Stânga vs. dreapta

În România nu a existat niciodată o altă separaţie între stânga şi dreapta decât poziţionarea faţă de Ion Iliescu. Chiar şi la ultimele alegeri, deşi rolul său este de multă vreme decorativ, Traian Băsescu a continuat să folosească această poziţionare. Cei care erau cu FSN şi cu Ion Iliescu erau de stânga, cei care se opuneau erau de dreapta.

Aşa cum arată studiile sociologice, PNL s-a deplasat sub Crin Antonescu la stânga, prin apropierea de PSD ajunsă practic la nivel de subordonare aproape totală. PD, în schimb, deşi declarat ideologic de stânga, datorită faptului că s-a opus încă de la începuturi lui Ion Iliescu a fost perceput ca partid de dreapta (la fel şi defunctul PSDR al lui Sergiu Cunescu).

Un alt fenomen interesant care se petrece este că, în absenţa unei definiri ideologice şi a unei culturi politice a electoratului, “ideologia” alegătorilor este dată mai degrabă de modul în care este perceput partidul respectiv, astfel, PD nu a avut nici o problemă electorală când s-a mutat “ideologic” oficial de la stânga la dreapta.

Din punct de vedere practic, mutarea PNL către stânga – care nu ştiu dacă este o mişcare gândită strategic, sau măcar gândită în vreun fel – este posibil să aducă beneficii pe termen lung, prin acapararea electoratului unui PSD tot mai anchilozat, având un trecut mai onorabil şi o atractivitate mai mare pentru tinerii de stânga care încep să se afirme din ce în ce mai vocal. În definitiv, nu mai trebuie justificat un Ion Iliescu sau un Adrian Năstase şi tot felul de schelete din dulap.

Dacă ne uităm pe evoluţiile din sondaje din ultimele luni asistăm la o scădere a PSD, o relativă stagnare a PNL şi o creştere a PD, ceea pare să indice o tendinţă migratorie PSD => PNL => PD pe măsură ce PNL devine acceptabil pentru electoratul PSD şi o parte din electoratul PNL sesizează mutarea la stânga. Chiar şi faptul că USL are împreună doar cu 3-4% mai puţin decât ar lua partidele separat arată că alianţa nu este chiar respinsă de electoratele celor două.

Apare astfel un spaţiu interesant pentru nun nou partid de dreapta, anunţat printre rândurile ultimului său editorial şi de Dinu Patriciu, care are antecedente în acest sens, cu PNL-AT şi are şi banii şi logistica necesară susţinerii. Există o presiune puternică în vederea unui astfel de partid – vezi şi demersul România Curată, unul interesant şi oarecum similar cu cel dinaintea alegerilor din 2004, o presiune mai mult sau mai puţin voalată şi din partea lui Traian Băsescu. Există exemple de succes ale unor demersuri similare. Acum că Dinu Patriciu pare dispus să finanţeze un asemenea proiect…