebuie sa iesim din naivitatea ca UE e pe baza de „stat de drept”, principii deomocratice si alde d-astea. o p..a…
    trebuie sa devenim cinici, asa cum sunt nemtii sau ungurii, sa ne vedem doar interesul nostru. si totusi pt asta trebuie si nitica inteligenta, si coloana vertebrala si oleaca de patriotism. iar toatea aste impreuna nu le prea gasesti la politicienii nostri.

  6. Ceausescu reales =Basescu!Nationalizarea,in momentul instaurarii comunismului=UE !MAI DORESTE CINEVA UE?Indiferent cit se retine din economiile deponentului,tot furt se numeste !Inclusiv retinertea de 25%din salariile bugetarului roman,a fost un furt masiv!Se revad undeva in economie acesti bani?Au fost cumva IMM-urile sposorizate?Sau au fost lasate sa cada cit mai repede?A fost mediul privat,stimulat,in vreun fel anume?

  7. @pandora: Vezi ca s-a terminat pauza publicitara pe Antena 3!

    @Cristian Banu: Ca sa compari UE cu URSS, ar trebui ca in acest moment, dupa ce ai publicat acest articol, sa iti fie frica ca vei fi arestat si intemnitat. Si sa te gandesti la ce o sa se aleaga de familia ta. Ce zici, se compara?

  8. ideea a fost creatza rau de tot. singura modalitate de a rezolva situatia acum este:

    EU (sau USA?) le da oriciti bani au nevoie ca sa plateasca toate depozitele si sa inchida bancile. adica sa le nationalizeze, whatever. si cum ECB se face ca ploua (si in plus mai da si ultimatumuri) probabil va fi Bernanke to the rescue. poate nu chiar pe fata, dar pe usa din dos cu siguranta.

  9. Dupa ce Medvedev s-a plans ca Cipru „continua jaful” m-am intrebat: oare mana lunga a FSB-ului, care executa disidentii in vestul Europei, nu ajunge cumva si pana in Cipru?

    Daca eram in situatia rusului calculul ar fi fost simplu: Cat imi iei din cont? 10 milioane de euro? Asta e pretul pentru familia directorului de banca. Si la ce recompense se pot pune pe capetele lor probabil de banii astia un contract killer mai asana cateva familii de CEO de banci cipriote.

  10. Ce distractiv e să citești păreri de oameni care „știu ei că” despre URSS.
    Au trecut 22 de ani de când s-a terminat cu Uniunea Sovietică – mă întreb câți dintre comentatori erau absolvenți de grădiniță în ’91.

    • La fel de distractiv cum este când citești deștepți ca tine care nu s-au obosit să citească cele 10 cuvinte de pe coloana din dreapta unde spune că am 40 de ani. Cu puțină matematică ți-ai fi dat seama că în 91 eram un pic cam departe de grădiniță. La 19 ani trăisem suficient de mult ca să prind și partea de apogeu a comunismului românesc, și partea de prăbușire economică a acestuia.

  11. 🙂
    Să mă mai întreb odată:

    „…mă întreb câți dintre comentatori…”
    Termenul folosit oferă claritate – cred eu – afar’ de cazul în care tu consideri articolul tău ca fiind un „comentariu”…

Comments are closed.