Cei care mă citesc ştiu că nu sunt genul de om care să guste teoriile conspiraţiilor. Dar începe să devină bătător la ochi cum, în în fiecare an, în plin sezon, pe litoralul românesc apare câte-o chestie. Ba păianjenul-ucigaş, ba peştele-dragon, ba alga-minune… Asta în vreme ce, pe malul aceleeaşi mări, doar vreo 100 km mai la vale, totul e minunat şi olincluziv, ca şi cum lighioanele care „terorizează” litoralul româneasc ar avea o jenă în faţa magnificilor vameşi bulgari.
4 comments to “Food for thought”
Ei na, pai e simplu: citesc si lighioanele diverse studii si rapoarte idioate ale UE in care bulgarii sunt mai jos decat noi si se gandesc: mai frate, la romani e mai bine!
Sau poate pur si simplu nu vor la olincluziv! 😛
Te pui cu natura domle? Nu se face. 🙂 Bulgarii sunt prieteni cu marea si plaja, noi cu codrul.
Ha, ha … corect, Dane. Nu m-am gandit la asta, dar ai 100% dreptate! 😀
mai, la faza asta io-ti zic ca chiar m-a prins pe acolo: ierea pejti morti – si chiar si unii vii prin apa, iar daca acceptam ca inflatia (sic) dunarii a avut un rol (apa dulce vs apa sarata) atunci s-avem cu pardon, daca ajunge dunarea sa omoare pejtii bulgarilor atunci romanii se „imprietenea” iar cu codrii din munti 😀