Sentimentul românesc al impozitului

Faţă de impozite, românul are sentimente contrare dar profunde. Pe de-o parte, avem „delegarea responsabilităţilor” prin hotărâtul „Eu de ce plătesc impozite?”, ca de exemplu, în „De ce să arunc hârtia la coş, nu e treaba primăriei să strângă gunoiul? Eu de ce plătesc impozit?” sau „De ce să dau eu zăpada din faţa casei/blocului? Eu de ce plătesc impozit?”. Sau mult mai simplu, „De ce nu ne dă? Eu vreau să se dea, că de-aia plătesc impozit!” Pe de altă parte, impozitele atât de vehement clamate nu sunt plătite: „De ce să plătesc eu impozit? Să aibă Ponta/Băsescu/Xulescu de unde să fure? Ia mai dă-i în măsa!”