Sentimentul românesc al impozitului

Faţă de impozite, românul are sentimente contrare dar profunde. Pe de-o parte, avem „delegarea responsabilităţilor” prin hotărâtul „Eu de ce plătesc impozite?”, ca de exemplu, în „De ce să arunc hârtia la coş, nu e treaba primăriei să strângă gunoiul? Eu de ce plătesc impozit?” sau „De ce să dau eu zăpada din faţa casei/blocului? Eu de ce plătesc impozit?”. Sau mult mai simplu, „De ce nu ne dă? Eu vreau să se dea, că de-aia plătesc impozit!” Pe de altă parte, impozitele atât de vehement clamate nu sunt plătite: „De ce să plătesc eu impozit? Să aibă Ponta/Băsescu/Xulescu de unde să fure? Ia mai dă-i în măsa!”

3 Comments

  1. Eh, oricum un sentiment ceva mai constructiv decat sentimentul grecesc al impozitului 😛
    In Romania inca se mai sta la coada cu orele pentru plata darilor catre stat.

  2. Ionuţ

    Chiar dacă nu pare la prima vedere, de fapt e vorba de acelaşi lucru: nu se face pentru că se fură. Deci… 🙂

Comments are closed