M-a izbit o chestie la comentariile de la postul anterior cu BCR. Niciunul nu avea o atitudine critică la adresa băncilor, incapabile să livreze un serviciu banal, ci sfaturi pentru a rezolva problema. O astfel de atitudine pragmatică este, pe de-o parte, un aspect pozitiv al evoluţiei societăţii româneşti. Rămâne însă partea cealaltă, care arată o obişnuinţă a serviciilor proaste, care par a fi un dat, acceptat ca atare de toată lumea, ca ploaia sau ca ninsoarea. Food for thought.
4 comments to “„Problem solving” attitude”
Cristian, ce e aia atitudine critica la adresa bancilor? Intimplator m-am lovit de aceleasi probleme in relatiile cu bancile; pe unele le-am taiat chiar si cu injuraturi, pe altele le-am modificat (a evita intilnirea cu functionarul este primul lucru pe care trebuie sa il ai in vedere). Asta e o atitudine critica si nu o acceptare a serviciilor proaste. Chestii din astea cu las’ ca va arat eu voua sint copilarii.
Nu exista banca in Romania sau prin alte parti de care sa fii multumit in proportie de 100% si, in cele mai multe cazuri, problema nu este a bancilor ci a functionarilor din banca; am intilnit functionari care m-au expediat rapid in lipsa, sa zicem, a unei simple facturi de utilitati iar altii, functionari ai aceleeasi banci, care sa caute solutii impreuna cu mine in interesul ambelor parti.
Nu consider ca ai dreptate vorbind despre „o obisnuinta a serviciilor proaste” si da, interesul meu este sa am o atitudine pragmatica: nu imi foloseste la nimic sa ma dau cu capul de pereti: pot deschide usa -bine, nu – la revedere. In ceea ce priveste sfatul meu si al lui Dragos – nu era nici pe departe o acceptare a unui serviciu prost; chiar merita: am credite in doua banci, conturi la 3, la toate am internet banking; la niciuna n-am mai calcat decit in caz de forta majora si, in plus, am scapat de coada la plata oricarei facturi de utilitati, telefon, tv samd.
De-asta zic: solutii exista da’ ti-o cauti singur.
M-aş întinde inar cu tine la „ceartă”, dar sunt răcit cobză, aşa că te iert, de data asta 😆
În general, este într-adevăr o problemă cu incompetenţa angajaţilor, dar asta trădează şi o problemă mai adâncă a organizaţiei. De exemplu, este mult mai probabil să dai de angajaţi incompetenţi la BCR şi BRD, decât la Banca Transilvania. Poate şi datorită faptului că la BCR media de vârstă este 40+.
Soluţia? „Hai la lupta cea mare, rob cu rob să ne unim…” 😆
Pentru ca intr-un fel sau altul am legatura cu o banca nu imi pot permite sa fiu critica. Eventual o critica constructiva ceea ce nu e neaparat o acceptare a serviciilor proaste. Cu tot respectul dar trebuie sa ma abtin. Sunt norme ale BNR aplicate prost si dupa cultura fiecarui „cititor” din banca , si sunt norme dupa care se acopera absolut toate bancile pentru ca nu aplica unitar aceste reglementari.
De obicei, când faci pipi împotriva vântului, te cam uzi pe bombeuri! Nu ştiu de ce, dar eu le prefer pe ale mele uscate 😀
Şi oricum, orice bancă trebuie privită ca un furnizor. Acesta poate fi penalizat în 2 feluri: OPC şi refuzul de a-l mai considera furnizor pe viitor (cu eventuala reclamă negativă ori de câte ori ai ocazia).
Cumva, OPC-ul nu mă inspiră într-un astfel de caz, aşa că sunt confruntat cu o dilemă existenţială de la facere lumii, când Dumnezeu i-a spus lui Adam:
– Adame, alege-ţi nevasta!
În ce mă priveşte, BCR nu mai este de mult pe lista de furnizori (don’t get me started!), este în schimb pe lista surselor de „stupid amusement” …