După ce în articolul precedent Alina Mungiu Pippidi avea unele probleme de logică, de data aceasta pune punctul pe i într-un articol care mi-a adus aminte de ce o citeam cu plăcere în urmă cu ceva timp:
Daca Iliescu e judecat pentru genocid precum Ceausescu sau Milosevici la Haga, acuzatie imposibil de dovedit (iar in cazul lui chiar ridicola), intregul proces risca sa esueze intr-o lamentabila parodie care sa arate ca in optsprezece ani justitia noastra nu a evoluat de fapt deloc.
[…] (Despre cazul Nagy, n.m.)Mai fratilor, voi chiar nu v-ati prins ca nu merge asta cu tradarea? S-a dus cu secretara intr-o vacanta platita pe banii unui consultant? Incadrati-l la trafic de influenta! stiu, e un articol prost scris si greu de dovedit, dar daca nu avem cu ce-l lega, asta e, ne-a scapat de data asta, e penibil sa ne legam de el pentru „tradare”, ca ne-a ramas mostenire din Codul Penal ceausist acest articol. Eu tot am sperat ca s-a inceput asa si se va schimba incadrarea pe parcurs, dar vad ca o tot lungim si dam apa la moara acuzatului.
De aici. Merită citit integral. Pentru context, a se vedea şi asta.
Alina Mungiu Pippidi alaturi de Patapievici este exemplul clasic de intelectual aservit politic.
Analizele ei au de mult timp un iz partizan.
Si-a pierdut prospetimea scrisului odata cu partizanatul politic.
Aici are totusi dreptate!