Bonurile de masă – „evaziune legală” sau fiscalizare?

Tot aud diverşi banalişti economici spunând ferm convinşi că „bonurile de masă” sunt o formă de „evaziune legală” şi că existenţa lor este o „afacere pentru băieţii deştepţi”. No shit, Sherlock. Hai să şi gândim un pic: Care sunt zonele unde se face cea mai mare evaziune fiscală? Munca „la negru”, cu circa două milioane de angajaţi, şi industria alimentară. Aceste bonuri de masă „albesc” un procent din salariile gri şi fiscalizează o parte din comerţul cu alimente, fiindcă numai o parte din magazine sunt „în sistem”. Eliminarea lor completă (şi chiar taxarea lor, fiindcă multe firme se gândesc să renunţe) va împinge salariile din nou în zona gri, iar consumul alimentar direct în zona neagră, salariatul nemaifiind obligat să consume de la magazin. Astfel, guvernul Emil Bobu va pierde mai mulţi bani decât câştiga. La 800 de milioane, cât era piaţa bonurilor de masă, guvernul primea în jur de 200 de milioane (160 de milioane TVA-ul aferent bonurilor, restul din alte taxe). Prin impozitare, piaţa va cădea la jumătate, în scenariul optimist (practic, pentru o firmă nu mai este nici un avantaj). O impozitare cu 16% la o piaţă de 400 de milioane aduce 64 milioane. Dar se pierd minim 80. Rezultă deci o pierdere la buget de cca 24 milioane. În varianta optimistă.

10 comments to “Bonurile de masă – „evaziune legală” sau fiscalizare?”
  1. „Creşterea impozitelor nu este o soluţie în general şi cu atât mai puţin pe timp de criză. Tichetele de masă, de vacanţă, de creşă şi celelalte nu erau altceva decât o formă de evaziune oficializată, aşa că e foarte bine că vor fi impozitate”, a declarat Ilie Şerbănescu. tataia asta chiar se pricepe,prin 2007 il auzeam criticand si propovaduind armaghedonul ce va sa vie.

  2. Nu stiu zau, Cristi. Am auzit in mai multe firme care practicau „sportul cu tichete” ca totusi e inca profitabil, cu o conditie: sa doresti, ca angajator, sa pastrezi suma efectiva ce intra in buzunarul angajatului. In aceste conditii, tot e mai rentabil cu bonuri, pentru ca in cazul in care vrei sa compesezi cu bani, mai dai peste aia 16% si CAS, CIA, FBI, SRI si alte chestii de 3 litere.

  3. „Profitabil” este, atâta vreme cât, de exemplu, la un salariu brut de 2000 lei, diferenţa între bonuri de masă şi aceeaşi sumă NETĂ adăugată la salariu este undeva spre 150 de lei (costuri suplimentare pentru angajator). Impozitul induce un cost suplimentar de cca 25 lei/angajat. Nu e chiar un capăt de ţară, dar de la un număr de angajaţi încolo, poate conta. Rămâne de văzut câţi vor face calcule şi câţi vor merge pe ideea „dacă se impozitează, nu mai dau nimic”.

  4. Cristi, nu mai cita te rog tot felul de prosti care nu au nimic de-a face cu economia. Bonurile de masa sunt perfect legale iar supraimpozitarea lor facuta total aiurea si impotriva tuturor regulilor din domeniu aplicate in toata Europa unde aceste bonuri sunt folosite va duce la desfiintarea firmelor din domeniu si la trecerea in istorie a acestor elemente legale de stimulare a angajatilor. De ce nu spune ministrul finantelor ca pentru a putea oferi tichete de masa de exemplu angajatilor sunt o serie de conditii preliminare printre care si aceea de a fi la zi cu plata taxelor si impozitelor !
    Idiotenii ca cele din conferinta de presa a ministrului epicurean si plezirist sunt de-a dreptul revoltatoare.
    Nu este posibil ca sa fie luate masuri aberante economic de unii care nu stiu despre ce vorbesc!

  5. Dincolo de efectele pe care ar putea sau nu sa le aibe, bonurile de masa sunt, in esenta, o prostie. Sunt inca un mod de a crea birocratie de dragul artei.

    Daca s-ar vrea reducerea costului alimentelor (asta e tinta oficiala prin neimpozitarea bonurilor) ar putea mult mai usor sa reduca sau sa elimine TVA-ul la produsele de baza.

  6. Eu nu pricep o chestie: la ce mai folosesc tichetele daca le impoziteaza? Daca tot li s-a pus pata pe tichetele de masa, nu era mai simplu sa le scoata de tot?

  7. Singura smecherie ref tichete de masa este cea legata de comisionul pe care il acorda angajatorul catre firmele emitente. Acest comision variaza in functie de naivitatea angajatorului sau interesul sindicalistului sef. Sa va explic: la negocierile contractelor colective de munca, in special la companii de stat si regii autonome, sindicalistii impun achizitionarea tichetelor de la o anumita firma (depinde cu cine are intelegerea de ex. Radoi de la Metrorex). La randul ei, firma se asigura de parandaratul aferent…
    Altfel, sunt analisti – mai mult sau mai putin banali – care au extraordinara capacitate de a se exprima negativ vis-a-vis de orice subiect. Ca sa nu zic ca le pute tot. Iar Ilie Serbanescu e unul dintre ei.

  8. Păi e mare taxarea pe muncă, dar asta nu se rezolvă cu o supapă cretină.
    Altfel, dacă scutirea de impozite e bună (eu zic că e!) hai să le eliminăm pe toate 😀

Comments are closed.