PNL – înapoi în anii ’90

Am citit majoritatea comentariilor de după Congresul liberal. Lipseşte din ele constatarea tristă că PNL devine, cred că prima dată în istoria sa recentă, un partid de lider. Victoria lui Crin Antonescu este în primul rând înfrângerea lui Tăriceanu, un om devenit nepopular şi în propriul partid, suficient cât să se creeze o masă critică împotriva sa şi să fie răsturnat. Dacă în timpul lui Tăriceanu exista un pluralism politic în PNL – care a permis dezvoltarea opoziţiei interne până la nivelul în care a putut să-i ia locul – de data aceastapartidul se predă charismaticului lider şi visează nici mai mult, nici mai puţin decât victoria la alegerile prezidenţiale.

Din punct de vedere politic, Tăriceanu putea asigura mobilizarea electoratului anti-băsescian, fiind cel mai puţin vulnerabil candidat (după 4 ani în care a fost tocat zi de zi orice atac la adresa lui ar fi stârnit doar plictiseală). Crin Antonescu este proaspăt şi mirosul sângelui a atras deja rechinii, mai ales că este o victimă foarte vulnerabilă: „Anti-parlamentar, absenteist, vorbăreţ şi obsedat de propria figură mediatică, noul lider al PNL nu oferă o alternativă, ci cel mult o amânare a distrugerii unui partid care a crezut că poate trăi hrănindu-se din trecut şi care s-a trezit că e hrănit cu capriciile unui lider” spune consilierul prezidenţial Cristian Preda, trasând direcţiile de atac pentru viitoarea campanie. Imaginea de chiulangiu neserios, coroborată cu dezamăgirea cruntă adusă de „prototipul” anterior, Băsescu 2.0, aka Sorin Oprescu, va limita drastic şansele de a culege electorat neutru aşa cum se iluzionează mulţi.

Şi Orban, şi Antonescu şi-au dovedit din plin limitele administrative, organizaţia din Bucureşti având printre cele mai slabe rezultate, respectiv, prin clasarea în urma unui om care nici măcar nu şi-a făcut campanie electorală. Succesul pe care îl are Antonescu la TV este egal cu zero. Succes la TV face şi Magda Ciumac şi Sexy Brăileanca. Le-ar alege cineva preşedinte? Hm, poate că nu ar fi o idee rea. Succesul în alegeri este dat de munca „în teren”, acolo unde activiştii democraţi şi social-democraţi deţin puterea. Dacă Crin Antonescu poate obţine ceva voturi în mediu urban, acolo unde discursul percutant, freza rebelă şi aerul melancolic pot seduce, în mediul rural este egal cu zero. Geoană se descurcă mult mai bine (vezi succesul de la Dăbuleni).

În cursa prezidenţială, Călin Popescu Tăriceanu ar fi fost mai bun, pentru că ar fi mobilizat electoratul anti-băsescian, iar prin „pomenile” acordate şi-a asigurat un sprijin în afara electoratului dur al PNL. Mă tem că Crin Antonescu nu va putea lua decât electoratul dur al liberalilor, adică 10-12%.

Am mai spus: în momentul de faţă, nici Călin Popescu Tăriceanu şi nici Crin Antonescu nu reprezintă soluţii pentru PNL. Dar dacă obiectivul PNL este lupta împotriva lui Băsescu, Tăriceanu era mult mai util. Astfel, PNL alege un om greşit pentru un obiectiv greşit, şi se pune peactic la dispoziţia destinului, viitorul lor depinzând acum doar de ce se va întâmpla cu PD după pierderea prezidenţialelor de către Traian Băsescu.

6 comments to “PNL – înapoi în anii ’90”
  1. mda, tristutz 🙁 daca n’ar fi trebuit sa se bata la prezidentiale cu Traian Basescu, cred c’ar fi fost interesanta o lupta de idei elegante/elevate intre Crin Antonescu si Cristian Diaconescu… da’ tabla de sah este ceva mai complicata… vom trai si vom vedea…

  2. Eu poate-s pe lângă subiect, dar nu pricep cine a stabilit că Antonescu va candida la preşedinţie? Am înţeles că acum e preşedintele liberalilor. Scrie undeva că musai el trebuie să candideze?

  3. Pe de o parte spui ca Antonescu are sanse zero si pe de alta parte ca Basescu va pierde urmatoarele alegeri. In cazul asta cine in va bate? Geoana? Ma indoiesc.

    Nu sunt de acord nici cu faptul ca succesul în alegeri este dat de munca “în teren”. E valabil intr-o anumita masura in privinta alegerilor locale sau parlamentare uninominal. „Grosul” electoratului cred ca este mult mai miscat de „discursul percutant, freza rebelă” pe care o asculta seara, la TV, dupa ce vine de la serviciu decat de de afise sau pliante primite pe strada. Faptul ca scorurile electorale ale candidatilor la alegerile parlamentare au stat aproape de valoarea medie a partidului sustine aceasta idee.

    „Mă tem că Crin Antonescu nu va putea lua decât electoratul dur al liberalilor, adică 10-12%.”
    Fac pariu cu tine pe un post cu titlul „Nu ma pricep la politica”, publicat evident de pierzator, ca Antonescu va obtine cel putin dublu, 25%. Te bagi? 😛

    • Momentan, oscilez între două variante:
      a) Băsescu va candida, pierde în faţa lui Geoană, Crin nu va intra în finală.
      b) Băsescu nu va candida, atunci Crin poate câştiga în faţa lui Geoană.
      Până nu devine clar că Băsescu nu va mai candida, pariul n-are sens.

  4. Ok, atunci oferta ramane valabila pentru cazul – cred eu, sigur – in care Basescu va candida. 🙂

    De dragul analizei, in cazul b, din rationamentul tau reiese ca o parte buna din electoratul lu’ Basescu va trece cumva la Crin Antonescu. De ce crezi ca ar face asta?

    Cazul b este posibil decat daca Basescu incearca vreo magarie de genul sa-l lase pe Geoana sa castige cu conditia sa devina el prim-ministru. Ciudat, dar Basescu ar fi in stare.

Comments are closed.