La nici o săptămână după referendumul privind suspendarea preşedintelui (BTW, mai ştie cineva că sâmbătă a fost un referendum câştigat de Băsescu cu 75%?) putem trage o concluzie surprinzătoare. Câştigătorul este… PNL, cu largul concurs al taberei prezidenţiale.
Aceasta s-a comportat asemenea vacii din proverb care după ce a umplut găleata cu lapte o varsă cu totul. Startul l-a dat Traian Băsescu însuşi, chiar sâmbătă, când a avut o ieşire penibilă. Chiar dacă în plan intern consencinţele nu sunt foarte puternice pe termen scurt – am văzut mulţi oameni altfel inteligenţi aprobând comportamentul său – în plan extern, unde oricum Traian Băsescu avea o imagine de excentric şi era evitat diplomatic de toată lumea consecinţele vor fi dezastruoase. Acest gest va avea darul de a accentua izolarea lui Traian Băsescu (încă o dată subliniez, el nu a primit nici un mesaj de susţinere în campania electorală, nici felicitări după victorie, doar mesajul diplomati al lui Barrosso) şi va duce la îndepărtarea unui număr iniţial restrâns, dar probabil în creştere de susţinători, mai ales cei proveniţi din electoratul Alianţei D.A. care trecuseră la PD prin demonizarea PNL-ului. (Trebuie să deschid o paranteză: ceea ce este deranjant la această întâmplare nefericită nu este „rasismul”, deoarece nu consider că expresia folosită are conotaţii rasiste, ci gestul de confiscare a telefonului prin violenţă, atitudinea dispreţuitoare – „şi ce dacă mă reclami la poliţie?” – şi jignirea adresată – chiar dacă nu este rasistă, expresia este una jignitoare. Sunt gesturi pe care un preşedinte nu are voie să le facă, nici în public, nici în particular.)
A urmat apoi porumbel scos de Boc privind colaborarea cu PSD, adică exact ceea ce acuzaseră la PNL, „trădarea electoratului Alianţei prin colaborarea cu PSD”, idee întărită de declaraţiile lui Geoană. Ca şi cum colaborarea cu PSD-ul nu era de ajuns, PD-ul se apropie – în mod natural, de altfel – de Gigi Becali. Sunt curios cum se va simţi domnul Gabriel Liiceanu în viitoarea campanie electorală pe scenă alături de războinicul luminii… Deşi, până la urmă, dacă au făcut-o Dan Pavel şi Tismăneanu, de ce nu ar face asta şi directorul editurii Humanitas?
Dacă în ceea ce priveşte intelectualii, este treaba lor cui ridică osanale, în ceea ce priveşte electoratul cred că vor apărea modificări pe măsură ce noile evoluţii vor fi asimilate. Îi va rămâne în continuare fidelă galeria lui „FC Băsescu” – excelentă idee, din păcate nu mai ţin minte unde am citit-o – însă nu ştiu în ce măsură electoratul cumsecade sedus de discursul justiţiar al lui Băsescu şi de promisiunile sale de luptă împotriva corupţiei, comunismului şi securităţii se va mai simţi confortabil. Desigur, în momentul de faţă nu există alternativă la Traian Băsescu, însă problema care se pune este dacă ne uităm unde trebuie, fiindcă alternativa la Traian Băsescu nu trebuie să fie tot un lider populist, un Băsescu „băiat bun”, ci un cu totul alt tip de politician.
Avantajele PNL sunt:
– spre deosebire de PSD care este cu fundul în două luntri şi nici el nu ştie în care stă, PNL este în opoziţie faţă de Traian Băsescu şi nu există cale de împăcare, deci automat PNL va fi alternativa celor care nu vor să voteze cu preşedintele;
– spre deosebire de PSD, în PNL nu există grupuscule, „disidenţa” lui Orban fiind înăbuşită relativ rapid;
– dacă va fi înlăturat de la putere, nu se va putea face asta decât prin coaliţia PSD-PD, ceea ce îi va aduce două avantaje: unul, că va putea intra în campania electorală din opoziţie şi lumea va uita tâmpeniile făcute la guvernare (care nu sunt totuşi atât de multe, dar sunt câteva gafe de proporţii) şi se va putea victimiza, prezentându-se ca o victimă a FSN-ului;
– dacă nu va fi înlăturat de la putere, îşi va păstra toate avantajele guvernării;
– prin discuţiile dintre PSD şi PD, PNL a preluat avantajul în planul imaginii prin iniţierea discuţiilor cu PNŢCD şi AP, creând astfel poziţionarea CDR-FSN, având astfel şanse mai bune de preluare a electoratului de dreapta, în condiţiile în care PNL chiar a întreprins măsuri de rezolvare a „curăţeniei” interne, eliminând colaboraboratorii fostei securităţi şi iniţiind procesul efectiv al torţionarilor comunişti; chiar dacă este vorba de un gest de imagine – până la urmă şi condamnarea comunismului făcută de Traian Băsescu a fost tot un gest de imagine, diferenţa fiind însă că el a făcut o declaraţie politică, în vreme ce aici avem o acţiune concretă.