Anunţul de reducere a administraţiei publice cu 10% este încă o mostră de amatorism managerial a guvernului Tăriceanu. De ce tocmai 10 şi nu 9,14 sau 11,27? Orice manager care se gândeşte la businessul său face înainte o analiză pentru a vedea de unde şi cât se pot reduce costurile şi cu ce preţ. Mai ales motivaţia acestei reduceri „economia privată are nevoie de oameni” este absolut ridicolă şi descalificantă intelectual.
În primul rând, să spunem de la bun început că reducerea personalului din administraţia publică este imposibil de realizat. Legislaţia muncii face dificilă concedierea unui angajat pentru firmele private, darămite pentru stat, unde există sindicate puternice care se vor opune măsurii, mai ales că vor beneficia şi de sprijin politic consistent din partea PD şi PSD.
În al doilea rând, guvernul Tăriceanu (I şi II) a fost destul de harnic în această privinţă. Nu am cifrele la îndemână, însă cei 120,000 care se vor a fi concediaţi sunt aproximativ egali cu totalul angajărilor făcute de guvern în cei doi ani şi jumătate.
Revenind la administraţie, putem constata un paradox. Ea este în acelaşi timp subdimensionată şi supradimensionată. Graţie incontinenţei legislative a apărut o birocraţie care în multe zone nu poate fi gestionată de stat, respectivele zone fiind pur şi simplu subdimensionate. Pe de altă parte, există numeroase agenţii al căror rol poate fi cu greu justificat şi la care se poate renunţa fără a li se simţi lipsa.
Una dintre cele mai mari bube ale administraţiei este acea aberaţie legisltativă care obligă administraţia să facă achiziţiile exclusiv pe baza criteriului cel mai mic preţ. Este una dintre cele mai ipocrite forme de a „avea grijă de banul public”, care se traduce şi în calitatea actului de serviciu public. Mai ales că deja se ştie că ulterior se ajunge să se plătească mai mult decât cea mai scumpă ofertă pe baza „adiţionalelor”. OK, când cumperi pixuri şi creioane, merge criteriul cel mai mic preţ. Dar când cumperi un soft, un computer sau diverse alte servicii lucrurile ar trebui puţin nuanţate şi lucrat cu alte criterii. Ca să ofere „cel mai mic preţ” o firmă trebuie să facă totfelul de artificii pentru a câştiga. Să plătească salarii la negru sau doar foarte mici, să plătească furnizorii cu întârziere, să renunţe la investiţii, lucruri pe care o firmă de un anumit nivel nu-l mai poate face şi atunci statul se vede privat de oferte de calitate, lucru care se traduce în randamentul slab al administraţiei.
Atâta timp cât funcţionarul public trebuie să fie doar ieftin, şi serviciile administrative vor fi ieftine şi de proastă calitate fiind foarte greu să emiţi pretenţii („păi la banii ăştia, ce vrei să fac, unde să găsesc mai buni?”). Da, avem mulţi lucrători în administraţia publică (1 la 20 de cetăţeni) însă reducerile trebuie făcute acolo unde trebuie.
PS Ştiu că există un folclor imens despre „doamnele acre, grase şi isterice” din administraţie. Personal, în ultimii ani nu am avut parte de ele şi în general am rezolvat foarte operativ (şi fără şpagă) problemele. Poate şi datorită faptului că ştiu să citesc informaţiile de la avizier şi să completez un formular…
dincolo de procentul exact cu care trebuie redusa administratia, cert este ca este supradimensionata pe segmente inutile..si eventual subdimensionata pe …segmente..europene. Insa..politic dupa parerea mea PNL a punctat bine. Statul are o imagine proasta, functionarele grase si isterice sunt prezente in mentalul colectiv, iar reducerea personalului din administratia centrala are iz de liberalism.
asa ca dupa parerea mea e un punct castigat de PNL in batalia imagologica pentru care altii se chinuie sa keme retelele de constructii de tip mafiot sa faca o treaba pe care primarii lor nu sunt in stare.
De persoane grase si insterice nu prea am mai dat, insa mai nou sunt niste tipe tinere, dragute, care iti dau informatii complet aiurea, de m-am plimbat dupa un cazier fiscal de la IMGB la Brancoveanu de vreo 4 ori. Plus ca sunt niste programe de lucru cu publicul de zici ca sunt gravide toate.
Asta cu program de gravide este foarte adevărată. E oarecum aberant ca în vreme ce restul economiei funcţionează după orarul 9:18, cu pauză de masă, instituţiile de stat să funcţioneze 8:16 şi 90% dintre ele să aibă „program cu publicul” 1-2 ore pe zi, stabilite complet aleator.
Administratia romanesca e neperformanta.
Rudenia e principalul criteriu de competenta.
Sunt functionari publici plini de studii, de masterate dar au mare problema in identificarea tastei enter si in scrierea unei chitante !
Sa ii dea afara fara salarii compensatorii!
M-am saturat sa platesc de-o viata taxe pentru prosti, hoti si nesimtiti.
P.S.
Nu toti functionarii intra in acesta categorie dar sigur cei 10% care trebuie dati afara DA!
hmm, Cristi, „ai grija ce scrii,” ca s’ar putea sa-ti mai pui in cap si alte persoane din _sar_cietatea civila, care au promovat noua legislatie a achizitiilor publice, dupa ce te-ai luat de Pirvulescu, in materie de sondaje 🙂
ma agat, din articolul tau, de criteriul celui mai mic pret in achizitiile publice… de buna seama, ne aflam (din nou!) pe aceeasi lungime de unda, si eu considerand ca acest criteriu poate deveni, in anumite conditii, pagubos… ce mi se pare, insa, mult mai grav, este ca acest criteriu a devenit ilustrativ pentru lipsa noastra de flexibilitate in mecanismul de luare a deciziilor… si dau un exemplu care imi afecteaza in mod direct capacitatea de lucru la CNI:
s’a decis, prin regulamentul de concurs adoptat in 16 iulie (in ciuda argumentelor pe care le-am adus) ca vor fi numiti in functiile de presedinte si vicepresedinte ai ANI acei candidati care vor fi obtinut cel mai mare punctaj… [vezi art. 23 alin. 4 la http://www.just.ro/ani/continut/download/ConsiliulNationaldeIntegritate/HotarareCNI.doc, desi formatarea e groaznica!]
exact ca la cel mai mic pret, se pierde din vedere un element foarte important 🙁 ce ne facem daca aplicam acest criteriu, dar presedintele si vicepresedintele se vor avea ca soarecele cu pisica?!? nu-i mai elegant sa stabilesti ca vei numi in functie cuplul cel mai compatibil (valori, principii, viziune, plan de management, umori apoase si sticloase) dintre primii 5 calificati de la presedinte si primii 5 calificati de la vice?!?
rezultatul previzibil?!? exact ca la criteriul celui mai mic pret, vom plati mai mult pe aditionalele de compatibilizare intre cei doi, in loc sa ne fi uitat la criteriul celei mai mari valori adaugate :((( asta este 🙁 si da-i, si lupta, neicusorule… 🙂 haz de necaz… –Codru