Un articol interesant al lui Bogdan Manolea pe tema diferenţelor între normele tehnice şi cele juridice. Revenind la dezbaterea în chestiune, aplicând o logică elementară, eu cred că situaţia stă în felul următor:
- Comisia de la Cotroceni construia „un dosar”, având toate elementele unui dosar de urmărire penală (se audiau martori, acuzatul se putea apăra), existând astfel un filtru – rolul pe care îl juca această comisie.
- Eliminându-se Comisia, singurul filtru rămas este preşedintele. Astfel, el ar trebui să preia toate responsabilităţile Comisiei (deci, inclusiv audierea părţilor, constituirea „dosarului” etc.). Ne-exercitând acest rol de filtru şi jucând doar un simplu rol de grefier, preşedintele nu-şi mai justifică locul în toată această schemă. Practic, preşedintele trebuie să facă acelaşi lucru pe care îl face şi Parlamentul în cazul deputaţilor şi senatorilor. Dacă el se mărgineşte doar la a primi nişte hârtii de la parchet şi a le trimite apoi la MJ, nu văd de ce ar mai trece dosarul pe la el şi nu cred că intenţia legii era asta.
Părerea mea este că aşa va decide şi CC, singura, probabil, în măsură să rezolve această dispută. De aceea, ameninţarea de azi la adresa lui Meleşcanu este prematură şi total neinspirată.
Cristi, intentia legii (in forma ei initiala) era tocmai de-a proteja niste demnitari (pe spranceana) de mana unor procurori mai zelosi (care, la o adica, n’ar fi putut fi starpiti din fasa)… logic, nu exista nici un motiv pentru care vreun cetatean al romaniei sa fie tratat altfel decat toti ceilalti–mai abitir, daca se-ntampla ca ocupa o functie de demnitate publica, nici vorba de discriminare pozitiva sau privilegii… asadar, in momentul de fata, aceasta lege este un reziduu care ar trebui inlaturat… din nefericire, chiar daca s’ar inlatura acest ghimpe din coasta justitiei, tot nu se rezolva problema, pentru ca legea nu poate dispune pentru trecut…
astfel, cel putin pentru aceste 8 cazuri, trebuie gasita o solutie… ar fi excelent daca onor curtea constitutionala ar putea constata ca reziduul din legea 115 este neconstitutional si ca trebuie eliminat… ar fi minunat si daca onor curtea ar constata ca s’a scurs termenul de 45 de zile pana cand ar fi trebuit ca parlamentul sa fi refacut procedura sau sa fi abrogat intregul reziduu… si-ar fi genial daca aceeasi curte ar putea identifica vinovatii si i-ar putea pedepsi… evident, nu va face nici una din cele de mai sus, pentru ca n’are interes, n’are temei, respectiv n’are atributii…
in fine, dosarele n’ar fi trebuit s’ajunga nici la presedinte, nici la ministru, ci doar de la procuror la instanta, eventual… dar asta n’ar mai fi permis circul mediatic din ultimii 3 ani, nu-i asa?!? din acest punct de vedere, cred ca politicienii nostri au identificat corect potentialul mediatic al procedurii din legea 115 (atat in forma ei veche, cat si in cea noua) si l-au folosit in scopuri politicianiste–si cred c’au procedat corect, ca asta-i treaba lor… din pacate, pe parcurs, au decredibilizat justitia, care n’a stiut sau n’a fost in stare sa se mentina in afara acestui joc politic 🙁 adica, in perfecta conformitate cu legea consecintelor neintentionate, „unde dai si unde crapa” :(((
ca sa inchei prin referire la intrebarile lui Bogdan, raspunsurile corecte in privinta legii 115 erau, initial, ca nu era stupida, ca rezolva, intr’adevar, o problema, respectiv ca ar fi putut functiona (daca nu se dizolva CDR si, eventual, mai ramanea inca 4 ani la putere, poate chiar ar fi functionat bine)… din pacate, acum, raspunsurile sunt ca da, e stupida in noile conditii, nu rezolva nici o problema (ba chiar creeaza probleme noi), respectiv ca nimeni nu doreste functionarea ei (nu pot spune c’o ignora–dimpotriva, toata lumea ii speculeaza defectele)… _deci_ eu cred ca traim bine si-avem parte numa’ de dreptate si adevar 🙁 halal!
Şi eu sunt de acord că demnitarii trebuie să beneficieze de acelaşi tratament din punct de vedere al legii. Legea 115 este un exemplu tipic de rezolvare a unei probleme fără a se lua în considerare toate consecinţele.