UE vs. Microsoft

Am ezitat să scriu despre procesul dintre Microsoft şi Comisia Europeană în care corporaţia americană a fost amendată cu o sumă record datorită evidentului „bias” către Microsoft. Am văzut însă unele luări de poziţie destul de departe de realitate încât poate ar trebui unele lămuriri, mai ales că puţină lume are timp să citească raportul.

O parte a problemei este relativ simplă. Includerea playerului WMP în sistemul de operare este o încălcare a liberei concurenţe prin profitarea neloială de cvasi-monopolul pe piaţa sistemelor de operare. Situaţia este asemănătoare cu cea din a doua jumătate a anilor ’90 a browserelor, unde Internet Explorer a încetinit vizibil dezvoltarea unor produse similare, atât Opera, cât şi Mozilla FireFox având în jur de 30% din piaţă împreună. WMP a ajuns să deţină peste 50% din piaţă din 1999 (anul în care a fost inclus pentru prima dată în sistemul de operare) până în 2002, după care creşterile s-au mai diminuat. Din 2006, creşterea record îi aparţine playerului Apple, ajuns acum la 19% din piaţă, destul de aproape de locul doi, Real Player, cu 22%. Creşterea Apple este legată, evident, de succesul iTunes, la fel cum succesul WMP este legat de includerea în pachetul Windows. Nimeni nu protestează pentru NotePad, WordPad sau Calculator, însă Media Playerul este un soft distict şi complex, iar majoritatea utilizatorilor nu vor mai folosi şi altceva, decât dacă sunt obligaţi. Aici, decizia tribunalului nu pune mari probleme.

În partea celaltă, referitoare la serverele Microsoft, lucrurile sunt un pic mai delicate. Desigur, cine a trebuit să lucreze cu o reţea mixtă Windows/Linux cunoaşte bine problemele de interoperabilitate pe care această mixtură le impune. Aici, Microsoft dispune de un avantaj competitiv excepţional prin Active Directory, iar impresia (nu numai a mea) este că firmele concurente sunt interesate în primul rând de interoperabilitatea cu acest serviciu (şi, eventual, să poată realiza ceva similar). În acest caz, reticenţele Microsoft mi se pare întemeiate şi este o linie de demarcaţie destul de subţire între ceea ce reprezintă inovaţia (şi avantajul competitiv) al Microsoft şi ce trebuie făcut public în vederea interoperabilităţii.

Deşi libralul din mine se enervează la orice intervenţie în acţiunea pieţei, există industrii în care reglementarea devine obligatorie altfel consumatorul final are de suferit. Evident, cu condiţia ca intervenţia să nu fie în favoarea uneia dintre părţi, ci doar a consumatorului.

10 comments to “UE vs. Microsoft”
  1. Faptul ca un soft (IE, WMP) poate dobandi un avantaj major numai prin faptul ca este inclus intr-un sistem de operare popular inseamna ca diferenta dintre el si concurenta (FF,..) este minora, nemeritand efortul de a descarca o alternativa.
    As zice ca asta e un semn ca piata functioneaza si ca producatorul „dominant” nu-si poate fructifica vreun avantaj de „monopol”.

    De-asta cred ca interventia Comisiei este in primul rand supeflua.

    In al doilea rand, cred ca nu e doar superflua, ci daunatoare, pentru ca franeaza inovarea. Poate modelul de softuri independente, ruland pe un sistem de operare separat de ele, pur si simplu este invechit. Poate acum concurenta nu va mai fi intre Netscape si IE 3 sau intre Wordstar si Wordperfect sau mai stiu eu ce, ci intre platforme complete: Linux+OO versus MS+Office versus, io stiu, Google OS…

    Poate da, poate nu. Dar atacurile, mai intai ale DoJ, iar acum ale Comisiei, nu fac decat sa incetineasca inovarea si sa o blocheze mental in mlastina birocratiei.

  2. Sau mai poate însemna că utilizatorul nu este suficient de informat/instruit asupra alternativei. Vârându-i-l pe gât, el se va mulţumi cu el şi nu va mai căuta alternativa.

    Chiar dacă afirmaţia doamnei comisar că nu ar trebui să existe o companie cu o cotă de piaţă de 95% (nu am timp să caut citatul exact, dar sigur poate fi găsit) poate părea „comunistă” aş înclina să-i dau dreptate. Pe piaţa sistemelor desktop abia de curând a început Linux să fie o alternativă, oferind un GUI rezonabil, lucru pe care eu îl atribui faptului că Microsoft domina piaţa inhibând alternativa… De asemenea, Microsoft însuşi a venit cu o nouă versiune de sistem de operare abia după şapte ani, tot datorită lipsei concurenţei.
    Acolo unde are concurenţă, Microsoft este foarte inovativ şi competitiv: Navision/Axapta ptr. ERP, Windows Server 2003, SharePoint şi chiar MS SQL.

  3. Ok, vrei sa spui ca e vorba de o exceptie la ipoteza consumatorului rational. Crezi ca exista argumente in acest sens?
    Deci ar exista avantaje majore daca descarc un player alternativ, insa costul imens informarii ma impiedica sa aflu despre el?
    Cat de mare este costul? Cum circula informatiile despre softuri noi? Cum de stim cu totii de DC++ si de torente, dar nu descarcam iTunes? Cum cuantificam avantajele si dezavantajele trecerii la un soft nou?
    Ar trebui sa ne lamurim in privinta asta inainte sa afirmam ca intr-adevar utilizatorul este „prost”.

    Cota de piata de 95%…. Despre Linux, numai de bine… Cred ca modelul „bazar” nu are sanse in fata „catedralei”… Prea multi radicali in bazar si galagia acopera muzica de multe ori.

    Lipsa concurentei pe piata desktop este intr-adevar un fenomen de studiat. Dar intai de studiat si pe urma de blamat, daca este cazul.

  4. 1. Scuze, ceea ce voiam eu să spun este că, având înglobat produsul Microsoft, utilizatorul comod nu va mai căuta altceva. A cam reieşit că utilizatorul este „prost”. Nu totdeauna comoditatea este echivalentă cu prostia.

    2. Dezbaterea Windows vs. Linux este interminabilă, n-are rost să agităm spiritele pe aici. Mai ales că eu unul sunt evident de partea unei tabere 😉

    3. Adevărul este că la cota de 95% din piaţă s-a ajuns pas cu pas, în mai bine de 20 de ani. O istorie plină de învăţăminte…

  5. Oki, comoditatea nu e neaparat irationala/ineficienta dpdv economic :). MS scuteste utilizatorul de un efort, cautarea, alegerea si instalarea unui player, in conditiile unei piete cu produse f asemanatoare, la fel cum il scuteste de cautarea unui antispyware in vista etc…

    Nu-s de partea vreunei taberei, no problem, no flames, am instalat in timp diverse distributii linux, de la red hat 4.2 incoace (hehe, http://www.redhat.com/about/presscenter/1997/press_jul2197.html) 🙂

  6. Problema este că tu ca firmuliţă „de garaj” te-ai mai apuca să dezvolţi un media player, un browser, un anti spyware, un sistem de operare când Microsoft dintr-un condei îţi fură 95% din piaţă?
    Asta de fapt încearcă UE să limiteze la Microsoft.

  7. Asta pot reformula asa: eu ca firmulita de garaj m-as mai apuca sa infiintez o banca, atunci cand 4-5 jucatori ocupa 80% din piata?
    Economii de scara, organizatii moderne, diviziunea muncii….
    De-asta zic ca poate modelul viitorului este platforma integrata, nu softul pe bucati, la fel cum fabrica a fost un progres urias fata de artizanatul in fata curtii.

  8. Foarte corect, notarule!

    Cristi, (L)userul cauta solutii simple si eficiente. Si nu vorbim aici de eficienta tehnica, ci de raportul timp condumat / rezultate obtinute. Altfel spus, isi face treaba WMP? da! mai e nevoie sa-mi bat capul cautand alternative si pierzand timp pe curba de invatare aunei alte interfete? raspunsul e evident: NU!
    Razboiul browserelor a fost „transat” intr-un mod similar (ceea ce nu face decat sa confirme ce zicea notarul): IE n-a fost „detronat” (si nici acum nu este, dar nu mai e stapan absolut!) decat atunci cand adevaratele sale bube au devenit adevarate probleme pentru o masa mare de (L)useri: security, stability, standard compliance sunt termeni folositi de noi, IT geeks, care nu au rezonanta in mintea (L)userului obisnuit, dar cand a inceput sa nu-i mearga „scula” ca s-a virusat de pe un site (sau mail) pe unde a umblat cu IE6/7 sau OE, atunci a solicitat ajutor si i s-a spus (evident, tot de catre un IT geek):
    – Prostule, foloseste Firefox (sau Opera, sau whatever) nu IE!
    – Pai da’ de ce? ca doar Idiot Explorer a fost bun pina acum!
    – Nu, n-a fost, da’ abia acum ai vazut tu cat de rau a fost …
    Povestea poate continua cu softuri pentru orice destinatie, dar parerea mea (liberala, evident) este ca n-are UE de ce sa-si bage nasul (sau altceva) in piata libera. Cel putin nu in cazul asta …

    Ai pomenit de linux flavors … hai s-o zicem p-aia dreapta: MS si-a dat cu stangul in dreptul la lansarea Vista! migrarea catre Ubuntu (de exemplu) a userilor cat de cat avizati s-a TRIPLAT dupa lansarea Vista. Si nu vorbesc de IT geeks aici, ci de studenti, cadre didactice, jurnalisti, manageri … oameni cu un pic de cap, dar fara pretentii IT-stice. Nu discutam motivele (ele sunt legate strict de economia utilizarii unui computer) ci sarim diect la concluzii: in clipa in care un SO va reprezenta o alternitava simpla si VIABILA pentru o masa mare de consumatori, abia atunci se va putea pune problema in termeni comerciali, iar piata se va regla singura, ca de obicei. Nu e nevoie de nici o interventie, nici a UE nici a altcuiva … sau cel putin nu pe termen mediu/lung (dar stim cu totii ca in IT, termen mediu inseamna … 1 an).

    Cat despre mine (proud Ubuntu user) … am facut o socoteala privind licentele si necesarul de resurse hard!
    Guess what … Linux este foarte aproape de a fi o alternativa reala. Pina si manelistul de cartier care-si cumpara laptop (ca e trendy) poate sa asculte o „Ah, dusmanii mei.MP3” pe un linux, fara probleme. Ideea este sa aiba atata cap in cat sa intrebe un manelist IT-st inainte … :))

  9. @Notarul
    Una este ca O SINGURĂ firmă să controleze 95% din piaţă şi alta este ca 4-5 firme să controleze 80% piaţă (adică 15-20% fiecare). E greu de spus care este modelul viitorului. Mai repede eu aş miza pe mutarea softurilor în „online” (inclusiv sistemul de operare).

    @Nicu
    Faptul că piaţa reglează totul este o legendă urbană. Falimentul dereglementării totale îl resimt americanii pe pielea lor începând de la cazul Enron până la ce se întâmplă acum cu piaţa imobiliară. În economie nu merge ca în fizică să porneşti de la prezumţia situaţilor ideale.

    Un exemplu banal de efect negativ al lipsei de reglementare: mă duc cu cel mic la chişcul de ziare să-i cumpăr Spiderman şi 3/4 din coperte au măcar un sân gol şi există cel puţin 10 titluri pornografice cu poze explicite. „Dincolo” n-ai să mai vezi aşa ceva, deşi probabil că prin anii ’80 era la fel. Aş mai putea să-ţi dau exemplul fumatului, care acum este vizibil şi la noi – deşi probabil încă nu au început să se vadă efectele în reducerea numărului de fumători, dar în mod sigur fiul meu va avea mai puţine şanse de a se apuca de fumat decât am avut eu (am 6 ani şi 20 de kilograme de când m-am lăsat de fumar). Desigur, nu sunt de acord acum şi cu cenzurarea desenolor animate – e celebrul caz al episodului din Tom şi Jerry în care Tom e cowboy şi fumează un trabuc, episod cenzurat acum.

    Deci, reglementarea este bună, atâta timp cât este în beneficiul consumatorului, chiar dacă acesta nu este conştient/nu doreşte/nu înţelege acest beneficiu.

  10. O singura firma, mai multe firme, 80-95%… Argumentul tau spune pur si simplu ca big is bad? Poate tehnologia actuala impune o anumita dimensiune, poate ca daca fortam reeducerea dimensiunii firmei apar dezeconomii de scara dezastruoase.
    Whatever, nu stim ce ne rezerva viitorul… Btw, corectie:Lotus Symphony nu pare sa suporte (inca) docx, iar OpenOffice Novell Edition se comporta bizar pe Vista, pluginul de docx nefunctionand.

    Ce e ciudat e ca Windows-ul are cam aceeasi varsta cu Linuxul… Inclin sa cred ca business modelurile alternative la MS au fost gresite (hardware-software bundle la Apple, GPL la Linux)… Dar lucrurile astea se rezolva in timp.

Comments are closed.