Boala demiurgului

Cred că problema fundamentală a politicienilor români – şi implicit a partidelor politice – este că suferă de boala Demiurgului. Politicienii români nu se pot încurca cu mărunţişuri. Ei visează mare. Cât mai mare. Toţi vor să-şi pună numele pe o lege, un pod, o biserică, o autostradă mai mult sau mai puţin suspendată, ceva, acolo, ca să le asigure nemurirea. Cum ajunge unul ministru, cum şterge cu buretele tot ce au făcut cei dinaintea lui (inclusiv el însuşi, dacă ajunge a doua oară în post). Pentru că, nu-i atât de evident?, cei dinaintea lui erau nişte proşti, doar EL deţine adevărul absolut şi ştie ce trebuie făcut. Ce mai contează că se pierd bani – şi uneori se pierd fooooaaarteee mulţi – în faţa unui ideal măreţ? De ce să facem drumul drept cum a zis predecesorul, când putem să-i facem două curbe, să treacă şi prin satul meu să vadă alde Xulescu ce sculă am ajus eu la Bucureşti? De ce să se dea bacul la 3 materii, când se poate da la 7? Ce dacă facem modificarea în aprilie? Nu le-ajunge 2 luni? Şi lupta anti-corupţie ţinteşte sus. Năstase, familia Băsescu… Nu funcţionarul nesimţit care nu-ţi dă o adeverinţă fiindcă n-are muşchiul lui chef. Muşchi care se relaxează subit dacă dai o „atenţie”.

Traian Băsescu a fost primul poltician care a intuit asta. Câinii vagabonzi, buticarii care umpluseră spaţiul public, tramvaiul 41. Mărunţişuri, dar chestii care dor şi-acum, cel puţin în Bucureşti. Cum ar circula RATB-ul dacă toate mijloacele de transport ar avea culoar separat cum are 41? Măcar la tramvaie să facă asta şi, eventual, la trolee. S-ar rezolva 35% din problemele traficului. Din păcate, Traian Băsescu nu doar că a plecat de la Primărie, dar s-a îmbolnăvit el însuşi. Vrea să scrie o Constituţie, să intre în manualul de istorie ca ctitor de neam şi ţară, Traian Întâiul – Modernizatorul. Va intra, probabil, dar altfel decât visează.

Mi-ar place un administrator care să se ocupe de mărunţişuri. De amendarea iubitorilor de câini care contemplează satisfăcuţi rahaţii lăsaţii de progeniturile lor peste tot. Să strângă toţi maidanezii de pe stradă să nu-mi mai fie mie frică să las copilul în faţa blocului sau soţiei când se întoarce seara de la serviciu. Să prindă derbedeii care vandalizează locurile de joacă şi să le dea amendă sau să-i pună la măturat străzi „în folosul comunităţii”. Să facă razie prin RATB în fiecare zi şi să-i amendeze pe cei care merg fără bilet, să scoată aurolacii din transportul în comun şi pe ţiganii cu 3 la 10000.

Mi-ar plăcea ca anticorupţioniştii, în loc să se hârjonească cu termopanele lui Năstase să se ocupe de funcţionara care n-are chef să-ţi dea azi o adeverinţă decât dacă oferi o „mică atenţie”, de idiotul care dă diverse autorizaţii celor care nu ar trebui să le primească.

Mi-ar plăcea ca poliţia să-i amendeze pe toţi cei care depăşesc coloana la semafor, care au folie ilegală pe geamuri, care blochează străzi sau tramvaie parcând aiurea. Mi se pare siderant ca cineva să blocheze tramvaiul şi să nu ia nici măcar amendă.

Mărunţişurile astea fac viaţa grea. Alţii au înţeles asta.

8 comments to “Boala demiurgului”
  1. Daca ti-ar placea sa vezi toate lucrurile astea, pleaca din Bucuresti!
    Cu cat mai spre vest, cu atat mai bine, desi recomandarea mea e sa nu treci Atlanticul! 😛

  2. Şi Cristi Ghinea, dar a „izbucnit” azi de la o discuţie pe clubford.ro despre parcările din Bucureşti şi, în general, infrastructura. Ce mi s-a părut interesant acolo era că mulţi dintre cei care au intervenit în discuţie au exact aceeaşi mentalitate: să se dea o lege, să facem autostrăzi, să facem pasaje subterane şi supraterane… Dar principala problemă a traficului bucureştean e nesimţirea şi haosul creat de încălcarea „lucrurilor mici”, acel „hai, domn’e, că am stat şi eu cinci minute, nu a murit nimeni…”

    PS Dacă săpăm, cred că prima dată am văzut ideea la Alin Fumurescu sau Dorin Oancea într-un comentariu din Business Magazin 😉
    PS 2 Şi dacă mai sap, mai găsesc, de exemplu asta :lol:.

  3. M-a uns la suflet articolul asta si se pare ca suntem pe aceiasi lungime de unda.
    Imi aduc aminte de o lectie de viata pe care mi-a servit-o un sef (destept) mai demult.
    La angajare mi-a zis asa: nu vreau nimic genial de la tine dar vreau sa faci toate lucrurile de bun simt bine si la timp.
    Pe moment m-am bucurat dar apoi am vazut ce presupune asta. Sunt al naibii de multe lucruri de bun simt de facut si al naibii de greu sa le faci pe toate bine si la timp.
    Ce bine ar fost daca fiecare individ dintre cei care au responsabilitati publice si-ar fi asumat o astfel de lectie in trecut…

  4. Pingback: Tweets that mention Boala demiurgului » PoliTichii de mărgăritar -- Topsy.com

  5. acum ceva ani erai foare virulent impotriva tramvaiului 41. printre altele ca lua posibilitatea masinilor sa mearga pe linie. pur romaneste 🙂

    • @iulian,
      mi-aduc aminte de discuţia aceea, dar lucrurile nu se exclud neapărat. 41 este o idee OK, dar pusă prost în practică. Traficul se gâtuie la ieşirea din pasajul Lujerului şi de la 1 Mai până la Casa Scânteii. Asta e treabă românească ;). Oricum, mă bucur că mă citeşti în continuare.

Comments are closed.