Suntem în a treia lună de război și deja lumea vorbește doar de înfrângerea Rusiei și „salvarea obrazului” lui Putin, nu mai își pune nimeni problema că rușii ar putea câștiga. De rezistat, mai rezistă în continuare, însă au devenit vizibile lipsa de resurse și incapacitatea de a mai susține războiul. Deja nu prea mai este vorba de „război de uzură”, fiindcă „uzura” este doar de partea Rusiei.
În momentul de față, Putin mai poate încă să proclame victoria, clamând că „am distrus zeci de orașe, milioane de ucraineni au părăsit țara, avem peste un milion de «fasciști» prizonieri în lagărele noastre de reeducare, cine mai face ca ei, ca ei să pățească”. Nici măcar nu este nimic neadevărat în asta. Și cu toate acestea, nu o face. Pe 9 mai nu a spus nimic semnificativ, a fost mai degrabă o cuvântare smiorcăită. Propaganda se plânge de Occidentul rusofob. Armata rusă se luptă cu NATO, nu cu ucrainenii (ceea ce în realitate este și adevărat).
Mai în glumă, mai în serios, singura victorie este că „rubla este cea mai puternică monedă” din lume anul acesta, din nou, teoretic adevărat, dar practic fals. Rubla nu mai oscilează liber. Firmele și persoanele fizice din Rusia sunt obligate să dea 80% din valută statului, care devine astfel principalul client și care plătește atât cât vrea. În plus, exporturile au scăzut marginal, în jur de 10% momentan, dar importurile s-au prăbușit, ca urmare a sancțiunilor, deci Rusia nu mai cumpără practic nimic din Occident, singura utilizare a valutei fiind pentru plata datoriilor. Deci, „rubla puternică” este o construcție artificială, ca leul pe vremea lui Ceaușescu, care era 3 lei la BNR și 50 la frații Becali. Până și exporturile țării erau calculate la cursuri arbitrare, în funcție de produs și țara de destinație.
Producția de petrol a Rusiei a scăzut cu aproape un milion de barili pe zi și este de așteptat ca în mai să se reducă suplimentar cu încă jumătate de milion. Asta creează o problemă de producție, fiindcă vor fi nevoiți să închidă din exploatări, iar odată închise vor fi greu de redeschis în lipsa tehnologiei occidentale. Exporturile în UE au scăzut cu 15% și vor scădea în continuare. În aprilie, Rusia a reușit să compenseze scăderile din UE cu creșteri în exportul către India și Turcia, dar rămâne de văzut dacă vor mai dispune de capacități de transport. Estimările Agenției Internaționale pentru Energie sunt că producția Rusiei se va reduce cu 3 milioane de barili pe zi față de nivelurile de dinaintea războiului (o medie de circa 10 milioane barili pe zi).
Sancțiunile la adresa importurilor de tehnologice occidentală au închis producția de rachete. Producția de autovehicule este practic oprită ca urmare a retragerii companiilor occidentale sau a imposibilităților de a asigura componente necesare. Se estimează un număr de două milioane de șomeri anul acesta până când „piața se va adapta la condiții”. Momentan, companiile occidentale nu au trimis angajații în șomaj, chiar dacă au închis magazine sau fabrici, dar este de presupus că nu va mai dura mult până când se va lua această decizie.
Sancțiunile afectează evident și producția și exportul de armament, Rusia nefiind în stare să-și asigure capacitatea proprie de luptă, darămite să mai vândă și altora. În plus, războiul din Ucraina nu s-a dovedit o reclamă prea bună pentru armamentul rusesc, India, de exemplu, anulând o comandă de MIG 29, dar și de elicoptere Mi17 v5.
În urmă cu o lună, rușii spuneau că prima „etapă” a operațiunii speciale a fost o fentă, și că abia cum vedem realitatea. Însă nici acum nu au făcut mare lucru, din contră. În N-E ucrainenii au ajuns la granița cu Rusia și sunt pe cale să le blocheze liniile de aprovizionare. În sud, victoriile au venit cu pierderi imense de oameni și echipamente. Deja, militar nu se mai pune problema victoriei ucrainene, ci când se va fi realizat eliberarea completă. Asta însemnând și Donbas și Luhansk, dar și Crimeea.
Deja în Rusia refuzul de a se mai înrola sau de a accepta trimiterea în Ucraina a atins cote impresionante. A rămas oarecum surprinzător din punct de vedere strategic că Putin nu a declarat nici starea de război, nici mobilizarea, ceea ce permite soldaților sub contract să refuze detașarea pe front fără a fi declarați dezertori (li se aplică, totuși o ștampilă pe acte și nu se vor mai putea niciodată angaja la stat). Asta creează o problemă în înlocuirea și rotirea trupelor, dar și pentru aprovizionarea și asigurarea resurselor economice și militare. Economia nu a fost trecută în stare de război, cu prioritizarea producției de armament. Este adevărat, ca urmare a sancțiunilor, Rusia nu mai poate produce arme avansate, iar sabotajele interne afectează și producția convențională. Dar, refuzând să decreteze starea de război, Rusia și-a limitat singură capacitatea de luptă, o capacitate care s-a dovedit în realitate mult supraevaluată.
Nu este deloc clar ce mai vrea în momentul de față Putin și ce mai speră să obțină. Sunt însă clare niște evoluții în politica internațională:
- Sunt țări care nu înțeleg și nu acceptă ideea Rusiei ca țară obișnuită și nu ca mare putere, pentru că este clar că în momentul de față Rusia nici măcar „putere regională” nu mai poate fi considerată. De aceea, Macron și Scholz negociază salvarea obrazului lui Putin peste capul ucrainenilor. Sigur, demersul în sine este stupid, dar ei pur și simplu nu pot accepta că Rusia ca mare putere este terminată.
- China nu s-a amestecat deloc. Nu a oferit nici un fel de ajutor Rusiei, a evitat să provoace SUA și UE. În momentul de față ei au propriile lor probleme și cred că pentru prima dată sunt șanse reale ca Xi să nu mai fie reales. Depinde foarte mult cât va fi afectată economia de Covid și cum va fi starea populației până în toamnă. Pe de altă parte, China a ratat oportunitatea de a se plasa de partea cea bună, alături de țările democratice, a ratat oportunitatea de a arăta că este cu adevărat o mare putere. În schimb, cred că a tras lecțiile necesare din ceea ce s-a întâmplat cu Putin.
- În Europa se conturează un pol nou de putere, în jurul SUA, format din Polonia, Cehia, Slovacia și România. Există un pol pro-rus, Germania-Ungaria, Serbia și surprinzător, Croația.
- Germania este la cel mai jos nivel al reputației sale, ceea ce va reduce marja sa de acțiune la nivel european. Sigur că, până la un punct de poate înțelege reticența în condițiile unei dependențe foarte mari de resursele din Rusia, argument valabil, de exemplu, în cazul Ungariei, însă în cazul Germaniei s-a mers mult mai departe, ei refuzând orice ajutor pentru Ucraina.
La modul practic, Ucraina beneficiază de resurse și sprijin european și american consistent, chiar dacă la el nu participă Germania decât simbolic. În vreme ce rușii își consumă stocurile și au ajuns la fundul sacului, ucrainenii devin mai puternici de la o zi la alta, beneficiind de armament nou și sofisticat. Deja statul major ucrainean a avansat o dată pentru finalizarea eliberării – luna august.
În plus, este evident că UE și SUA vor participa la reconstrucția și ajutorarea economică a Ucrainei, în vreme ce Rusia se va scufunda în sărăcie și instabilitate. De altfel, probabil că una din temerile care a condus la declanșarea invaziei a fost teama de contagiune a „maidanului” în contextul recentelor proteste din Belarus și Kazahstan, țări mult mai bine controlate decât Ucraina. În plus, acum cu aderarea Finlandei (și a Suediei la NATO), practic, Rusia nu prea mai poate ataca un vecin european fără să intre în conflict direct cu NATO.
La modul cel mai simplu spus Ucraina a inceput modelarea lumii multi-polare. Rusia a calculat gresit sau poate ca nimeni de acolo nu se astepta la o asemenea reactie a ucrainienilor ori combinatie de amandoua. Oricum temuta Rusie ne-a aratat ca modul lor de conducere este unul pagubos si care in cele din urma te poate distruge ca natie(provocarea cea mai dura post-razboi o sa fie modul in care Rusia va mai exista ca stat). O mica paranteza merita facuta si cand vorbim de China. China care prin vocea lui Xi Jinping si a politicii sale de 0 covid, pare ca deranjeaza mai mult decat am putea noi percepe. In fond politica 0 covid a fost banoasa cat timp focusul a fost pe covid, acum focusul fiind pe razboi nu se mai merita, iar inchiderea Shanghaiului deja incepe sa devina o problema uriasa.
Atat Putin, cat si Xi Jinping daca vor mai ramane la putere in urmatoarea perioada vor fi nevoiti sa-si schimbe intreaga politica si sa gaseasca alt adversar. Probabil ca unul din ei va muri pe cand altul o sa iasa la pensie in vreo insula exotica. Cert este ca nu avem garantia ca odata ce vor iesi din scena acesti dictatori nu vor fi inlocuiti cu altii mai rai sau mai buni.
Blocul occidental o sa se reconfigureze si vor exista mai multe cluburi. UE asa cum este ea acum si-a aratat limitele, iar Germania plus Franta arata ca nu au o problema in a vinde Europa de Est, daca situatia o cere. UK,US,AUS au relatii mult mai bune in zona scandinava si rasariteana a continentului asa ca un nou club o sa se creeze probabil odata ce reconstructia Ucrainei se va demara.
Ceea ce frapeaza este faptul ca totul merge cu o viteza destul de rapida si ca multi inca nu realizeaza schimbare ce se intampla. Imi pare rau pentru proiectul european, dar UE are nevoie de o trezire la realitate pentru a vedea situtia nasoala pe care aceasta o are. Si din fericire pentru noi, Romania chiar este mai europeana si mai pro-libertate comparativ cu altii care ne dau lectii. Singura chestie naspa este ca la finalul zilei pulimea de rand nu o sa inteleaga sau o sa simta la prima mana aceste chestii.
Australia și Noua Zeelandă au arătat că politica 0 Covid este ineficientă. Înclin să cred că mai degrabă, în cazul Chinei este mai degrabă o paranoie legată de un eventual „război hibrid”, la modul că ei cred că americanii le-au dat un virus modificat, de aici nebunia, altfel, nu prea are logică. În principiu, la chinezi tranziția se va face mai ușor. La ruși e o mare problemă, fiindcă Putin a făcut gol în jurul său, cam ca la noi Ceaușescu, doar că nu prea văd un Iliescu la ei.
Pentru popoarele lor, și Putin și Xi au fost conducători OK (Xi mai este încă, mergând pe logica amintită mai devreme), iar la nivel internațional Xi a fost decent, mai degrabă americanii au fost agresivi.
Politica carantinarii agresive a fost pornita de China si o perioada toata lumea se uita la asta ca fiind modelul de rezolvare a problemei. Si totul a fost frumos pana cand pe partea economica a inceput sa doara lucrurile. Ca au fost o gramada de idioti care au crezut ca politica 0 cazuri are sanse sunt de acord, insa deja ceea ce se intampla in China aduce a paranoia specifica unui dictator in ultimele zile de conducere.
Ambii dictatori isi traiesc in acest moment ultimele luni/zile la putere. Xi are sansa sa scape viu din viitoarea tranzitie, insa Putin nu. Mai mult la nivelul Rusiei o sa se puna foarte serios problema mentinerii ei ca stat sub actuala forma. Pentru ca odata ce Putin va iesi din scena, jocurile foamei vor incepe. Pe de o parte o sa fie elita din servicii de la Moscova, pe cealalta parte vor fi oamenii din republici ce vor cauta o oarecare independenta sau autonomie. La asta mai adauga si faptul ca o mare parte din tot ce inseamna armata o sa fie cuprinsa de o furie deoarece lucrurile merg din prost in mai prost si tabloul este sinistru. Adica oricum ai da-o situatia curenta a statului rus nu o sa mai fie cum este acum odata ce operatiunea speciala din Ucraina se va incheia. Chestia asta da fiori multora si deja se vede ca si in blocul vestic sunt anumite tari ce inteleg situatia cat se poate de bine.