Despre educație

Educație, pentru ce?

Un prieten scrie pe FB:

Una dintre marotele folosite pentru a impune schimbarea totală a învățământului este că sistemul actual e comunist.Sistemul actual nu mai e comunist. ”Reformele” repetate, care au debutat în a doua parte a anilor ’90, au făcut astfel încât sistemul actual nu mai seamănă chiar atât de mult cu sistemul comunist.

Dar trebuie spus un lucru: sistemul comunist era de fapt sistemul de învățământ interbelic plus propagandă comunistă și utopism ingineresc. În esență însă era sistemul interbelic construit de Spiru Haret, așa cum bine argumentează Mircea Platon în ”Deșcolarizarea României”.

Sistemul de învățământ interbelic e cel care i-a produs pe Cioran, Noica, Eliade etc. Sunt oameni care au avut, ca să spun așa, o bună expunere globală. Nu erau chiar niște băieți blocați între Brăila și Buzău. Vechiul sistem educa tinerii în spirit național. Spiru Haret a conceput sistemul în acest sens, dar avea totodată o deschidere către lumea mai largă. Era un învățământ pentru români, care trebuiau să fie suficient de educați, încât să știe pe ce lume se află.

Există o mare diferență între învățământul național deschis către lumea globală și învățământul pentru lumea globală. Primul formează oameni atașați unei patrii, cel din urmă asigură forță de muncă pentru piața globală. Marea nenorocire e că actualul învățământ ultra-reformat nu mai face față nici pe piața globală. Vechiul sistem, așa ”comunist” cum era, a făcut față, căci a produs medici, ingineri, IT-iști pentru piața globală. Noul învățământ riscă să nu mai producă, în viitor, decât căpșunari și sparanghelari. Vom avea un învățământ pentru lumea globală, dar în această lume vom fi ultimii.

Lăsând la o parte ideea că școala trebuie să producă pentru piață, despre care am mai scris, mie mi se pare că un fenomen similar de „deșcolarizare” se petrece și în Occident, dar fixați în bula noastră de „România țară de căcat” și #calanoilanimenea nu mai sesizăm. Cancel Culture, cei care cenzurează filmele clasice de desene animate pentru violență sau pentru „lipsa consimțământului” sunt produsul sistemului de educație Occidental, fix ăla la care noi ne uităm cu jind.

Ceea ce se întâmplă acolo mi se pare mai grav și mai periculos pentru civilizație. Școala românească nu mai produce „căpșunari” și „sparanghelari”, ăia tot produsul școlii „comuniste” sunt. Culesul de căpșuni și sparanghel sunt munci fizice, iar școlerii de azi sunt deja 50% obezi și cu ochelari și dacă ar da la sapă 20 de minute ar face atac de cord. Dar învățământul Occidental a produs propria sa distrugere.

Când „produci” oameni care distrug secole întregi de civilizație pe motiv că e „rasistă” sau cine știe ce altă incorectitudine politică lezează niște mimoze ai o problemă mult mai mare. Asistăm la noii anii ’50, când în SUA erau trimiși la închisoare oameni nevinovați, la fel ca în tot lagărul comunist. China a avut un delay de 10 ani, dar și acolo s-a produs epurarea politică.

Și vorbind de anii ’50, mi se pare absolut ironic cum se repetă istoria. Comunismul a investit enorm în educație și în accesibilitatea acesteia, producând până în anii ’80 acea elită care avea să-l măture. Occidentul a pregătit din anii ’90 încoace acea elită „corectă politic” care îl distruge pas cu pas.

Deci, nu cred că vom fi ultimii, în sensul ăla. Ci probabil ultimii care implementează „noua revoluție culturală”. Abia aștept interzicerea lui Creangă că personajul lui fură fructe de la vecini, distruge proprietăți și umblă gol prin sat. Deși, am impresia că asta va plăcea, nudurile au mare trecere în cultura de azi.

One comment to “Despre educație”
  1. Am prins invatamantul romanesc in plinul sau avant reformist. Si pot spune, ca absolut toti ministrii pusi la educatie(mica exceptie ar fi Funeriu) nu au stiut ce vor de la acel sistem. Sa nu uitam marea harababura cu manualele alternative pe la inceput de ani 2000, apoi aparitia examenului de capacitate in locul examenelor de admitere pe la liceu. Pe langa asta, marele Cristian Adomnitei cu a sa sleahta a venit si ne-a propus publicarea variantelor la BAC in 2007. Si tot atunci am putut spune prohodul examenelor de admitere prin facultati. Cea mai frumoasa chestie, insa a fost desfintarea de facto a SAM-urilor si intrarea la liber si a celor ce nu au promovat Testarea Nationala. Pe scurt, cam in 20 si ceva de ani am distrus o chestie decenta pe care ne-a lasat-o comunismul. Inteleg ura unora pe chestiile comuniste, dar cam toti oamenii care au reusit prin Occident sunt rodul invatamantului comunist. Chiar si noul miliardar Daniel Dines a fost indirect format de invatamantul comunist.
    Practic scoala romaneasca imediat dupa Revolutie, a intrat pe un trend descendent pe care niciodata nu l-am putut fi preveni. Si nu e doar asta, dificultatea examenelor nationale a tot scazut de la an la an si fara sa ne dam seama am promovat indirect mediocritati(sa nu zic idioti) prin mai toate cotloanele importante.
    Pe langa asta, sunt un pic uimit de faptul ca mai toti elevii din ziua de azi, nu prea inteleg cata munca este in spate si nu inteleg cat de frustrant este intreg procesul. Practic daca ceva nu le iese din prima abandoneaza, pentru ca noua scoala i-a invatat ca totul este distractiv si trebuie sa iasa din prima. Bineinteles sunt si exceptii, olimpici sua oameni ce reusesc impotriva sistemului, insa numarul acestora va tot scadea si va fi legat de zona oraselor mari unde inca mai sunt profesori talentati si cu vocatie.

Comments are closed.