PD-ul nu face numai tâmpenii, ci şi lucruri bune. Ideea unor „guverne” şi „parlamente” locale pe regiunile de dezvoltare nu mi se pare deloc deplasată. Judeţul este totuşi o formă de organizare prea mică (primăria şi consiliul local sunt practic echivalentul Guvernului şi Parlamentului) pentru a fi eficientă la nivel macro.
România are o serioasă nevoie de descentralizare. Din păcate însă, aici există şi o problemă de mentalitate colectivă, de „asistat”, care îi face pe mulţi – nu numai în administraţie, dar chiar şi în „sectorul privat” – să aştepte totul de la şefi, de la „centru”, „de la judeţ”, fără a-şi asuma răspunderi. Desigur, există şi o legislaţie care descurajează astfel de practici. Toată lumea a criticat directorii de şcoli care nu au cheltuit banii daţi cu imensă largheţe de guvern însă legislaţia nu permite angajarea unor cheltuieli dacă nu există resursele bugetare necesare, iar aceste resurse au venit cu întârziere astfel încât nu s-au putut efectiv respecta termenele impuse de legislaţia achiziţiilor publice.
O altă problemă a autonomiei este spaima de ungurii care ne vor lua Ardealul şi vor pleca cu el în Ungaria. Din cauza ungurilor există o reticenţă la populaţia „băştinaşă” în a accepta o formă mai accentuată de descentralizare – o abordare mai degrabă masochistă, de tipul, decât să aibă vecinul ceva, mai bine nu am nici eu.
Mai ales în provincie, se vede de la o poştă un dezinteres faţă de politica de la Bucureşti, însă nu ştiu dacă ea este însoţită şi de o presiune către autorităţile locale. Mai degrabă nu.